» înapoi la cuprins «

Temele predicilor tematice pentru Timpul de peste an 2014

Pr. Corneliu Berea, SVD

4. Episcopul martir Anton Durcovici şi devoţiunea către sfânta Fecioară Maria

Cuvântul Scripturii

Din Evanghelia după sfântul Luca (2,34-35): Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie - ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău.

Cuvântul ep. Anton Durcovici

Din scrisoarea sa către întreaga dieceză de Iaşi, 14/04/1948:

"Salut cu veneraţie şi iubire firească pe preasfânta şi preacurata Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, regină a cerului şi a pământului, pe care şi voi, iubiţi eparhioţi, atât de mult o cinstiţi şi o iubiţi, şi-i încredinţez începutul, propăşirea şi sfârşitul păstoririi mele.

Salut apoi îndeosebi pe sfântul Iosif, soţul feciorelnic al Maicii lui Dumnezeu şi ocrotitorul ceresc al Bisericii întregi şi în chip deosebit al acestei eparhii, împreună cu toţi sfinţii protectori ai parohiilor şi instituţiilor bisericeşti, şi cu îngerul sfânt păzitor al fiecăruia dintre voi în parte, şi-i rog pe toţi să ne aibă pururea sub paza lor milostivă şi puternică".

Consfinţirea Eparhiei de Iaşi către inima neprihănită a Mariei: Rugăciune rostită în catedrala din Iaşi la 22 august 1948:

"Preasfântă Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu şi mama noastră preaiubitoare, Eparhia de Iaşi, aruncată la picioarele tale, se consfinţeşte astăzi toată, în mod solemn inimii tale neprihănite, ca de acum înainte să domneşti pururi peste ea. Fecioară preacurată, Maica harului dumnezeiesc şi speranţa lumii, ascultă glasul copiilor tăi care te strigă într-ajutor şi primeşte închinarea noastră.

Fii totdeauna în mijlocul nostru cu harul ceresc şi cu binecuvântările tale, cu bunătatea şi ocrotirea ta de mamă. Fă ca în această eparhie să rămână mereu tare şi nezdruncinată credinţa în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în tine, neprihănita şi preasfânta, precum şi în Biserica sfântă catolică, împreună cu capul ei văzut, Sfântul Părinte papa, urmaşul lui Petru şi locţiitorul lui Cristos pe pământ. Menţine tu pururi trează şi sporeşte în sufletul credincioşilor nădejdea în bucuriile netrecătoare şi veşnice. Cu văpaia inimii tale aprinde în inimile noastre flacăra iubirii de Dumnezeu şi a iubirii de oameni, potoleşte cu puterea ta ura şi vrajba dintre fraţi. Vino în ajutorul nostru ca să ne supunem cu răbdare creştinească la ostenelile muncii şi la toate încercările vieţii; fii apărătoarea noastră în toate primejdiile şi ispitele, fii călăuza noastră, ca să nu ne abatem nicicând din calea poruncilor lui Dumnezeu şi ale sfintei Biserici.

Adu-ţi aminte, Fecioară preamilostivă, că din timpuri străvechi, mai bine de şapte veacuri, în această eparhie a Moldovei, numele tău a fost proslăvit şi invocat fără încetare. Generaţiile şi-au transmis una alteia pe aceste plaiuri recunoştinţa pentru binefacerile tale şi încrederea în bunătatea fără margini a inimii tale neprihănite, iar sus în ceruri sufletele nenumărate, care în timpul vieţii lor pământeşti făceau parte din această eparhie, îţi înalţă cântece de slavă şi de mulţumire, pentru că prin tine au ajuns la mântuirea veşnică.

Nu, mamă, nu este cu putinţă, ca acum să-ţi îndepărtezi ochii tăi cei milostivi de la noi, copiii tăi. Ştim prea bine că suntem nevrednici de acest nume glorios, din pricina păcatelor noastre şi a jignirilor ce ţi le-am adus prin ele, dar la cine să alergăm pentru a dobândi iertare şi har, dacă tu ne vei respinge? Priveşte căinţa noastră sinceră şi primeşte-ne din nou în rândul copiilor tăi!

Îndeosebi, inimă neprihănită a Mariei, ţi se dăruiesc şi se consfinţesc astăzi prin noi toţi cei ce se află în întregul cuprins al Eparhiei de Iaşi. Ţi se consfinţesc cucernicii părinţi preoţi, săvârşitori ai sfintelor taine, împreună cu tinerii leviţi şi elevi ai seminariilor noastre, precum şi sufletele închinate Domnului şi ţie în viaţa călugărească. Ţi se dăruiesc astăzi copiii nevinovaţi atât de scumpi inimii tale de mamă; ţi se consfinţeşte tineretul atât de primejduit de înşelăciunile şi vicleşugurile duhului rău; ţi se încredinţează şi se consfinţesc credincioşii care se află în puterea vârstei şi gârboviţi de ani. Toţi ţi se consfinţesc ţie în această zi, fiecare în parte şi familiile lor, parohiile toate şi eparhia întreagă, în frunte cu episcopul său.

Primeşte, Fecioară preasfântă, rugile şi suferinţele noastre drept ispăşire şi pentru întoarcerea păcătoşilor, a fraţilor noştri rătăciţi, care atât de mult, prin fărădelegile lor, rănesc inima preasfântă a lui Isus şi inima ta de mamă. Iartă-i, mamă îndurătoare, că nu ştiu ce fac; du-i şi pe ei la limanul mântuirii.

Dobândeşte-le lor şi nouă tuturor, prin bunătatea ta, harul ca într-o zi să fim cu toţii în cer împreună cu tine, pentru a cânta milostivirile inimii tale neprihănite şi a proslăvi laolaltă bunătatea Treimii Preasfinte, care prin inima ta de mamă a binevoit să ne scape de osânda iadului şi să ne ducă la mântuire. Amin.

Inimă neprihănită a Mariei, roagă-te pentru noi".

Pentru ulterioare reflecţii

"La încheierea anului şcolar 1947-1948, înainte ca seminariştii să plece în vacanţă, a ţinut să vină între noi. Părea că ne compătimeşte, prevăzând că e foarte posibil să nu ne revedem la începutul unui nou an şcolar. Era resemnat şi a găsit cuvinte de îmbărbătare pe care le rostea apăsat, în stil de vizionar. Ştia că va avea de luptat cu forţele dezlănţuite ale răului, atât dânsul, cât şi noi toţi. De aceea, repeta: «Rămâneţi statornici în chemare, invocând-o mereu pe Mama chemării voastre sfinte!» În curând, avea să consacre întreaga dieceză inimii neprihănite a Mariei".

În 1891, a luat fiinţă, din iniţiativa preotului F. D'Ester, la Bucureşti, Asociaţia Mariană a Bărbaţilor şi Tinerilor, aprobată la 19 martie acelaşi an de administratorul apostolic de Bucureşti, Mons. Constantin Costa. În mai 1922, preşedinte al acestei asociaţii a devenit Anton Durcovici. În cadrul secţiei bărbaţilor, i-a avut colaboratori pe profesorii Iosif Frollo, Richard Vacina, Vasile Romanescu, Carol Fischer şi Francisc Matejika, iar în cadrul secţiei tinerilor, pe studenţii Ludovic Vecera George Herber, Andrei Comanici şi Michele Delcetti. În 1928, congregaţia număra 40 de membri bărbaţi şi şapte membri tineri. Numeroase au fost operele înfăptuite de congregaţie în perioada directoratului canonicului Anton Durcovici: împărtăşanie frecventă, gărzi de onoare în faţa Preasfintei Taine în capelele din Bucureşti, octave de rugăciuni pentru unitatea Bisericilor, organizarea de serbări religioase etc. La unele dintre manifestările membrilor congregaţiei au participat şi nunţii apostolici în România, precum şi arhiepiscopul Cisar. Anton Durcovici şi-a definit în numeroase ocazii crezul său în misiunea apostolatului în congregaţia mariană, văzută ca singurul mijloc pentru salvarea sufletelor, apostolat la care trebuiau să participe toţi, indiferent de vârstă, stare socială, cu condiţia să fie mânaţi de aceeaşi evlavie ca în primele veacuri creştine, rugăciuni şi jertfe. De altfel, în congregaţia mariană, Anton Durcovici a văzut tineretul ca fiind terenul cel mai fertil pentru spiritul apostolic.

La dosarul Anton Durcovici, întocmit de Securitate, se află şi câteva copii ale documentului privind consfinţirea Diecezei de Iaşi la inima neprihănită a Mariei. În resorturile ciudate ale mentalităţii Securităţii, documentul era o culpă pentru episcopul Durcovici. La 5 mai 1950, acesta a explicat faptul că, prevăzând încercările la care urma a fi supusă Biserica Catolică, dar şi simplii credincioşi din Dieceza de Iaşi, a socotit necesar să consacre dieceza pentru ca aceştia să dobândească ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciuni cât mai multe, dar şi prin întărirea credinţei lor.

Detalii din biografia episcopului

Un aspect mai puţin abordat de către istorici este activitatea preotului Anton Durcovici în calitate de director al Congregaţiei Mariane a Bărbaţilor din Bucureşti, funcţie pe care a preluat-o în 1921, după moartea preotului Iosif D'Ester, primul director al congregaţiei, şi pe care a deţinut-o până în 1948.

În calitate de director al Congregaţiei Mariane din Bucureşti, rectorul Anton Durcovici a întreprins o activitate spirituală de mare relevanţă pentru catolicii din Bucureşti, iar membrii congregaţiei s-au dovedit a fi modele de viaţă creştină.

În lucrarea din 2002 dedicată biografiei episcopului martir Anton Durcovici, cei doi autori, profesorul Dănuţ Doboş şi pr. Anton Despinescu, menţionau următoarele:

"Anton Durcovici şi-a definit în numeroase ocazii crezul său în misiunea apostolatului în Congregaţia Mariană, văzută ca singurul mijloc pentru salvarea sufletelor, apostolat la care trebuiau să participe toţi, indiferent de vârstă, stare socială, cu condiţia să fie mânaţi de aceeaşi evlavie ca în primele veacuri creştine, rugăciuni şi jertfe. De altfel, în Congregaţia Mariană, Anton Durcovici a văzut tineretul ca fiind terenul cel mai fertil pentru spiritul apostolic".