» înapoi la cuprins «

Temele predicilor tematice pentru Advent 2013

Viaţa eroică a episcopului Anton Durcovici

Pr. Alois Moraru

Luni, 2 decembrie

Tema 1: Familia, naşterea şi copilăria

Premisă

Pornind la acest drum de cunoaştere a vieţii eroice a episcopului Anton Durcovici, doresc să fac câteva precizări privind evidenţierea datelor şi documentelor pe care le-am pregătit spre analiză. Sinteza documentară pe care v-o propun este rodul unei cercetări îndelungate, începută de pr. Florian Müller şi continuată de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin intermediul Departamentului de Cercetare Ştiinţifică, din 1999 până în anul 2002, când am dedicat acestui subiect un număr special al revistei "Buletin istoric". Un rol important în această muncă l-a avut cercetătorul dr. Dănuţ Doboş, care a reperat sursele biografice şi a realizat mai multe studii, unele dintre ele fiind sursa principală a temelor pe care le propun spre analiză în această perioadă a Adventului, care are în centru ziua de 10 decembrie, când comemorăm moartea martirică a slujitorului lui Dumnezeu: episcopul Anton Durcovici.

Consider că, pentru a-l putea urmări îndeaproape pe episcopul nostru martir, cele mai sigure mijloace sunt cele arhivistice, de aceea am selectat însemnările personale ale elevului, studentului, preotului, episcopului şi deţinutului Anton Durcovici. Amintesc şi câteva arhive investigate: Serviciul Român de Informaţii, Direcţia Generală a Penitenciarelor, Ministerul de Justiţie, arhivele vaticane ale instituţiilor de învăţământ unde Anton Durcovici a studiat în perioada 1906-1911, Arhivele Secrete Vaticane, Arhiva Congregaţiei De Propaganda Fide, arhivele episcopiilor catolice de Bucureşti şi Iaşi, Arhiva Institutului Teologic Romano-Catolic Iaşi etc. Specific şi câteva studii şi cărţi cunoscute: Franz Müller, Dr. Anton Durkowitsch - ein Martyrer unserer Zeit, Donzdorf, 1992; publicată în traducere română la Editura "Presa Bună" din Iaşi, în anul 1993 şi în limba italiană la Editura "Sapientia" din Iaşi, în anul 2012; conferinţele care s-au prezentat în cadrul unei academii ce a avut loc la Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de la moartea episcopului Durcovici (în ziua de 13 decembrie 1996), când s-a anunţat public începerea fazei diecezane de pregătire a procesului de beatificare; E. Ferenţ, Împlinirea carităţii în celula morţii, în Almanahul "Presa Bună" 1997, Iaşi, 1997, şi în Mesagerul sfântului Anton, Roman, 1997; diverse studii publicate în "Buletin istoric"; E. Ferenţ, Martirul iubirii lui Cristos, Bucureşti, 2000; D. Doboş, A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici. O viaţă închinată lui Dumnezeu şi Bisericii, Iaşi, 2002; F. Doboş, Viaţa episcopului Anton Durcovici, martir al Bisericii Catolice din România, Iaşi, 2010; W. Dancă, ed., Nu sunt de acord. Declaraţii din arestul Securităţii Bucureşti (1950), Iaşi, 2011; A. Percă, ed., Il vescovo Antonio Durcovici (1888-1951) a 60 anni dal martirio, Iaşi, 2012; Asociaţia "Anton Durcovici", Episcopul Anton Durcovici, martir al credinţei în Cristos, Iaşi, 2013 etc. La acestea mai putem adăuga discursurile din cartea ***, Bine ai venit, stăpâne, Iaşi, 1948; mărturiile verbale ale martorilor citaţi în Procesul cauzei de beatificare a slujitorului lui Dumnezeu, episcop Anton Durcovici etc.

Familia şi locul naşterii lui Anton Durcovici

Aşa cum putem observa în certificatul de Botez, Anton s-a născut, la 17 mai 1888, în localitatea Deutsch Altenburg (Austria), în casa cu nr. 38, în familia soţilor Francisc Durkowitsch şi Maria Mittermaier. Documentul este emis de pr. G. Heinschink, parohul comunităţii catolice din Parohia Deutsch-Altenburg, în ziua de 24 aprilie 1896, cel mai probabil când mama Maria şi cei doi copii (Francisc şi Anton) au pornit spre Moldova. Din acest certificat rezultă că botezul a fost notat în Matricola botezaţilor, volumul D, pag. 258, nr. 19.

Anton a fost botezat în ziua de 21 mai 1888, în biserica locală cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", lăcaş de cult ce a fost construit în anul 1028, la porunca regelui Ştefan al Ungariei, de preotul Josef Adolf Hall. Acesta i-a păstorit pe catolicii din Parohia Deutsch Altenburg în perioada1882-1890, fiind al 16-lea paroh al comunităţii. Putem preciza că Parohia Deutsch-Altenburg a fost înfiinţată în anul 1717. Naşul de botez al lui Anton Durcovicii a fost F. Mittermaier din Deutsch Altenburg.

Localitatea natală a viitorului episcop Anton Durcovici se numea, până în secolul al XI-lea, "Altenburg". Aşa cum ne prezintă documentele istorice şi o inscripţie de pe o borna din perioada romană: (T(itus) Calidius / P(ublii filius) Cam(ilia tribu) Sever(us)/ eq(ues) item optio/ decur(io) coh(ortis) I Alpin(orum) / item (centurio) leg(ionis) XV Apoll(inaris) / annnor(um) LVIII stip(endorium) XXXIIII / h(ic) s(itus) e(est) / Q(uintus) Calidius fratri / posuit), la începutul primului secol d.C., Carnuntum era o tabără militară fondată de generalul Tiberiu; în perioada 16-31 a devenit centrul fortificaţiilor romane de-a lungul Dunării; în anul 193, Septimius Sever a fost proclamat împărat la Carnuntum, iar în jurul anului 800 s-au stabilit primii locuitori de origine germană. În anul 1083 găsim prima menţionare documentară sub forma Deutsch-Altenburg. (cf. Geographie und Geschichte der Marktgemeinde Bad Deutsch-Altenburg, dem Geburtsort des Märtyrerbischofs Dr. Anton Durkowitsch, în G. Rabeder, M. Pacher, G. Withalm, "Die altpleistozänen Bären von Deutsch-Altenburg (Niederösterreich)", Viena, 2010) În documentele ulterioare găsim denumirea de "Deutsch-Altenburg", pentru a face deosebirea de localitatea din Ungaria "Altenburg-ul maghiar" şi pentru a exclude confundarea cu "Altenburg" din regiunea Horn. Din anul 1928, localitatea este numită "Bad Deutsch-Altenburg". Denumirea provine probabil de la existenţa unei cetăţi vechi cu numele "Burg". (cf. F. Müllner - BAD DEUTSCH-ALTENBURG, von der Frühzeit bis zur Gegenwart, Bad Deutsch-Altenburg, 1973)

Casa în care s-a născut Anton Durcovici a constituit un punct de atracţie, mai ales după anul 1988, când s-au comemorat 100 de ani de la naşterea acestuia. Cu acea ocazie, din iniţiativa parohului Josef Schrammel, s-a ridicat un monument din piatră şi s-a dat numele Strada Episcop Durcovici drumului care urcă spre biserică. Pe piatra comemorativă este gravată o mitră şi o cârjă episcopală, fiind scrise aceste cuvinte: "În acest loc a fost casa în care s a născut dr. Anton Durcovici, care a murit ca episcop de Iaşi pentru credinţă şi Biserică, într o închisoare comunistă, la 10 decembrie 1951". Monumentul a fost sfinţit, în ziua de 14 mai 1988, de către cardinalul dr. Hans Hermann Groer, arhiepiscop de Viena. La această sfinţire au participat 11 preoţi din România, foşti elevi ai rectorului Anton Durcovici. După Liturghia pontificală, clerul şi poporul s au dus în procesiune solemnă, parcurgând Strada Episcop Durcovici. Predica a fost ţinută de pr. Florian Müller, prezentând aspecte din viaţa "fiului nobil din Deutsch Altenburg". Apoi cardinalul Groer a sfinţit monumentul, nutrind speranţa că, în curând, martirul Durcovici va fi înălţat la cinstea altarelor. În ziua de 17 mai 1988, cardinalul Groer a cerut să se înfiinţeze un grup de rugăciune pentru beatificarea martirului Anton DurcoŹvici. Sub coordonarea pr. Florian Müller a luat naştere acest grup, format iniţial din foşti elevi şi preoţi ai episcopului Durcovici, călugăriţe şi credincioşi pe care i a însoţit pe drumul vieţii ca spiritual ori confesor, aceştia considerându-l "bun ?i drept, un sfătuitor înţelept, un înţelegător al nevoilor preoţilor şi credincioşilor".

Nu cunoaştem exact motivul pentru care străbunii lui Anton Durcovici s-au stabilit în Austria, dar putem presupune că au venit la Deutsch Altenburg din cauze economice. Bunicul de pe tată al lui Anton Durcovici a fost de origine croată, se numea George Durkowitsch şi era agricultor, iar bunica se numea Ana Greigeritsch. Cum am specificat deja, mama lui Anton se numea Maria Mittermaier şi descindea dintr-o familie mai înstărită: Anton Mittermaier şi Maria Hofmeister. Copilul Anton Durcovici nu şi-a cunoscut decât bunicii după tată, deoarece bunicii după mamă erau deja morţi la data naşterii sale (1888). Tatăl lui Anton Durcovici s-a născut la 30 septembrie 1856, era de origine croată şi avea cetăţenie austriacă, locuia în Deutsch Altenburg, la nr. 38, şi lucra într-o carieră de piatră. Fiind rezervist, a participat la acţiunile de anexare a provinciilor Bosnia şi Herţegovina la Imperiul Austro-Ungar, de unde s-a întors bolnav de tuberculoză, ceea ce a dus la moartea prematură, la doar 36 de ani şi cinci luni, în ziua de 5 februarie 1893.

După moartea tatălui Francisc, familia Durcovici a trecut prin mari greutăţi şi lipsuri. Tânăra văduvă a încercat să procure cele necesare copiilor Francisc şi Anton, muncind ca spălătoreasă şi croitoreasă. În aceste condiţii, Maria Durcovici a fost nevoită să caute o altă cale pentru întreţinerea familiei. Ea avea o mătuşă, căsătorită cu un proprietar de han, Österreicher, care s a stabilit în Basarabia şi a avut la Chişinău un mic han cu staţie de poştă, numit "Cocoşul". În anul 1877 a izbucnit războiul ruso turc, iar Chişinăul a devenit un centru important în spatele frontului rus. "Cocoşul" a fost vizitat mereu de ofiţeri ţarişti foarte bogaţi. Astfel familia Österreicher a ajuns repede la o avere considerabilă. Ulterior, Chişinăul a decăzut şi a rămas un mic oraş de provincie, iar familia Österreicher a vândut hanul şi a cumpărat un restaurant în Iaşi. Spre această locaţie a decis Maria Durcovici să vină împreună cu cei doi copii. După o călătorie făcută cu vaporul pe Dunăre, prin Budapesta, Belgrad, Porţile de Fier şi Galaţi, şi apoi cu căruţa prin toată Moldova, Anton Durcovici a ajuns cu familia la Iaşi, unde a fost primit cu mare bucurie de mătuşa sa. Era anul 1894. După un an, a murit domnul Österreicher, după care soţia lui a vândut restaurantul din Iaşi şi s a mutat la Bucureşti.

În Iaşi, fraţii Francisc şi Anton Durcovici au căutat să-şi însuşească limba română, iar în toamna anului 1895 au fost înscrişi la Şcoala primară parohială, care permitea elevilor o mai bună aprofundare a cunoştinţelor generale după metodele cele mai bune din Occident. Facem acum precizarea că în continuare ne vom ocupa doar de Anton Durcovici, precizând că fratele său, Francisc, a urmat şi el cursuri la Şcoala parohială din Iaşi şi la cea din Ploieşti, iar după ce s-au stabilit în Bucureşti a îmbrăţişat profesia de sculptor specializat în restaurări. S-a stabilit apoi în Hainburg, unde a murit. Fiul său, tot Anton Durcovici, a povestit despre călătoria bunicii sale: "Bunica mea a fost casnică, bunicul a lucrat la o carieră de piatră. Veniturile au fost mici. În 1893 a murit bunicul. După câte mi a povestit bunica, a fost recrutat ca rezervist la ocuparea Bosniei de unde s a întors bolnav acasă şi la puţin timp a murit. După moartea tatălui, familia a suferit mult. Bunica a căutat să înfrunte greutăţile cele mari prin lucrări de croitorie, procurând astfel cele necesare ei şi copiilor. De fapt, din această cauză s a mutat în România. După cum îmi povestea bunica, emigrarea s a petrecut astfel: o mătuşă din partea mamei a fost căsătorită cu proprietarul de han Österreicher din Viena. Acesta a avut o rudă îndepărtată care a fost administrator de tezaur la curtea imperială, având astfel relaţii foarte bune. Acest fapt a înduplecat familia Österreicher să se mute în România, care recent devenise independentă. Era timpul războiului ruso turc. Soţii Österreicher au avut un han numit Cocoşul, han cu staţie de schimb pentru caii de poştă. Ei au adunat o avere însemnată. După terminarea războiului, hanul sus numit a pierdut din importanţă şi soţii Österreicher şi au cumpărat un restaurant la Iaşi. În 1895 a murit domnul Österreicher, iar văduva, rămasă singură, a chemat pe nepoata ei cu cei doi copii la Iaşi, unde au ajuns în 1896. Cei doi băieţi, tatăl meu şi unchiul meu, au frecventat şcoala la Iaşi. Câţiva ani mai târziu, mătuşa a vândut restaurantul şi s a mutat cu nepoata ei, bunica mea, la Bucureşti. Au locuit pe strada Izvor, nr. 81. Aici m am născut eu".

Fac precizarea că datarea venirii în Iaşi a familiei Durcovici, precum şi a plecării spre Bucureşti nu sunt exacte. Informaţia a fost culeasă verbal de pr. Florian Müller, ceea ce face să dăm credibilitate documentelor pe care le-am după anul 2000. Aşadar, infirmăm anii prezentaţi în paragraful anterior şi concludem că familia Durcovici a ajuns în Iaşi în anul 1894, iar în toamna anului 1895 Anton Durcovici a fost înscris în clasa I a Şcolii primare de băieţi a Parohiei Catolice din Iaşi, pe care a promovat-o, în iunie 1896, cu rezultate bune. În certificatul de studii care a fost eliberat la 20 aprilie 1898, de directorul şcolii din Iaşi, pr. Francisc Janik, elevul Anton Durcovici figura cu următoarele medii la sfârşitul anului şcolar 1895-1896: limba română - 7, matematică - 9,50, celelalte ştiinţe - 7,25, dexterităţi - 7,75, media generală de situaţie - 7,87. Cu aceste calificative, a promovat clasa I, fiind clasificat pe locul al III-lea, dintr-un total de 16 elevi.

În toamna anului 1896, Anton Durcovici a părăsit Iaşiul, împreună cu mătuşa Österreicher şi mama Maria, fiind înscris la Şcoala Catolică din Ploieşti, unde a urmat cursurile clasei I în limba română şi clasei a II-a în limba germană. În certificatul care i-a fost eliberat, la 9 februarie 1897, de către directorul Iuliu Hering, elevul Anton Durcovici figura cu următoarele medii: conduita - 8, diligenţa - 6, religia şi istoria biblică - 7, caligrafia şi dictando - 7, aritmetica - 6, limba română - 6, limba germană - 7, desenul - 6.

În vara anului 1898, familia Durcovici s-a mutat la Bucureşti, într-o casă din strada Izvor, nr. 81. În toamna aceluiaşi an, Anton a fost înscris în clasa a IV-a primară la Şcoala primară "Sfântul Andrei" din Calea Călăraşilor, nr. 10. Despre acest an şcolar şi formarea intelectuală ulterioară, din Bucureşti, vom trata în tema următoare.

» înapoi la cuprins «