» înapoi la cuprins «

Temele predicilor tematice pentru Advent 2013

Viaţa eroică a episcopului Anton Durcovici

Pr. Alois Moraru

Sâmbătă, 7 decembrie

Tema 6: Administrator parohial

Aşa cum am prezentat în tema anterioară, reîntors la Bucureşti, după studii superioare strălucite la Roma, tânărul preot Anton Durcovici s-a implicat în numeroase activităţi în serviciul Arhiepiscopiei, misiuni care vor cuprinde în general trei domenii distincte: învăţământul şi educaţia, pastoraţia, precum şi administraţia eparhială. În toate acestea, s-a impus în conştiinţa contemporanilor săi prin demnitatea cu care îşi îndeplinea obligaţiile, arătând în toate împrejurările că era un preot zelos, cult şi evlavios. În această temă vom relata câteva crâmpeie din activitatea pastorală în care a fost implicat, mai ales ca administrator parohial, căci îndeplinea paralel şi alte slujiri în cadrul Arhiepiscopiei de Bucureşti.

Preotul Anton Durcovici a început activitatea pastorală imediat după sosirea în Bucureşti, fiind numit, în august 1911, rector al Capelei "Notre Dame de Sion" din Bucureşti, misiune îndeplinită până în anul 1920 şi administrator parohial de Târgovişte. Această funcţie a exercitat-o aici în patru perioade: 1911 - 1916, martie 1923 - august 1924, iulie 1926 - decembrie 1927 şi martie - decembrie 1930. Între aceste perioade sau chiar paralel a fost administrator parohial la Buzău (1913 - 1916) şi Giurgiu. În mod provizoriu, a mai administrat biserica "Sfântul Mântuitor" a comunităţii italienilor din Bucureşti (februarie - decembrie 1918) şi capela "Sfânta Elena" din Bucureşti (februarie - septembrie 1919).

Analizând documentele păstrate în Arhiva Arhiepiscopiei de Bucureşti, vedem clar că activitatea pastorală cea mai prolifică, depusă de preotul Anton Durcovici, a fost cea de la Parohia Târgovişte. În această perioadă a funcţionat aici unul din comitetele parohiale locale cele mai bine organizate din Arhidieceza de Bucureşti, condus de o persoană de excepţie: italianul G. Listuzzi. Ni se pare elocventă o scrisoare adresată de preotul Anton Durcovici, la 13 august 1924, comitetului parohial din Târgovişte: "Îndatoririle mele din Bucureşti nu-mi permit de acum înainte să mă ocup de credincioşii catolici din Târgovişte. Cu părere de rău, mă decid deci a lua rămas bun pe această cale de la toţi aceia care m-au cunoscut. Mulţumesc tuturor pentru buna primire ce mi-au făcut-o mereu, dar mai ales mulţumesc dumneavoastră, domnule preşedinte şi întregului onor comitet, fiecărui membru în parte pentru sprijinul ce mi-aţi dat şi pentru tot interesul ce l-aţi purtat binelui comunităţii. Multe planuri nu s-au putut realiza, dar Dumnezeu vă va răsplăti pentru bunăvoinţa avută şi vă va ajuta de acum înainte ca treptat să ridicaţi viaţa adevărat creştinească la locul ideal către care tânjiţi...".

Despre zelul cu care preotul Anton Durcovici slujea în misiunile pastorale încredinţate, arhiepiscopul Raimund Netzhammer scria, în ziua de 4 mai 1919: "Preotul Durcovici pare să fie de sănătate fizică mai degrabă slabă - a avut deja în iarna trecută de două ori gripă - dar este foarte rezistent. Caracterul său moral poate fi calificat cu expresia: inimă adevărat candidă; preotul Durcovici este un om foarte bun, simpatic, modest, sobru şi serios. Conduita sa preoţească a fost mereu exemplară; face toate ceremoniile sacre în maniera cea mai serioasă şi frumoasă. Cu ani în urmă era trimis în fiecare duminică şi zi de sărbătoare în unul dintre oraşele Giurgiu, Târgovişte şi Buzău, unde a exercitat, cu toată satisfacţia mea, atribuţia de paroh. Predică bine şi ştie limbile necesare, chiar şi puţină maghiară. Până la război, preotul Durcovici a fost prefect şi profesor în seminarul nostru (reşedinţa arhiepiscopală); acum este colaborator al preotului Cisar ca spiritual în internat şi profesor (lucrează bine) în gimnaziul nostru. În timpul săptămânii celebrează sfânta Liturghie la Notre Dame de Sion. În timpul anului 1918 a făcut în toate duminicile şi zilele de sărbătoare serviciul divin cu predica în italiană la biserica italiană Sfântul Mântuitor şi acum cu predica în română în biserica maghiară Sfânta Elena. Preotul Durcovici este un om prudent, are mult zel, este perseverent şi nu-i lipseşte energia, dar este puţin lent. Până acum preotul Durcovici nu a avut ocazia de a-şi demonstra talentul administrativ, dar nu cred că va fi neglijent în lucrurile administrative şi financiare, fiind un om conştiincios".

Arhivele bucureştene sunt însă mai sărace în privinţa activităţilor depuse de preotul Anton Durcovici în parohiile Giurgiu şi Buzău. Referitor la Parohia Giurgiu, s-au păstrat doar dări de seamă statistice privind administraţia parohului Durcovici, precum şi contractul de închiriere pentru casa parohială, semnat de pr. Anton Durcovici. În perioada 1911-1916, preotul Anton Durcovici s-a deplasat o dată pe lună la Buzău pentru celebrarea sfintei Liturghii, dar şi pentru a se ocupa de construcţia bisericii. Numele său apare, de altfel, pe lista donatorilor acestui lăcaş, fiind trecut la rubrica "Servicii preţioase". Având şi colaborarea preotului Augustin Kuczka, inspector şcolar bisericesc la acea dată, preotul Anton Durcovici s-a preocupat de strângerea de fonduri pentru construirea unei case parohiale la Nehoiu.

O sinteză a activităţii pastorale, precum şi calităţile de care a dat dovadă în această peroadă, o putem desprinde şi din articolul "Canonicul dr. Anton Durcovici - jubileu de 25 ani preoţie", publicat de revista Farul Nou, în nr. 60 din 6 octombrie 1935: "O figură prietenoasă, stimată şi iubită este părintele dr. Anton Durcovici din Bucureşti. Astfel fiind, jubileul de 25 de ani de la sfinţirea sa ca preot este o sărbătoare a dragostei creştine ce-i poartă fiii şi fiicele sale spirituale, cărora le-a fost în decursul celor 25 de ani distribuitor de haruri, împărtăşitor al dragostei către Cristos. Nimeni mai bine decât cei ce au fost călăuziţi de un preot al lui Cristos nu poate şti ce haruri şi binecuvântări îmbelşugate acordă mila Domnului prin mâinile unui uns al său. Şi părintele Anton Durcovici, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, s-a silit a fi - pe cât a putut - totul...tuturor. Se cuvine deci ca un omagiu de stimă şi dragoste ca în numele tuturor ce-i stau aproape, ca fii sufleteşti, să arătăm spre ştiinţă generală datele principale ale vieţei sale. (...) Rând pe rând a funcţionat în Bucureşti ca prefect al seminarului, deservind deodată parohiile din Târgovişte, Giurgiu şi Buzău, apoi ca prefect şi director al Convictului "Sfântul Andrei" şi profesor la Liceul Tomis. În 1925 a fost numit rector al Seminarului arhiepiscopal şi apoi al Academiei Teologice. Cu toate multiplele sale ocupaţiuni, a găsit timpul să fie şi rectorul capelei Notre Dame de Sion, confesor la catedrala Sfântul Iosif, praeses al Congregaţiei mariane a bărbaţilor, spiritualul terţiarelor, censor al cărţilor, deci o viaţă plină de muncă, de zel, de abnegaţie. A bine meritat să fie canonic al catedralei arhiepiscopale Sfântul Iosif, jude-prosinodal în tribunalul arhidiecezan din Bucureşti, examinator prosinodal, prelat domestic al Sanctităţii Sale Papa Piu XI, fiind decorat şi de M.S. Regele României cu Coroana României, în gradul de ofiţer...".

Preotul Anton Durcovici a îndeplinit slujirile pastorale paralel cu alte misiuni pe care le-a avut în Bucureşti, la şcolile sau grupurile susţinute de Arhiepiscopie. În temele următoare vom căuta să surpindem cât mai bine aceste activităţi didactice şi formative, dar nu putem ignora greutăţile pe care le-a întâmpinat în decursul acestor ani.

* * *

Rugăciune pentru episcopul Anton

Imn de preamărire

Te preamărim, Doamne, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pentru că ne-ai copleşit cu darurile tale şi ne-ai binecuvântat cu un păstor după inima ta în persoana episcopului Anton, martir şi păstor al poporului încredinţat lui.

Îţi aducem laudă pentru Preacurata Fecioară Maria, pentru că a luat sub mantia ei ocrotitoare poporul nostru creştin în anii grei ai prigoanei şi ai suferinţelor, primind şi ascultând rugăciunile slujitorului tău Anton şi şi-a plecat mereu privirea spre noi, apărând familiile şi Biserica noastră locală.

Îţi aducem mulţumiri pentru sfântul Iosif, care a fost ales de episcopul Anton să fie alături de Maica sfântă ocrotitorul Bisericii noastre locale, aşa cum a fost ales să fie păzitorul celei mai scumpe comori, Isus, Fiul lui Dumnezeu şi fiul Fecioarei, Mântuitorul şi bucuria poporului nostru.

Primeşte, Părinte sfânt, imnul nostru de preamărire, pentru că nu ne-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor noştri, ci ne-ai ocrotit cu iubirea ta şi cu îndemnul şi exemplul vrednicului nostru păstor Anton, care şi-a jertfit viaţa, urmându-l pe Fiul tău, Isus Cristos.

Binecuvântat să fii, Doamne, în veci de veci, căci tu eşti bucuria şi speranţa noastră!

Fericit este poporul care te are pe tine ca Dumnezeul cel adevărat. Amin.

Imprimatur, 1 decembrie 2013

Ep. Petru Gherghel

» înapoi la cuprins «