» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2011

4. COPIII, CEL MAI PREŢIOS DAR AL CĂSĂTORIEI

Cântec de început

Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

Citirea fragmentelor biblice

Din Evanghelia după sfântul Ioan (9,1-5)
Pe când trecea, a văzut un om, orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat: "Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?". Isus a răspuns: "N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii".

Din Evanghelia după sfântul Matei (2,13-18)
După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif şi i-a zis: "Scoală-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă". Sculându-se, a luat copilul şi pe mama lui, în timpul nopţii, şi a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: "Din Egipt l-am chemat pe fiul meu". Atunci Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a înfuriat şi a trimis să fie ucişi, în Betleem şi în toate împrejurimile sale, toţi copiii de la doi ani în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia: "Un ţipăt s-a auzit în Ramab. Plângere şi tânguire mare. Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să fie mângâiată, pentru că nu mai sunt".

Pentru reflecţie şi discuţie pe marginea textelor biblice

Orice formă de iubire lasă spaţiu vieţii să capete noi forme, să se dezvolte, să fie rodnică. Naşterea unui copil din părinţi care se iubesc este deci o minune creată de iubire. Chiar fără a vorbi, copiii simt în familie dacă sunt primiţi, acceptaţi, doriţi, din felul în care sunt priviţi, după felul în care ne comportăm cu ei. Fără a ne spune ceva, ei ne vorbesc prin privirile lor, prin gesturi, prin comportament. Câteva întrebări:

- Gândirea lui Dumnezeu, care nu e autorul răului, este aceasta: cine e lovit de boală, spre acela se îndreaptă ajutorul şi milostivirea mea. "Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui? N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu". Care este comportamentul meu şi al familiei mele faţă de copiii bolnavi sau cu dizabilităţi din naştere?

- Violenţa şi răzbunarea faţă de cei mai slabi şi mai neajutoraţi se manifestă foarte des în instituţii, familii, societate. Adesea este considerată chiar "legitimă"... [Irod] "a trimis să fie ucişi, în Betleem şi în toate împrejurimile sale, toţi copiii de la doi ani în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi". Ce atitudine am eu, în familia mea, faţă de violenţa fizică faţă de copii?

Alte posibilităţi de reflecţie

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 14.

După planul lui Dumnezeu, Căsătoria este fundamentul celei mai ample comunităţi a familiei, pentru că instituţia însăşi a Căsătoriei şi iubirea conjugală sunt rânduite pentru procrearea şi educarea copiilor, care sunt cununa Căsătoriei.

În realitatea ei cea mai profundă, iubirea este în chip esenţial dar şi iubirea conjugală şi, în timp ce-i conduce pe soţi la reciproca "cunoaşterea" care îi face "un singur trup", nu se epuizează în interiorul perechii conjugale, pentru că îi face apţi pentru maxima dăruire posibilă, prin care devin cooperatorii lui Dumnezeu la darul vieţii unei noi persoane umane. În felul acesta, soţii, în timp ce se dăruiesc unul altuia, dincolo de ei înşişi, dăruiesc realitatea fiilor lor, reflux viu al iubirii lor, semn permanent al unităţii conjugale şi sinteza vie şi indisolubilă a fiinţei lor de tată şi mamă.

Devenind părinţi, soţii primesc de la Dumnezeu darul unei noi responsabilităţi. Iubirea lor părintească este chemată să devină pentru copii semnul vizibil al iubirii însăşi a lui Dumnezeu de la care "primeşte nume orice paternitate în cer şi pe pământ".

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că şi atunci când nu e posibilă procrearea, viaţa conjugală nu-şi pierde prin aceasta valoarea. De fapt, sterilitatea fizică poate fi ocazie pentru soţi ca să întreprindă alte servicii importante pentru viaţa persoanei umane, cum ar fi adopţiunea, diferitele forme de opere educative, ajutorarea altor familii, a copiilor săraci şi a handicapaţilor.

Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită