Matei

Profil general

Matei era unul dintre vameşii din Cafarnaum, pus de autorităţi să colecteze dările pentru stat. Din această poziţie, el ia contact atât cu cei din poporul ales cât şi cu păgânii. Nu acesta era însă motivul pentru care, având o astfel de ocupaţie, era urât de către popor. Oamenii îl urau pentru că adesea lua mai mult decât prevedea legea. Se îmbogăţea pe spatele celor sărmani, pentru ca apoi, cu mândrie, să-şi etaleze averile.

Isus cunoaşte astfel de oameni. De fapt pentru ei venise, pentru a-i ridica din păcatul lor (cf. Lc 5,32). Matei face parte din această categorie urâtă de către popor, mândră de bogăţiile ei, dar sărmani din punct de vedere sufletesc.

Într-o zi, pe când Isus se afla în Galileea, după mai multe vindecări la Cafarnaum, după ce scosese legiunea de diavoli din posedatul din ţinutul gadarenilor, după ce a mai vindecat un paralitic, trece prin dreptul unei tarabe la care se afla Matei, vameşul. Acesta auzise de Isus. Ştia cine este şi dorea să-l cunoască, dar nu venise încă momentul.

Isus însă face primul pas. Trece prin dreptul lui şi-i spune simplu: "Urmează-mă!" (Mt 9,9), iar Matei, fără să spună vreun cuvânt s-a ridicat şi l-a urmat.

După acest moment, Matei l-a invitat pe Isus în casa sa pentru un ospăţ. Era sărbătoarea convertirii lui. I-a invitat şi pe ceilalţi vameşi, precum şi pe fariseii pe care îi cunoştea, ceea ce a scandalizat mulţimea fariseilor şi a cărturarilor care stăteau deoparte. Isus profită şi le aminteşte că "nu a venit pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi" (Mt 9,13).

După ospăţ, Matei îşi ocupă loc în rândul ucenicilor proaspăt aleşi ai lui Isus. E vorba de Petru, Andrei, Iacob şi Ioan. Alături de ei şi de ceilalţi şapte care urmau să fie chemaţi, începe pentru Matei marele drum al apostolatului pentru Isus.

Îl vom întâlni în lista completă a celor doisprezece (cf. Mt 10,1-4), va fi alături de Isus pe drumurile Palestinei, când predică, vindecă, iartă. Îl va însoţi în momentele sale de încercare ca şi în cele de bucurie. Va sta la şcoala lui timp de trei ani de zile. Va învăţa împreună cu ceilalţi doisprezece tainele împărăţiei lui Dumnezeu, tainele apostolatului, va deprinde curajul de a merge în numele lui Isus şi va vedea roadele entuziasmului lor. Va experimenta frica din Grădina Măslinilor, ca şi ruşinea fugii când Isus este arestat. Se va bucura să-l vadă pe Isus în strălucirea învierii, ca şi înălţându-se glorios la cer, trei ani deosebit de importanţi de şcoală cât o viaţă plină de experienţe.

Experienţa trăită de Matei, alături de Isus Cristos, va fi concentrată în paginile deosebit de clare ale evangheliei pe care a lăsat-o. Oricine o citeşte, poate simţi în ea exprimarea clară a contabilului-vameş, de dinainte de chemare. Destinatarul direct al cărţii, care sunt evreii, pot descoperi în textul adresat lor, dar şi nouă, cum în Isus Cristos s-a împlinit promisiunea făcută de Dumnezeu, începând cu Adam, continuând cu patriarhii, cu profeţii şi terminând cu linia regală a casei lui David, până la Cristos.

Prin stilul pe care îl dă evangheliei sale, Matei lărgeşte sfera de influenţă specifică lui Isus. El nu este doar Mântuitorul evreilor, ci al lumii întregi. La harul său au acces toţi oamenii, chiar şi cei păcătoşi.

