» înapoi la cuprins «

Temele predicilor tematice pentru Advent 2013

Viaţa eroică a episcopului Anton Durcovici

Pr. Alois Moraru

Marţi, 3 decembrie

Tema 2: Elevul şi seminaristul din Bucureşti

Am încheiat expunerea primei temei precizând că în vara anului 1898, familia Durcovici s-a mutat la Bucureşti, într-o casă din strada Izvor, nr. 81. În toamna aceluiaşi an, Anton s-a înscris în clasa a IV-a primară la Şcoala primară "Sfântul Andrei" din Calea Călăraşilor, nr. 10. Putem vedea rezultatele cu care a terminat acest an scolastic în certificatul care i-a fost întocmit, la 8 iunie 1899, de directorul şcolii, N. Schwerber. Elevul Anton Durcovici avea următoarele rezultate de absolvire: purtarea - 10, religia - 10, limba română - 10, limba germană - 10, limba franceză - 10, aritmetica - 9, geometria - 9, geografia - 10, istoria - 9, istoria naturală - 10, fizica - 9, caligrafia - 9, desenul - 9, cântul - 9, gimnastica - 9, frecventarea şcolii - 10 şi diligenţa - 10. Aşa cum avea să noteze într-o notă personală, în acest an şcolar, mai exact la 22 mai 1899, Anton Durcovici a primit taina sfântului Mir. Urmărind cu atenţie însemnările din aceste note personale, păstrate în copie în Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, putem corela informaţiile culese din diverse documente şi cele consemnate personal de Anton Durcovici. Aceste note personale, putem spune fără a ne înşela, reprezintă sinteza studiului privind viaţa lui Anton Durcovici de la leagăn până în anul 1926.

Aşa cum notează principalul biograf al lui Anton Durcovici, pr. Florian Müller, la Bucureşti "mama şi cei doi copii participau la sfânta Liturghie în capela călugăriţelor de pe strada Pitar Moş. Aici, provincia călugăriţelor din München a deschis, în 1858, «Institutul Sfânta Maria», care în scurt timp a devenit cea mai renumită şcoală de fete din Bucureşti. Călugăriţele au fost impresionate de Anton. L au primit ca ministrant în capela lor, iar el s a dăruit cu mare bucurie slujirii altarului". Copilul Anton participa la Liturghie nu doar duminica, ci în fiecare zi. După Liturghie, "Anton primea o mică gustare şi astfel putea merge cu puteri proaspete la şcoală. Iarna era foarte frig la Bucureşti, de multe ori sub 30 de grade. Străzile erau pline de zăpadă. Anton mergea dimineaţa pe întuneric la sfânta Liturghie, ajungând înfometat şi îngheţat în capelă. Sorei Tecla, sacristana, i s a făcut milă de el. Ea a aranjat ca tânărului ministrant să i fie pus la dispoziţie un pat în mănăstire. Anton avea acum în mănăstire un pat şi mâncare. Sora Tecla s a ocupat foarte mult de el. Băiatul creştea şi se întărea. Mama era bucuroasă că Toni al ei se simte bine în mănăstire".

În acea perioadă, un rol important în discernerea vocaţională a copilului Anton l-a avut spiritualul călugăriţelor, părintele Luciu Fetz, care aparţinea de Ordinul Benedictin, fiind secretar al arhiepiscopului Netzhammer şi rector al Seminarului din Bucureşti. Despre personalitatea acestui preot se pot citi numeroase pagini în lucrarea arhiepiscopului Raimund Netzhammer, Episcop în România, vol. I, Bucureşti, 2005, p. 15 ş.u. Acestui preot i-a fost dedicată o parte specială, intitulată Secretarul meu, care a apărut în limba română, în anul 2006, la Editura Sapientia" din Iaşi. Este un fragment din opera memorialistică a celui care a fost Raimund Netzhammer, arhiepiscop de Bucureşti în perioada 1905-1924. Volumul Secretarul meu reprezintă o confesiune personală pe care arhiepiscopul o face despre părintele benedictin Luciu Fetz, care a activat în calitate de secretar particular al lui Netzhammer, profesor şi spiritual la Seminarul arhiepiscopal "Sfântul Duh" din Bucureşti. Majoritatea activităţii sale preoţeşti şi-a desfăşurat-o în România, fiind mereu alături de arhiepiscopul Netzhammer. În paginile cărţii transpare prietenia sinceră şi adevărată care i-a unit în faţa greutăţilor şi care nu a putut fi desfăcută decât de moartea prematură a pr. Luciu, survenită în seara zilei de 27 noiembrie 1931. Părintele Luciu a fost impresionat de evlavia ministrantului şi de aceea l a invitat deseori la Liturghia de duminică în palatul arhiepiscopal. A voit să l cunoască mai bine. Sora a sesizat că părintele Luciu este interesat de micul ministrant şi a început să se teamă că l va pierde, de aceea s a dus la sora superioară şi i a spus: "Dacă padre Luciu vrea să l ia pe Toni, atunci să i dea băiatului mâncare şi un pat". Aşa s-a şi întâmplat câteva luni mai târziu.

În perioada 1899-1901, elevul Anton a urmat clasele I-a şi a II-a gimnaziale la Şcoala arhiepiscopală din Calea Călăraşilor, nr. 10. La finele acestei perioade, mai exact la 6 iulie 1901, elevului Anton Durcovici i-a fost eliberat un certificat de studii, la sfârşitul clasei a II-a reale, la Şcoala Reală Romano-Catolică din Bucureşti, unde figura cu următoarele medii: purtarea - 10, religia - 10, limba română - 10, limba germană - 10, limba franceză - 9, limba italiană - 9, aritmetica - 9, geometria - 9, geografia - 10, istoria - 9, desenul - 9, cântecul - 8, gimnastica - 8 şi diligenţa - 10.

La recomandarea părintelui Luciu Fetz, la 1 septembrie 1901, Anton Durcovici a fost primit de către arhiepiscopul Netzhammer în Seminarul arhiepiscopal din BucuŹreşti. Aici, elevul Anton s a dăruit cu bucurie studiului şi formării integrale ca seminarist. Surorile de pe strada Pitar Moş au finanţat studiul seminaristului, care a fost recunoscător mai târziu mănăstirii, fiind pentru călugăriţe un bun spiritual şi confesor. Şi în această perioadă, seminaristul Anton a fost un băiat inteligent şi harnic., aşa cum povestea şi mama Maria: "Se aşeza în spatele uşii, cu faţa la perete, ca să poată învăţa nestingherit".

Ultimul certificat de studii pe care-l posedăm datează din anul 1906 şi conţine mediile seminaristului Anton Durcovici la sfârşitul anului şcolar 1905-1906: religia - 7,75, limba latină - 8,75, limba elină - 8,63, limba română - 8,25, limba franceză - 8,63, limba germană - 8,75, limba italiană - 8,75, limba maghiară - 7,50, filosofia - 7,88, matematica - 9, ştiinţele naturale - 8,25, istoria - 8,25. Media generală a fost 8,63, fiind clasificat primul dintr-un total de patru absolvenţi. Această frumoasă formare intelectuală a fost călăuzită mulţi ani de pr. Alexandru Th. Cisar, căruia urma să-i slujească peste câtva timp ca vicar general.

După cinci ani, seminaristul Anton Durcovici a terminat liceul (clasele III-VII), susţinând examenul de bacalaureat cu succes. La 6 octombrie 1906, directorul de studii al Seminarului "Sfântul Iosif", pr. Carol Auner i a înmânat diploma de bacalaureat. Peste câteva zile, la 23 octombrie 1906, a fost emis de conducerea Seminarului "Sfântul Duh" din Bucureşti Certificatul de maturitate al studentului Anton Durcovici: "Certificat de maturitate pentru studiul sfintei Teologii. Prin acest certificat adeverim că studentul Anton Durkowitsch, născut în Altenburg - Austria, la 17 mai 1888, după ce a absolvit cursul elementar de patru ani, a frecventat doi ani gimnaziul real arhiepiscopal catolic în Bucureşti, susţinând examenul de admitere în cursul al treilea al acestui seminar, urmând cursurile în întregime pe care le-a absolvit: sfânta religie; limbile latină, greacă, germană, franceză, română, ungară; istorie, geografie, aritmetica, algebra, geometria plană şi în spaţiu, trigonometria plană şi sferică, cosmografia, astronomia; zoologia, botanica, mineralogia, geologia, somatologia; fizica, chimia anorganică şi organică. În fine, în cei doi ultimi ani a frecventat cursul major al filozofiei scolastice (logica minor şi major, ontologia, cosmologia, psychologia, theodiceea, ethica) în sistemul sfântului Toma de Aquino, în limba latină, câte opt ore pe săptămână, absolvindu-le. Deci, cei mai jos iscăliţi, superior şi rector al studiilor, având în vedere succesele deosebite ale acestui elev, înregistrate în Matricola şcolară, pagina 252, îl declarăm matur pentru studiul sfintei Teologii, pe care absolvindu-l va putea fi hirotonit ca preot misionar pentru Arhidieceza Latină de Bucureşti, pe cheltuiala căreia a fost format ca să slujească. Dat în Bucureşti, la 23 octombrie 1906, de către Aug. Kuczka - superior şi canonic Carol Auner - rector de studii". Certificatul a fost aprobat şi confirmat, în palatul arhiepiscopal din Bucureşti, de arhiepiscopul Raimund Netzhammer, O.S.B.

Pentru Anton Durcovici urmează perioada romană, între anii 1906 şi 1911, despre care vom trata în tema viitoare.

» înapoi la cuprins «