» înapoi la cuprins «

Temele predicilor tematice pentru Timpul de peste an 2014

Pr. Corneliu Berea, SVD

8. Episcopul martir Anton Durcovici şi vestirea evangheliei

Cuvântul Scripturii

Din Evanghelia după sfântul Ioan (15,18-20):

Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi... Amintiţi-vă de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este servitorul mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au ţinut cuvântul meu, îl vor ţine şi pe al vostru.

Din Evanghelia după sfântul Ioan (16,1-3):

V-am spus acestea ca să nu vă scandalizaţi. Mai mult, vine ceasul când cel care vă va ucide va crede că aduce cult lui Dumnezeu. Şi vor face acestea pentru că nu l-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine.

Din Evanghelia după sfântul Ioan (16,32-33):

Iată, vine ceasul, ba a şi venit, când veţi fi împrăştiaţi fiecare pe la casele sale şi mă veţi lăsa singur: dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine. V-am spus toate acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri, însă, curaj, eu am învins lumea.

Cuvântul ep. Anton Durcovici

La 18 iunie 1949 la Piteşti episcopul a celebrat în biserica parohială o Liturghie pontificală, a cărei predică a rezumat-o astfel în propria sa declaraţie:

"La Piteşti, 18 iunie 1949, am predicat despre sfinţii Petru şi Pavel, hramul bisericii, arătând îndeosebi milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu, când a chemat şi călăuzit pe cei doi apostoli din stare de păcat la înălţată sfinţenie, căci Petru se lepădase de Cristos, iar Pavel fusese unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani şi prigonitori ai lui. Am îndemnat pe credincioşi să aibă nestrămutată încredere în milostivirea fără de margini a lui Dumnezeu, mai mare decât a tatălui din evanghelie faţă de fiul risipitor, şi în voinţa lui sinceră de a ierta pe orice om de orice păcat, oricum chiar în cea din urmă clipă a vieţii, ca pe tâlharul de pe cruce, numai să se căiască şi să ceară iertare. A cădea în greşeala lui Cain sau a lui Iuda, adică a nu crede în milostivirea lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor, ar fi cea mai mare nenorocire pentru om şi cea mai mare insultă adusă inimii părinteşti a lui Dumnezeu.

Pentru ulterioare reflecţii

1. Într-o ţară în care totalitarismul distrugea cu cruzime şi indiferenţă valorile umane, episcopul Durcovici delinea figura omului integru întărit prin credinţă şi darurile sale native. Acceptând conştient jertfa de sine şi martiriul, Durcovici îşi exprima în mod deschis convingerile care niciodată n-au fost renegate, ci confirmate prin moartea sa eroică.

2. Mărturia lui fermă a marcat profund conştiinţa Bisericii locale, împreună cu exemplele martirilor din toate religiile care aparţin Bisericii Universale. Episcopul Durcovici poate fi recunoscut ca un model de virtute pentru creştinii secolului al XXI-lea, un timp ameninţat de secularizare şi de tristeţe, în care oamenii sunt prea puţin dispuşi la sacrificiu şi adevăr.

3. Acesta este adevărul pentru care episcopul Durcovici şi-a dat viaţa, făcând din el un om capabil să mărturisească credinţa nu numai cu gândul, ci şi cu exemplul. Caracteristicile omului integru sunt identice cu cele ale unui creştin adevărat, care aparţine în întregime lui Dumnezeu, transformat ontologic în conformitate cu amprenta divină.

4. Cu exemplul său, Durcovici mărturiseşte că evanghelia lui Cristos poate fi trăită şi mărturisită de către toţi oamenii din toate timpurile. Datorită martiriului său, Biserica locală de Iaşi îşi continuă istoria de mântuire, convinsă că Biserica născută sub crucea lui Cristos poate creşte în mijlocul persecuţiei.

5. Ep. Petru Gherghel, la 1 mai 2008, scria: "Curajul preoţilor, care s-au înscris să-l urmeze în misiunea de păstori de suflete, angajarea atâtor persoane în viaţa de apostolat, în seminarii şi mănăstiri, păstrarea fidelităţii atâtor credincioşi, în anii grei ai dictaturii, faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de iubirea de fraţi, sunt câteva dintre roadele morţii martirilor noştri, sunt efectele pozitive ale sacrificiului şi dăruirii totale a episcopilor catolici şi greco-catolici şi, desigur, ale marelui nostru păstor şi episcop, dr. Anton Durcovici.

Ne plecăm capul în faţa celor ce au ştiut să-şi ofere întreaga viaţă pentru vestirea evangheliei lui Cristos care a ieşit biruitor din mormânt, asigurându-i pe toţi de aceeaşi victorie.

Ne plecăm capul şi genunchii în locul în care episcopul Anton Durcovici a ştiut să-şi verse sângele şi să intre în pământul ţării noastre ca un bob de grâu ce moare pentru a aduce roade multe".

Detalii din biografia episcopului

Părintele W. Dancă scria că i s-a părut deosebit de sugestivă "declaraţia despre îndemnul adresat credincioşilor din Luizi-Călugăra, pe care i-a sfătuit să se închine sfintei cruci cu credinţă neclintită, cu nădejde nestrămutată şi dragoste înflăcărată, ca în timpul vieţii să se facă părtaşi la roadele mântuirii şi în ziua judecăţii obşteşti, când va apare Cristos pe norii cerului, ca judecător cu semnul biruinţei sale, să aibă parte de fericirea veşnică; să se silească, prin pildă, răbdare şi rugăciune, de a câştiga pentru Cristos şi pe aceia care nu cred în sfânta cruce sau chiar îşi bat joc de dânsa şi de cinstitorii ei, ca la judecată semnul acesta sfânt să le fie şi acestora spre mântuire, iar nu spre osândă".