Tobia

Profil general

Tobia este un iudeu din neamul lui Neftali. Este deportat la Ninive, alături de tatăl său, Tobit, şi de mama sa, Ana, împreună cu alţi iudei. Aici, la Ninive, din cauza provocărilor la care au fost supuşi, mulţi iudei au cedat, închinându-se altor zei. Tobit, alături de familia sa, rămâne credincios Dumnezeului lui Israel. Nu a reuşit să-l îndepărteze de adevărata credinţă nici o încercare. Pierzându-şi averea şi vederea, este batjocorit chiar de propria soţie, dar nici aşa nu se descurajează. Are momente în care cere lui Dumnezeu să-l cheme la sine din această lume, dar rămâne un păzitor scrupulos al legii. După ce a rămas fără nici un ban, l-a trimis pe fiul său Tobia să recupereze o sumă pe care o împrumutase lui Gabael, în Media.

Când este gata de plecare, Tobia îşi găseşte un tovarăş de drum neaşteptat, numit Azaria. În realitate este vorba de arhanghelul Rafael.

Pornesc împreună la drum: Tobia, Rafael şi câinele lui Tobia. În prima seară când Tobia vrea să-şi spele picioarele într-un râu, un peşte vrea să-l sfâşie. La îndemnul lui Rafael, Tobia prinde peştele, îi scoate inima, ficatul şi fierea, spunându-i că inima şi ficatul trebuie arse, fumul produs fiind bun pentru a scoate duhurile necurate, iar cu fierea să se ungă ochii bolnavi de albeaţă şi se vor vindeca.

Cei doi se opresc la Raguel, un locuitor din Ecbatana, în Media, care din întâmplare era rudă cu tatăl său, Tobit. Când au ajuns, de faţă era şi Sara, fiica lui Raguel. La sfatul lui Rafael, Tobia o cere pe Sara de soţie, după ce aceasta mai fusese căsătorită de şapte ori şi a rămas văduvă. Un demon i-a ucis pe rând pe toţi cei şapte bărbaţi. Din această cauză, Sara ajunsese de batjocura slujnicelor sale şi toţi se fereau de ea atunci când o întâlneau. Raguel nu este împotriva acestei căsătorii. Chiar dacă ştie ce s-a întâmplat cu cei şapte bărbaţi anteriori, pregăteşte totuşi ospăţul de nuntă. După ce au mâncat şi au băut, soţii, abia căsătoriţi au intrat în camera nupţială. Aici, Tobia îşi aminteşte de sfatul lui Rafael, arde inima şi ficatul peştelui şi cu fumul pe care l-au produs, l-a alungat pe demonul care îi omorâse pe cei şapte bărbaţi pe care i-a avut Sara. Când, a doua zi, Raguel pregătise deja groapa pentru cel de-al optulea bărbat, cei doi au ieşit bucuroşi din camera nupţială.

Întors la Ninive, Tobia unge ochii tatălui cu fierea peştelui, făcându-l astfel să-şi recapete vederea. Rafael îşi dezvăluie adevărata identitate şi spune cum i-a stat alături lui Tobit când acesta făcea fapte de milostenie pentru confraţii aflaţi în nevoie. Acum dorise să fie aproape şi de fiul lui în călătoria sa la Media, salvându-l de peştele care voia să-l sfâşie, scăpându-l de demonul care omorâse şapte bărbaţi, sfătuindu-l să se căsătorească cu Sara şi întorcându-se cu banii pe care îi datora Gabael.

Prezenţa arhanghelului Rafael are rolul de a-l ocroti pe Tobit, în timp ce acesta, contrar hotărârilor date de conducătorii de la Ninive, aducea cult adevăratului Dumnezeu, îi îngropa pe cei morţi şi făcea multe fapte de milostenie.

Înainte de moarte, Tobit îl sfătuieşte pe fiul său se mute, împreună cu cei şapte fii ai săi, la Media, pentru că Ninive, aşa cum predicase Iona, era posibil să fie distrus.

Obiectiv

Să fim ca un înger păzitor pentru cei din jurul nostru.

Învăţătură

Tobit este persoana plină de personalitate în ceea ce priveşte credinţa. El nu ţine seama de ceea ce spun cei din jur. Ştie doar atât: în numele lui Dumnezeu trebuie să facă bine, să se roage, să-i înmormânteze pe cei morţi şi să-şi educe copilul în frica lui Dumnezeu.

Înainte ca Rafael să fie un înger păzitor invizibil pentru Tobit, el este cel care devine un astfel de înger, dar vizibil, pentru cei din jurul său. Şi pentru că a fost dispus să acţioneze conform credinţei în Dumnezeu, la fel a acţionat şi Dumnezeu prin arhanghelul Rafael. Tobit a făcut ceea ce omeneşte vorbind, era posibil. Nu a făcut minuni. A făcut mici fapte de iubire, dar în ochii lui Dumnezeu au cântărit mult. Răspunsul a întrecut aşteptările. Rafael nu face fapte omeneşti pentru Tobia, ci fapte care ţin de intervenţia directă a lui Dumnezeu. Alungarea diavolului, vindecarea ochilor lui Tobit, sunt fapte care întrec capacitatea umană de a le face.

Astfel Tobit se vede răsplătit de Dumnezeu încă de aici de pe pământ şi aceasta când era în culmea disperării, când nu mai avea nici sănătate, nici bani, iar soţia se ridicase deja împotriva lui, blestemându-l şi condamnându-l că slujeşte pe semeni în numele unui Dumnezeu care, aparent, nu face nimic în favoarea lor. Este logica intervenţiei lui Dumnezeu care apare atunci când omul se aşteaptă mai puţin, dar nu înainte ca omul să-l invoce, să-l caute şi să-l dorească. Tobit l-a avut mereu în sufletul său prin faptele pe care le-a făcut faţă de semeni.

La rândul său, Tobia devine moştenitorul celui mai frumos tezaur, exemplul bun al tatălui. Tobia a înţeles că, aşa cum tatăl său a fost ca un înger pentru cei din jur, la fel trebuia să fie şi el. Numai astfel avea să se bucure de răsplată de la Dumnezeu încă de aici de pe pământ. Şi a fost răsplătit din plin: s-a mutat la Ecbatana, la Raguel, socrul său, iar după moartea tatălui şi socrului, a primit moştenire de la amândoi.

Practic

- Cum este privită de către societatea de astăzi facerea de bine?

- Care sunt formele din comunităţile dumneavoastră prin care se pot face fapte de caritate în mod organizat?

- Când este sărbătorit arhanghelul Rafael? Împreună cu cine?

- Propuneţi împreună forme prin care puteţi fi asemenea unui înger pentru aproapele vostru.

- Citiţi împreună din Cartea lui Tobia despre faptele de milostenie pe care le-a făcut tatăl său, Tobit. Câte dintre ele sunt prezente în viaţa dumneavoastră?

Texte de referinţă

"Eu, Tobit, în toate zilele vieţii mele am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii şi am făcut multe binefaceri fraţilor mei şi poporului meu, care venise cu mine la Ninive, în ţara Asiriei. Când trăiam eu în ţara mea, în pământul lui Israel, fiind încă tânăr, toată seminţia lui Neftali, străbunul meu, s-a despărţit de casa lui David şi de Ierusalim. Acesta fusese ales dintre toate triburile lui Israel pentru jertfele lor, acolo fusese zidit templul în care locuieşte cel preaînalt şi sfinţit pentru toate neamurile viitoare. Toţi fraţii mei din casa lui Neftali jertfeau viţelului lui Baal pe care îl făcuse Ieroboam, regele lui Israel, la Dan, pe Munţii Galileii. Mă duceam adesea singur la Ierusalim, de sărbători, să împlinesc legea ce îndatorează pe tot Israelul pentru totdeauna. Mai duceam la Ierusalim ca pârgă din roade şi din animale, cu dijmă din vite şi cu prima tunsoare a oilor" (Tob 1,3-6).

"Şi văzând eu multele mâncăruri, am zis către fiul meu: «Mergi şi adu să mănânce cu noi un sărac cu inima credincioasă, dintre fraţii noştri, robi în Ninive, iar au te aştept»" (Tob 2,2).

"În ziua aceea şi-a adus aminte Tobit de argintul pe care îl încredinţase spre păstrare lui Gabael în Ragheşul Mediei. Şi el şi-a zis în sine: «Eu mi-am cerut moartea. Aş face bine să chem pe fiul meu Tobia, să-i spun de aceşti talanţi până nu mor»" (Tob 4,2).

"Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: «Binecuvântaţi pe Dumnezeu, slăviţi-l şi cunoaşteţi slava lui şi mărturisiţi înaintea celor vii ce a făcut el pentru voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu a preaînălţa numele lui şi a vesti, slăvind faptele lui Dumnezeu. şi voi să nu vă leneviţi a-l preaslăvi... Eu sunt Rafael, unul dintre cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei celui sfânt»" (Tob 12,6.15).

Rugăciune

Doamne, tu ai rânduit un înger păzitor care să ne ocrotească în drumul vieţii noastre. Fă ca la rândul nostru să fim îngeri păzitori pentru aproapele nostru. Amin.

» înapoi la cuprins «