Ioan Botezătorul

Profil general

Ioan Botezătorul este omul de legătură între Vechiul şi Noul Testament. Este ultimul profet al Vechiului Testament şi primul mărturisitor al lui Isus Cristos.

Încă de la naşterea sa, pare că vor fi zorii unei ere noi. Sunt multe semne deosebite care se întâmplă. Mai întâi, Elisabeta, mama sa, era înaintată în vârstă şi nu putea să aibă copii. Apoi, Zaharia, preot la templul de la Ierusalim, va primi chiar în templu vestea că va deveni tată şi că va avea un fiu pe care va trebui să-l numească Ioan. Pentru că se îndoieşte de vestea primită, îngerul Gabriel, îl va face să fie mut până la împlinirea ei.

Evenimentul cel mai semnificativ se petrece însă în momentul în care sfânta Fecioară Maria, şi ea însărcinată, va merge în vizită la verişoara sa, Elisabeta. În timp ce cele două se salutau, Ioan a tresărit în sânul Elisabetei, semn că el însuşi se bucura de vizita celei căreia îi fusese dat să fie Mama Fiului lui Dumnezeu.

La naştere, familia se adună şi fiecare doreşte să pună un anumit nume, Zaharia însă, cerând o tăbliţă, scrie pe ea: "Ioan va fi numele lui" (Lc 1,63), ceea ce îi miră pe toţi.

Nu se cunosc date despre copilăria sa, cel mai probabil că un timp a rămas alături de mama sa, Elisabeta, la Ein Karem, apoi a plecat în pustiu, unde a dus o viaţă de austeritate.

Aici umbla îmbrăcat într-o haină de păr de cămilă, cu o centură de piele la mijloc şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Mulţimi mari veneau la el şi-i cereau botezul, iar el nu pierdea ocazia să-i mustre pe cei păcătoşi. Alţii veneau doar pentru a-i cere sfaturi.

Într-una dintre zile, a venit la Iordan, pentru a fi botezat şi Isus. Ştiind cine este, Ioan se dă înlături şi nu vrea să-l boteze. Va ceda însă în momentul în care Isus îi face cunoscut că aşa este planul Tatălui şi că el trebuie să se împlinească.

Preoţilor şi leviţilor trimişi de la templu din Ierusalim pentru a-l întreba cine este, Ioan le mărturiseşte că nu este el Cristos, ci doar cel care pregăteşte calea lui Cristos: "Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului...»" (In 1,23). La acuza că botează, fapt pe care l-ar fi făcut doar Cristos, Ioan recunoaşte că botezul său este dat cu apă şi este spre pocăinţă, în timp ce, cel al lui Cristos va fi cu Duh Sfânt şi cu foc.

În acel timp, Irod se căsătorise cu Irodiada, soţia fratelui său Filip. Ioan Botezătorul nu a văzut niciodată cu ochi buni acest gest, considerându-l un păcat, de aceea căuta să-i amintească deseori lui Irod această nelegiuire. Irod l-a arestat şi l-a pus în închisoare. Nu avea curajul să-l omoare pentru că îl ştia un om drept.

A venit însă o zi potrivită când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a dat un banchet pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi pentru cei mai de vază din Galileea. Intrând fiica Irodiadei, a dansat şi a plăcut lui Irod şi celor care erau cu el la masă. Atunci regele i-a propus să-i ceară ceva, adăugând că indiferent ce va cere, i se va da. Sfătuită de mama, sa, ea cere capul lui Ioan Botezătorul. Pentru că a promis în faţa tuturor, Irod nu a putut să dea înapoi şi a trimis să i se taie capul lui Ioan, aducându-i-l pe o tavă. Auzind, ucenicii au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat.

Pe când era în închisoare, pentru a fi sigur de Isus că el este Mesia, i-a trimis pe doi ucenici să-l întrebe. Isus i-a trimis înapoi la Ioan să-i aducă la cunoştinţă faptele minunate care se fac.

Obiectiv

Să fim pregătiţi în orice moment pentru întâlnirea cu Isus.

Învăţătură

Ioan Botezătorul a pregătit calea lui Isus. Botezul său dat cu apă, spre pocăinţă, avea rolul de a marca în cei care îl primeau începutul întoarcerii de pe căile greşite ale păcatelor şi pregătirea pentru întâmpinarea Mesiei. El însuşi a demonstrat prin viaţa proprie că este gata să-l întâlnească într-o zi. Iar când a venit acea zi, Ioan are o reacţie de inferioritate: "Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?" (Mt 3,14). Ioan este conştient că în faţa lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, nici un efort nu este suficient. Pregătirea pe care o propune mulţimii şi din ea, în special fariseilor şi cărturarilor este una de conştientizare a stării proprii. Exemplul cel mai evident este cel al regelui Irod, care o luase în căsătorie pe soţia fratelui său, Filip. O stare de păcat, pe care Ioan o condamnă.

Venirea lui Cristos este obiectivul principal al lui Ioan. Pentru asta se născuse, pentru asta trăise şi pentru asta murise.

Întâlnirea noastră cu Isus are loc în fiecare moment, pentru că în fiecare moment noi ne întâlnim cu aproapele. Botezul lui Ioan nu mai este util în faţa botezului lui Isus. Harul lui Dumnezeu primit de fiecare creştin prin botez este suficient. Cristos stă la uşă şi bate. Aşteaptă să i se deschidă.

În Biserică, în fiecare sacrament, în fiecare nevoiaş, în Sfânta Scriptură, în creaţie etc. sunt tot atâtea locuri în care Isus Cristos aşteaptă să fie descoperit, aşteaptă întâlnirea cu fiecare dintre noi.

Practic

- Ce vă impresionează cel mai mult la Ioan Botezătorul?

- Comparaţi naşterea lui Ioan Botezătorul cu cea a lui Isus. Prin ce se diferenţiază naşterea lui Ioan de cea a lui Isus?

- În ce măsură atitudinea lui Ioan faţă de păcat devine anticipare a sacramentului spovezii?

- Dacă Ioan Botezătorul ar fi astăzi printre noi, care rol i s-ar potrivi cel mai bine?

- Având în vedere moartea lui, prin tăierea capului, poate fi considerat un martir pentru Cristos?

- Cum se poate caracteriza într-un singur cuvânt, naşterea, activitatea şi moartea lui Ioan Botezătorul?

Texte de referinţă

"Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă altarului pentru jertfa de tămâie. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama, dar îngerul i-a spus: «Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor...». Când a venit timpul pentru Elisabeta să nască, a născut un fiu. Vecinii şi rudele au aflat că Domnul şi-a arătat marea sa îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea... L-au întrebat deci prin semne pe tatăl său cum ar vrea să fie numit. Cerând o tăbliţă, a scris: «Ioan este numele lui». Şi toţi s-au mirat" (Lc 1,11-16.57-58.62-63).

"În zilele acelea, a apărut Ioan în Deşertul Iudeii predicând: «Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!»" (Mt 3,1-2).

"Atunci a sosit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, să fie botezat de el. Dar Ioan încerca să-l oprească, spunându-i: «Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?». Însă Isus i-a răspuns: «Lasă, acum, căci aşa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea». Atunci el l-a lăsat. După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui. Şi iată un glas din ceruri spunea: «Acesta este Fiul meu, cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea»" (Mt 3,13-17).

Rugăciune

Doamne, Isuse Cristoase, botezat de Ioan în Iordan pentru ca să se împlinească dreptatea. Ajută-ne ca prin viaţa noastră să dăm mărturie de botezul pe care şi noi l-am primit în numele Sfintei Treimi. Amin.

» înapoi la cuprins «