» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2011

5. FAMILIA, COMUNIUNE DE PERSOANE

Cântec de început

Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

Citirea fragmentelor biblice

Din Evanghelia după sfântul Ioan (11,20-37)
Când a auzit Marta că vine Isus, i-a ieşit în întâmpinare, în timp ce Maria a rămas în casă. Marta i-a zis lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar ştiu că şi acum Dumnezeu îţi va da tot ce îi vei cere". Isus i-a răspuns: "Fratele tău va învia". I-a spus Marta: "Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi". Isus i-a zis: "Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?" Ea a răspuns: "Da, Doamne, eu cred că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit în lume". După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în şoaptă: "A venit învăţătorul şi te cheamă". Maria, cum a auzit, s-a sculat repede şi s-a dus la el, căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde îl întâmpinase Marta. Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o alinau, când au văzut-o sculându-se repede şi ieşind, au mers după ea, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Maria, când a ajuns în locul unde era Isus şi l-a văzut, s-a aruncat la picioarele lui şi i-a spus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit". Isus când a văzut-o cum plânge şi cum plâng şi iudeii care au venit cu ea, a fost profund mişcat şi a întrebat: "Unde l-aţi pus?" I-au răspuns: "Doamne, vino şi vezi!" Şi lui Isus i-au dat lacrimile. Atunci iudeii au spus: "Iată cât de mult îl iubea!" Dar unul dintre ei a zis: "El care a deschis ochii orbului din naştere nu putea face ca Lazăr să nu moară?"

Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni (12,4-11)
Există diferite daruri, dar este acelaşi Duh. Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi Domn. Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor. Căci unuia [îi este dat] prin Duhul cuvântul înţelepciunii, altuia, cuvântul cunoaşterii, după acelaşi Duh, iar altuia, datorită aceluiaşi Duh, credinţa, altuia, darul vindecărilor, prin acelaşi singur Duh; unuia [îi este dată] puterea de a face minuni, altuia, profeţia, altuia, discernământul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea limbilor. Însă toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea.

Pentru reflecţie şi discuţie pe marginea textelor biblice

Familia, deşi alcătuită din mai multe persoane, nu este un simplu grup. Ea este "comuniune de persoane": se pun în "comun" toate acele valori care fac din membrii familiei "un singur trup". Comuniunea deci înseamnă prietenie, ajutor reciproc, solidaritate, respect faţă de darurile personale ale celuilalt din familie, dar toate "spre binele comun" al familiei. Câteva întrebări:

- Membrii familiei au diferite calităţi, "însă toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea". Orice calitate pusă în slujba binelui familiei vine de la Duhul Sfânt, pentru că ea construieşte familia. Ce pot face pentru a promova şi respecta calităţile membrilor familiei mele? (Dacă arăt gelozie, dispreţ, demonstrând mereu că defectele unuia sunt "mai mari şi mai multe" decât calităţile, oare nu-mi distrug propria familie?)

- Moartea biologică este încheierea degradării biologice a trupului nostru. Isus însuşi a avut parte de acest fel de moarte. Pe patul morţii, chiar, mulţi oameni arată în ei o viaţă spirituală ajunsă la maximum. "Şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?". Ce valori proprii aş vrea eu să las ca amintire familiei mele, după ce viaţa mea biologică se va încheia?

Alte posibilităţi de reflecţie

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 15.

În Căsătorie şi în familie se constituie un complex de relaţii interpersonale - cadru nupţial, relaţia paternitate - maternitate, filiaţia, fraternitatea, prin care orice persoană umană este introdusă în "familia umană" şi în "familia lui Dumnezeu", care este Biserica.

Căsătoria şi familia creştină construiesc Biserica: de fapt, în familie persoana umană nu numai că este născută, iar prin educaţie este introdusă progresiv în comunitatea umană, dar, prin Botez şi educaţia la credinţă, persoana este introdusă şi în familia lui Dumnezeu, care este Biserica.

Familia umană, dezagregată de păcat, este reconstituită în unitatea sa de forţă mântuitoare a morţii şi învierii lui Cristos. Căsătoria creştină, părtaşă la eficacitatea salvatoare a acestui eveniment, constituie locul natural în care are loc inserarea persoanei umane în marea familie a Bisericii.

Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită