» înapoi la cuprins «

Temele predicilor tematice pentru Timpul de peste an 2014

Pr. Corneliu Berea, SVD

1. Episcopul martir Anton Durcovici şi credinţa

Cuvântul Scripturii

Din Scrisoarea către Evrei: Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au vorbit despre cuvântul lui Dumnezeu şi, considerând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor! (Evr 13,7).

Cuvântul ep. Anton Durcovici

Din declaraţiile date în închisoare: "De la început şi până în ziua arestării mele, am căutat să îndeplinesc îndatoririle mele religioase de episcop catolic şi am înlăturat din faptele şi cuvintele mele orice politică, având drept scop de a călăuzi clerul şi credincioşii catolici pe drumul mântuirii sufletelor, îndemnându-i în credinţa lor religioasă".

La 14 aprilie 1948, din scrisoarea sa circulară: "Şi în acest ceas solemn, când din mâna supremului păstor nevăzut al sufletelor, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos, iau în primire toiagul de păstorire al eparhiei voastre, iubiţii mei fii sufleteşti, copleşit de atâta răspundere, mă închin cu credinţă vie şi cea mai adâncă smerenie înaintea aceluiaşi Isus, Domnul meu şi Dumnezeul meu (In 20,28), de faţă în tabernacolul bisericii catedrale".

Tot el continua: "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul (Ps 143,15). Fiţi tari, fiţi statornici în credinţă, iubiţi fraţi în Cristos! Închinaţi-vă sincer Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, aşa precum vă învaţă sfânta Biserică, Maica noastră! Luaţi parte cât mai des la jertfa dumnezeiască a Mielului, la sfânta Liturghie! Apropiaţi-vă cu sufletul curat de preasfânta masă a Domnului, întăriţi cu această hrană (3Rg 19,8), sunteţi pe calea ce vă duce sigur la fericire, la o fericire desăvârşită şi nepieritoare în ceruri, în împărăţia blândului Miel dumnezeiesc, dar şi la o stare de adevărată mulţumire în viaţa de aici, pe cât îngăduie pământul, vale de lacrimi.

Şi trăind aşa din plin credinţa voastră, munciţi în cinste şi răbdare, după cum însuşi Cristos Domnul ne-a lăsat pildă! Îndepliniţi-vă fiecare conştiincios îndatoririle faţă de orişicine! Iubiţi pacea şi buna înţelegere între voi şi cu cei din jurul vostru! Respectaţi stăpânirea lumească, deoarece ea este orânduită de Dumnezeu (Rom 13,1), şi rugaţi-vă, după îndemnul apostolului, «pentru toţi care sunt în dregătorii înalte, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea»! (1Tim 2,2) Daţi peste tot pildă bună şi celor de altă credinţă, «ca să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri»! (Mt 5,16) Făcând astfel, sunteţi vrednici închinători ai Mielului lui Dumnezeu care sălăşluieşte în mijlocul vostru, iar binecuvântarea Domnului va rămânea asupra voastră şi fericirea vă este asigurată în viaţă şi în veşnicie!"

Pentru ulterioare reflecţii

1. "Drumul credinţei episcopului Durcovici a început lângă baptisteriul unde a fost botezat viitorul păstor al diecezei noastre şi unde a început să-l cunoască pe Isus, marele preot, care-i va lumina paşii copilăriei şi de care se va lega toată viaţa până la jertfa supremă. De aici a început drumul de credinţă al copilului Anton, din familie, pentru că mama care l-a născut nu i-a transmis numai viaţa trupească, ci şi seva binefăcătoare a iubirii creştine".

2. "Încă din copilărie, Anton Durcovici a fost un apărător înfocat al adevărurilor de credinţă, fiind un elev exemplar şi un ministrant fidel. De asemenea, în seminar, atât la Bucureşti, cât şi la Roma, Anton a fost un model pentru colegii şi profesorii săi. Mai târziu, ca preot al Arhidiecezei de Bucureşti, Anton Durcovici a dat dovadă de zel, de înţelepciune, dar şi de o temeinică pregătire intelectuală, având ca scop întărirea credinţei în creştinii care îl ascultau şi aducerea la credinţă a celor care se autodefineau atei. Ca episcop de Iaşi, Mons. Anton Durcovici a apărat cu determinare credinţa creştină, invitându-i pe supuşii săi să-şi poarte cu demnitate până la capăt crucea primită de la Dumnezeu, în ciuda persecuţiei comuniste. De altfel, el însuşi a devenit model pentru preoţi, dar şi pentru laici, dându-şi viaţa, la 10 decembrie 1951, în închisoarea din Sighetu Marmaţiei, pentru Cristos şi pentru adevărurile predicate de creştinism".

3. Pe lista morţilor de la Sighet se află nu doar ep. Anton Durcovici, ci şi episcopii greco-catolici Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu şi Tit Liviu Chinez. "Se stingeau pe rând aleşii neamului, pe care cei fărădelege i-au strâns în temniţe pentru că îşi iubeau credinţa părinţilor", scrie cardinalul martir Iuliu Hossu în "Memoriile" sale. Antonius fame moritur. Da mihi absolutionem ("Anton moare de foame. Dă-mi dezlegarea") - acestea au fost ultimele cuvinte rostite de episcopul Durcovici înainte de moartea sa dramatică, moarte care îi fusese decisă de torţionarii de la Sighet la ordinul capilor regimului comunist şi ai Securităţii de la Bucureşti.

4. Nu trebuie să uităm că, în timp ce suntem invitaţi să redescoperim credinţa şi adevărurile pe care ni le-a încredinţat Domnul, tot din aceeaşi credinţă, suntem îndemnaţi să redescoperim iubirea lui Cristos. Aşa cum el i-a ales pe apostoli şi pe ucenici să meargă şi să vestească evanghelia la toate popoarele, aşa face şi cu noi, trimiţându-ne "pe drumurile lumii, pentru a proclama evanghelia sa tuturor popoarelor" (cf. Mt 28,19).

Detalii din biografia episcopului

1. Casa în care s-a născut Anton Durcovici a constituit un punct de atracţie, mai ales după anul 1988, când s-au comemorat o sută de ani de la naşterea acestuia. Cu acea ocazie, din iniţiativa parohului Josef Schrammel, s-a ridicat un monument din piatră şi s-a dat numele strada Episcop Durcovici drumului care urcă spre biserică. Pe piatra comemorativă sunt gravate o mitră şi o cârjă episcopală, fiind scrise aceste cuvinte: "În acest loc a fost casa în care s-a născut dr. Anton Durcovici, care a murit ca episcop de Iaşi pentru credinţă şi Biserică, într-o închisoare comunistă, la 10 decembrie 1951".

2. Colegiul "Propaganda Fide" a fost locul în care a studiat Anton Durcovici la Roma. Aici studiau candidaţi la preoţie din toate regiunile de misiune ale lumii: africani, europeni, asiatici şi americani. Congregaţia aducea pe cei mai buni şi înzestraţi seminarişti din ţările de misiune, îi forma în Colegiul "Propaganda Fide" de la Roma, ca să ducă apoi, ca preoţi, spiritul universal al Bisericii în ţara lor. Astfel, Durcovici a avut contact cu seminarişti din toată lumea. Aşa a cunoscut Biserica Universală. A fost marcat de spiritul Bisericii Romano-Catolice. El a practicat acest spirit ca preot toată viaţa sa, prin cuvânt şi faptă. A fost prototipul preotului roman: conştiincios, corect în împlinirea prescrierilor Bisericii, dar înţelegător şi binevoitor faţă de cei care gândeau altfel. Durcovici a fost profund influenţat în viaţa sa religioasă de lăcaşurile de cult şi de tradiţia creştină milenară a Romei. Toată viaţa s-a distins printr-o fidelitate neclintită faţă de credinţă şi printr-o comuniune permanentă cu Roma.

3. Dovada supremă a faptului că Anton Durcovici a fost un apărător al credinţei şi în perioada activităţii sale pastorale se găseşte în predicile pe care acesta le ţinea, ca episcop de Iaşi, în diferitele comunităţi catolice pe care le vizita în vederea administrării sfântului Mir. Deşi de la consacrarea ca episcop de Iaşi (5 aprilie 1948), ce a avut loc în catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti, până la arestarea sa (26 iunie 1949), ce a avut loc lângă Bucureşti (Popeşti-Leordeni), trecuseră doar un an şi câteva luni, episcopul Anton Durcovici a reuşit să viziteze aproape toate comunităţile din Moldova. Conţinutul predicilor pe care le făcea cu ocazia acestor vizite îl cunoaştem din unele declaraţii pe care prelatul a fost obligat să le dea în anul 1950, în arestul Securităţii din Bucureşti. Din aceste declaraţii reiese că episcopul de Iaşi îi îndemna pe catolicii din Moldova să-şi păstreze credinţa cu preţul oricărei jertfe.