E posibil ca, în Etiopia fiind, să fi fost decapitat la porunca regelui, în timp ce celebra Euharistia. Trupul său se află la Salerno, în Italia.

Obiectiv

Trăirea credinţei ca vocaţie.

Învăţătură

În ochii fariseilor şi a cărturarilor din timpul lui Isus, Matei face parte din rândul celor care nu pot avea acces la harul divin. Prin munca sa, se autoexclude din start. Mai întâi este vorba de încălcarea legii prin înşelarea contribuabililor, apoi intrarea în contact cu oameni din afara poporului sfânt, în acest fel, spurcându-se. În cele din urmă este socotit ca fiind omul romanilor.

Isus se apropie tocmai de o astfel de persoană, din perspectiva omului, plin de păcate, din perspectiva lui Dumnezeu, deschis să primească harul.

Chemarea lui Matei de la taraba de vameş înseamnă chemarea la a trăi vocaţia de ucenic. Isus nu-i schimbă meseria, ci viaţa. De atunci, Matei nu a câştigat mai bine, nici nu a fost văzut mai bine de către oameni, dar a fost mai mult iubit de Dumnezeu şi de Biserică. Matei lasă taraba şi răspunde altarului, nu mai adună impozite pentru romani, ci adună suflete pentru Dumnezeu. Nu mai ia un salariu pentru munca pe care o face, ci ia viaţa veşnică.

O schimbare totală, care, fără harul lui Dumnezeu, ar fi eşuat o dată cu terminarea ospăţului la care a fost invitat şi Isus cu primii ucenici.

Matei ia totul în serios. Întâlnirea cu Isus care îl cheamă, a însemnat pentru el începutul credinţei. Pentru el Isus este viaţa, iar ceea ce îl va apropia mai mult de "viaţă" este credinţa, credinţa alimentată de minunile făcute, de predicile ascultate, de exemplul primit. Ecoul acestei atitudini se simte cel mai bine în evanghelia pe care o lasă Bisericii şi lumii.

Practic

- Citiţi din Noul Testament despre momentul chemării lui Matei. Ce impresionează în mod deosebit?

- Privit din perspectiva nunţii pentru miri, a primiţiei pentru un preot, cum poate fi caracterizat ospăţul dat de Matei după chemarea sa?

- Care este lecţia generală pe care o dă Isus prin chemarea lui Matei?

- Reflectând la chemarea lui Matei şi la cea a unor profeţi sau chiar a unor preoţi pe care îi cunoaşteţi, ce asemănări sau deosebiri pot fi?

- Care este imaginea pe care vrea să ne-o transmită Matei despre Isus, în evanghelia sa?

Texte de referinţă

"Plecând de acolo, Isus a văzut un om numit Matei, stând la postul de vamă, şi i-a spus: «Urmează-mă!». Ridicându-se, el l-a urmat. Şi pe când stăteau la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui. Văzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: «De ce mănâncă învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?». Auzindu-i, el le-a spus: «Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: îndurare vreau şi nu jertfă, căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi»" (Mt 9,9-13).

"Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: «Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor. Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Mergând, predicaţi: s-a apropiat împărăţia cerurilor. Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli. În dar aţi primit, în dar să daţi. Nu luaţi nici aur, nici argint, nici bani la brâu, nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană. În cetatea sau în satul în care intraţi, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi. Intrând în casă, salutaţi. Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă cineva nu vă primeşte şi nu ascultă cuvintele voastre, ieşind din casă şi din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevăr vă spun: mai uşor va fi în ziua judecăţii pentru pământul Sodomei şi al Gomorei decât pentru cetatea aceea»" (Mt 10,5-15).

Rugăciune

Doamne Isus Cristoase, chemarea lui Matei înseamnă şi chemarea noastră. Răspunsul lui trebuie să fie şi răspunsul nostru. Dă-ne promptitudine în a răspunde zi de zi chemării tale tainice la iubire. Amin.

» înapoi la cuprins «