» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2011

6. GRADUALITATE ŞI CONVERTIRE

Cântec de început

Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

Citirea fragmentelor biblice

Din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni (2,6-11)
Fraţilor, Isus Cristos, rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, ci s-a înjosit pe sine luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ şi în adâncuri să-şi plece genunchiul şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni (2,13-18)
Dar acum, în Cristos Isus voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos. Căci el este pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura, legea poruncilor cu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi să-i întemeieze într-un singur om nou, făcând pace, şi să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura. Venind, el a vestit pacea pentru voi care eraţi departe şi pacea pentru cei care erau aproape căci, prin el, amândoi avem intrare deschisă într-un singur Duh, la Tatăl.

Pentru reflecţie şi discuţie pe marginea textelor biblice

Pentru Sfântul Paul, autorul celor două texte, o convertire nu pleacă de la o privire asupra stării noastre şi nu are ca scop o ameliorare a vieţii; convertirea pleacă de la privirea pe care o aruncăm asupra lui Isus, care a murit pentru noi, pentru ca noi să avem un alt raport cu Tatăl şi între noi. Câteva întrebări:

- Ceea ce provoacă ura şi împiedică pacea în familie este un "zid" care desparte. Isus "a dărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura": ce ziduri despărţitoare există în familia mea, în casa mea?

- Limbajul nostru în familie este un instrument de convertire, o cale pedagogică de a trăi credinţa în familia mea. "De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume": cum cinstesc numele lui Dumnezeu în limbajul meu în familie?

Alte posibilităţi de reflecţie

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 9.

Urmând pe Cristos Răstignit prin renegarea egoismului nostru, printr-o convertire a minţii şi a inimii, toţi trebuie să ne opunem nedreptăţii generată de păcat, pătrunsă adânc în structurile lumii de azi şi care adesea frânează drumul familiei la realizarea misiunii ei şi a drepturilor ei fundamentale. Această convertire radicală nu se poate să nu aibă influenţă binefăcătoare şi inovatoare chiar şi în structurile societăţii.

Se cere o convertire continuă, permanentă, care, deşi cere dezlipirea interioară de orice rău şi adeziunea integrală la bine, se actualizează în realizări care ne conduc mereu mai departe. Se dezvoltă astfel un proces dinamic, care avansează gradat în funcţie de integrarea progresivă a darurilor lui Dumnezeu şi a exigenţei dragostei divine, definitive şi absolute în întreaga viaţă personală şi socială a omului. Pentru aceasta este necesară parcurgerea unei căi pedagogice de creştere, pentru ca fiecare creştin, familie şi popor, ba chiar şi întreaga civilizaţie, folosind ceea ce au primit deja din misterul lui Cristos, să fie conduse cu răbdare mai departe spre o cunoaştere tot mai bogată şi la o integrare mai deplină a acestui mister al lui Cristos în viaţa lor.

Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită