» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2011

3. TIMPURILE NOASTRE AU NEVOIE DE ÎNŢELEPCIUNE

Cântec de început

Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

Citirea fragmentelor biblice

Din Evanghelia după sfântul Ioan (4,21-29. 31-34)
"Femeie, i-a zis Isus, crede-mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm aceluia pe care îl cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, ba a şi venit, în care adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi adevăr; fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. Dumnezeu este duh şi cei care i se închină trebuie să i se închine în duh şi adevăr". I-a spus femeia: "Ştiu că vine Mesia, care se numeşte Cristos; când va veni, el ne va spune toate". I-a zis Isus: "Eu sunt, cel care vorbeşte cu tine!" Atunci au venit ucenicii şi se mirau că vorbeşte cu o femeie; totuşi nici unul nu i-a spus: "Ce o întrebi?" sau: "Ce vorbeşti cu ea?" Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în oraş şi le-a zis oamenilor: "Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut: oare n-o fi el Cristos?" [...]
Între timp, discipolii îl rugau: "Rabbi, mănâncă!" Dar el le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi". Aşadar, discipolii ziceau unii către alţii: "Oare i-a adus cineva de mâncare?" Isus le-a zis: "Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui".

Din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni (1,3-11)
Îi aduc mulţumire Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de voi, totdeauna, în fiecare rugăciune a mea pentru voi toţi, rugăciune pe care o fac cu bucurie pentru participarea voastră la evanghelie din prima zi şi până acum. Sunt pe deplin convins că cel care a început în voi această lucrare bună o va duce la îndeplinire până în ziua lui Cristos Isus. Ca atare, este drept să cred aceasta despre voi toţi, pentru că vă am în inima mea pe voi toţi care luaţi parte, împreună cu mine, la acelaşi har, atât în lanţuri, cât şi în apărarea şi întărirea evangheliei, căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe voi toţi cu aceleaşi sentimente ca ale lui Cristos Isus. Şi pentru aceasta mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi discernământ în toate, ca să distingeţi ceea ce este mai bun, aşa încât să fiţi curaţi şi neprihăniţi pentru ziua lui Cristos, plini de rodul dreptăţii care [se obţine] prin Isus Cristos spre gloria şi preamărirea lui Dumnezeu.

Pentru reflecţie şi discuţie pe marginea textelor biblice

Sfântul Paul se roagă pentru ca "iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi discernământ în toate, ca să distingeţi ceea ce este mai bun". Iar Tatăl îşi doreşte adevăraţi închinători "în duh şi adevăr", cei care caută şi hrana nepieritoare. Ambele texte sugerează sau chiar cer din partea creştinilor mai mult decât o evlavie sau o etică, mai mult decât obişnuinţe şi imitări. Câteva întrebări:

- Din misiunea părinţilor nu face parte doar procurarea hranei pentru trup, ci şi a celei pentru suflet. Biserica şi şcoala au rolul lor, dar nu e un rol exclusiv. "Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui". Ce fac eu în familia mea pentru a asigura hrana credinţei pentru membrii familiei mele?

- Cum ştiu ce este mai bine pentru familia mea? Sfântul Paul pare să ne indice o cale de răspuns: dacă creştem în iubire. "Şi pentru aceasta mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi discernământ în toate, ca să distingeţi ceea ce este mai bun". Care ar fi căile prin care o familie ar putea creşte în iubire?

Alte posibilităţi de reflecţie

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 8.

Întreaga Biserică trebuie să mediteze asupra acestei situaţii şi să-şi asume sarcini foarte mari pentru ca noua cultură, în continuă dezvoltare, să fie profund evanghelizată, să fie recunoscute adevăratele valori, să fie apărate drepturile omului şi ale femeii şi să fie promovată dreptatea în structurile intime ale societăţii. În felul acesta, "noul umanism" nu-i va scoate pe oameni din raportul lor cu Dumnezeu, ci îi va conduce mai deplin către el.

În construirea unui astfel de umanism, ştiinţa şi aplicaţiile ei tehnice oferă noi şi imense posibilităţi. Cu toate acestea, ştiinţa, din cauza ingerinţelor politice care decid direcţiile de cercetare şi de aplicare a ştiinţei, este folosită adesea împotriva semnificaţiei ei originare, care este promovarea persoanei umane.

Se cere deci, în chip necesar, ca toţi să recupereze conştiinţa primatului valorilor morale, care sunt valorile persoanei umane ca atare. Reînţelegerea sensului ultim al vieţii şi al valorilor ei fundamentale este marea îndatorire care se impune astăzi pentru reînnoirea societăţii. Numai conştiinţa primatului acestor valori permite folosirea imenselor posibilităţi puse în mâna omului de ştiinţă şi care să fie, într-adevăr, îndreptată pentru promovarea persoanei umane în întregul ei adevăr, în libertatea şi demnitatea ei. Ştiinţa este chemată să se unească cu înţelepciunea.

Se pot aplica deci şi problemei familiei cuvintele Conciliului Vatican II: "Vremurile noastre, mai mult decât timpurile trecute, au nevoie de această înţelepciune, ca să devină mai umane toate descoperirile sale noi. De fapt, e în primejdie viitorul lumii, dacă nu se vor ivi oameni mai înţelepţi" (GS 15).

Educarea conştiinţei morale, care face capabil pe orice om de a judeca şi discerne modurile adecvate de a se realiza după adevărul originar, devine astfel o exigenţă prioritară la care nu se poate renunţa.

Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită