Supliment la revista Lumina creştinului

» Cuprins «

1. Familia - educatoare a credinţei

Premisă

Materialul care urmează se doreşte a fi un ajutor pentru cititori în Anul Credinţei orientat spre familie, întrucât Dieceza de Iaşi a intrat în ultimul an dedicat familiei şi Căsătoriei creştine. Familia este celula de bază a Bisericii şi a societăţii. De sănătatea ei spirituală şi de binele ei depind împlinirea fiecărui membru şi mersul societăţii.

Ca atare, materialul următor se adresează celor care năzuiesc spre îmbunătăţirea vieţii lor de familie. Scopul este de a vă regăsi ca familie, de a creşte împreună, de a înţelege mai bine planul lui Dumnezeu cu privire la Căsătorie şi de a vă apropia mai mult de acela care a fondat Căsătoria. Pentru tineri va fi un real ajutor în pregătirea pentru viitorul lor.

Materialul de faţă porneşte de la o cateheză care a fost propusă de unul dintre studenţii de la Seminarul din Iaşi (anul V) care în anul academic 2011-2012 au făcut cursul de catehetică. După o cateheză introductivă despre credinţă, catehezele din acest an pastoral (octombrie 2012 - octombrie 2013) sunt constituite din cele 12 articole ale Crezului aplicate în viaţa de familie.

Cel mai bine ar fi să parcurgeţi textele împreună cu soţul sau soţia. Faceţi-vă timp, citiţi textele propuse şi aprofundaţi-le. Încercaţi apoi să citiţi întrebările cu glas tare şi să răspundeţi la ele. E posibil ca răspunsurile să fie baza unor discuţii dintre voi, care, dacă se vor desfăşura cu răbdare şi înţelepciune, vă vor face bine, mărind comuniunea dintre voi. La final rugaţi-vă împreună. Cereţi de la Dumnezeu puterea de a pune în practică ceea ce aţi descoperit că vă ajută în a înainta în viaţa de familie.

Dacă nu sunteţi căsătorit sau nu aveţi cum să studiaţi cateheza împreună cu partenerul, încercaţi să parcurgeţi textele singur.

Fie ca Domnul să reverse binecuvântările sale asupra tuturor familiilor, făcându-le să crească în credinţă.

Pr. Cornel Cadar

Cântec de început

Creştin sunt din leagăn şi ţin cu tărie,

Credinţa străbună primită-n Botez;

A ei adevăruri sunt viaţă, lumină,

Şi eu fericit azi le cred, le urmez.

R: Cred Doamne-n tine şi nădăjduiesc,

Cu a mea credinţă să mă mântuiesc.

Introducere

Îndatorirea fundamentală a familiei creştine este de a sluji viaţa şi de a transmite credinţa şi valorile umane. Pentru orice familie, educarea la credinţă a copiilor este o problemă capitală.

Scopul acestei cateheze este ca, pornind de la cuvântul Domnului şi de la exemplul unor familii creştine, să evidenţieze importanţa misiunii pe care familia o are în educarea la credinţă. Virtutea credinţei trebuie transmisă pornind de la viaţa concretă a părinţilor şi de la modul în care aceştia o trăiesc. Este o credinţă pe care cuplul o trăieşte, pe care părinţii o experimentează, pe care, în diferite momente din zi, o exprimă, iar copiii văd şi înţeleg acest lucru. Nu va fi o credinţă ideologică, ci o credinţă trăită. Vor înţelege, înainte de toate, nu datorită raţionamentelor, ci datorită mărturiei şi exemplului viu.

Reflecţie biblică

Din Cartea Deuteronomului (Dt 6,4-9)

"Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta! Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti despre ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli! Să le legi ca un semn la mâini şi să-ţi fie ca un pandantiv între ochi! Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale!"

Din Evanghelia după sfântul Matei (Mt 5,13-16)

"Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri".

Observarea realităţii

Am avut bucuria, şi acum o păstrez în suflet, de a cunoaşte o familie modestă cu cinci copii, trei băieţi şi două fete, ultimul băiat fiind botezat chiar în noaptea de Paşti, anul acesta. Deşi doar tatăl are un loc stabil de muncă, iar întreaga familie locuieşte într-un apartament cu doar două camere, ei sunt mereu fericiţi şi cu zâmbetul pe buze, de parcă nu le-ar lipsi nimic. Părinţii vin mereu la biserică împreună cu copiii, încrezători că Dumnezeu are grijă de tot ceea ce au nevoie din toate punctele de vedere.

Ceea ce m-a impresionat pe mine la această familie, pe lângă unitatea şi seninătatea lor, este educaţia la credinţă pe care părinţii le-au insuflat-o copiilor. Ţin minte că mi-a povestit fiul cel mare un episod vrednic de luat ca exemplu pentru orice familie. În perioada Postului Mare, când trebuiau să meargă la spovadă, cu o seară înainte, toată familia de la mic la mare făceau împreună rugăciunile pregătitoare. Aveau şi o deviză a familiei: "Dacă Domnul n-ar zidi casa, în zadar s-ar chinui cei care o zidesc".

Un alt episod minunat, în care se reflectă credinţa acestor părinţi, s-a petrecut la o mănăstire din nordul Moldovei, atunci când mama era însărcinată cu cel de-al doilea copil şi aflase de la medici că acesta se va naşte cu sindromul Down. Voia să se roage şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru copilul pe care îl va naşte, având credinţa că Domnul o va susţine. Spunea: "Îl voi primi cu bucurie aşa cum Dumnezeu mi-l va da". Stând de vorbă cu un preot de acolo, acesta i-a spus că va naşte un băiat şi că va deveni preot. Într-adevăr, a născut un băiat perfect sănătos şi l-a numit Mihai. În privinţa faptului de a deveni preot urmează să mediteze mai mult asupra acestei mari chemări.

Ceea ce este vrednic de laudă la această familie e faptul că nu s-au gândit niciodată la avort, nu s-au gândit niciodată la a "lepăda" darul lui Dumnezeu, chiar dacă mereu au trăit vremuri grele din punct de vedere material, dar, cu iubirea şi credinţa lor sincere, au fost mereu pentru copiii lor sare şi lumină.

Confruntare şi angajare
- În prima lectură observăm că Dumnezeu a încredinţat părinţilor datoria de a sădi credinţa în sufletul copiilor. Care credeţi că sunt ocaziile dintr-o zi obişnuită în care părinţii pot împlini această poruncă?
- Care sunt ajutoarele de care dispun părinţii zilelor noastre în educarea la credinţă a copiilor?
- Credinţa şi iubirea reciprocă dintre părinţi este un model şi un imbold pentru cea a copiilor. Ce văd copiii la dv.? Cum le vorbiţi despre Dumnezeu?
- În familie, în ce mod este prezentă convingerea că sunteţi o "mică Biserică"? De ce familia este la fel de importantă ca Biserica pentru a transmite credinţa?
- "Voi sunteţi sarea pământului şi lumina lumii". Cum este prezent Isus în evenimentele de fiecare zi din familia dv.? În ce fel sunteţi sare şi lumină, apostoli şi cateheţi, pentru copii? Cum sunteţi candele aprinse pentru alte familii?
- Gândiţi-vă la unele familii care au nevoie de ajutor material sau spiritual, familii sărace sau departe de credinţă. Ce faceţi concret pentru ele?

Rugăciune

Dumnezeule, Tatăl nostru, tu ai dat familiei creştine onoarea, măreţia şi responsabilitatea de a te face cunoscut şi la a transmite credinţa fiilor săi. Te rugăm pentru familiile noastre:

R.: Te rugăm, ascultă-ne!
- Dăruieşte-ne tuturor o credinţă care să ne pătrundă gândurile şi faptele. R.
- Ajută-i pe părinţi să fie, prin rugăciunea, iubirea şi viaţa lor, martori autentici ai credinţei în tine. R.
- Binecuvântează cu sănătate şi cu darurile tale pe părinţi şi pe cei ce ne-au sădit în suflet darul credinţei. R.
- Trezeşte în copii dorinţa de a te cunoaşte şi de a te întâlni în toate momentele obişnuite ale vieţii. R.
- Sporeşte exemplul de iubire, dăruire şi încredere reciprocă dintre soţi pentru ca fiii să vadă prezenţa ta în mijlocul părinţilor lor. R.

Dumnezeule atotputernic, ascultă cu bunătate rugăciunile familiei tale. Ocroteşte-o şi întăreşte-o cu harul tău şi, pentru că se încrede în călăuzirea ta, izbăveşte-o de orice rău şi revarsă asupra ei tot binele. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Adrian Aileni