Daniel

Profil general

Daniel s-a născut lângă Ierusalim, dintr-o familie de neam ales, iar la momentul deportării în Babilon avea paisprezece ani. Pentru că era considerat minor şi ca atare nu putea fi inclus printre cei care trebuiau să execute munci grele, Daniel este încredinţat lui Aşpenaz, mai marele peste eunucii regelui, pentru a învăţa principiile ştiinţei cunoscute la acea vreme.

Daniel însă, cunoscând prescripţiile legii lui Dumnezeu şi dorind să nu le încalce, cere eunucului pus să se ocupe de formarea lui şi a prietenilor lui să le îngăduie să consume doar legume şi fructe şi să trăiască după obiceiul lor de credinţă. După o probă, eunucul le permite, iar în scurt timp, Daniel şi prietenii săi arătau mult mai frumoşi şi mai viguroşi decât cei care se hrăneau cu mâncarea care provenea de la masa regelui.

Înţelepciunea de care dă dovadă Daniel este rară. Povestea Suzanei şi a bătrânilor care o acuză că a păcătuit, precum şi deznodământul ei fericit a rămas şi va rămâne un adevărat model de judecată. Înţelepciunea lui nu este o simplă abilitate mentală sau o simplă şiretenie. Daniel a primit de la Dumnezeu darul de a tălmăci visele. Va rămâne clasic visul cu statuia al lui Nabucodonosor, prin care Dumnezeu prevesteşte că înainte de venirea împărăţiei Fiului său, vor mai veni alte împărăţii mai mici, dar care vor dispărea în faţa celei a lui Cristos. În viziunea celor trei cuvinte pe care o mână le scria pe perete: "Numărat, cântărit, împărţit" (Dan 5,25), Daniel prevesteşte sfârşitul regelui Baltazar, fiul lui Nabucodonosor, cel care i-a urmat tatălui său pe tron. Acesta a dat un ospăţ la peste o mie de dregători, iar în toiul ospăţului a cerut să i se aducă vasele sfinte, din care a băut el şi dregătorii lui.

Datorită înţelepciunii sale, Daniel se face iubit şi respectat la curtea regelui, iar regele Darius, cel care a urmat lui Baltazar, îi va oferi o cinste deosebită. Totuşi, sfetnicii regelui reuşesc să impună regatului o lege prin care toţi trebuiau să se închine regelui, ceea ce contravenea credinţei lui Daniel, în unicul şi atotputernicul Dumnezeu. Daniel nu ia în seamă această lege, iar la semnalul stabilit, nu se închină regelui, iar acesta este nevoit să-l arunce în groapa leilor, de unde va ieşi teafăr. În schimb sunt aruncaţi fiarelor flămânde cei care i-au dorit răul lui Daniel.

După acest eveniment, Daniel are mai multe viziuni: vede patru fiare fioroase ieşind din mare, îl vede pe Dumnezeu-judecătorul, care are îmbrăcămintea albă ca zăpada, iar părul alb ca lâna şi judecă neamurile de pe un tron din foc. În viziunea sa, "pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi el a înaintat până la cel vechi de zile şi a fost dus în faţa lui. Şi lui i s-a dat slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile îi slujeau lui. Stăpânirea lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată" (Dan 7,13-14). A urmat apoi viziunea berbecului cu două coarne, căruia nu i se putea împotrivi nimeni şi a ţapului cu un singur corn între ochi, care a atacat şi a ucis berbecul, semne ale împărăţiilor care deşi vor părea de neînvins, se vor succeda una după alta, până când Dumnezeu va instaura împărăţia Fiului său.

Într-o altă viziune i s-a arătat acela care avea înfăţişarea fiului omului (cf. Dan 10,16), care îl va încuraja să ducă mai departe misiunea încredinţată lui de Dumnezeu. Ultimele profeţii vor fi despre regii Persiei, Egiptului şi Siriei, iar ultima viziune despre învierea morţilor şi Anticrist.

Obiectiv

Păstrarea şi trăirea credinţei indiferent de conjuncturi.

Învăţătură

Împrejurările în care Daniel ajunge la curtea regelui Babilonului, modalitatea în care creşte şi dobândeşte înţelepciunea, toate ne conduc spre acelaşi punct: Dumnezeu s-a folosit de Daniel pentru a se face cunoscut regilor babilonieni şi poporului peste care aceştia domneau. Nabucodonosor este impresionat de răspunsul pe care Daniel îl dă tălmăcirii visului lui, legat de statuia uriaşă, formată din mai multe tipuri de materiale. Se pare însă că Nabucodonosor uită această lecţie atunci când construieşte el însuşi o statuie imensă şi porunceşte ca toţi să se închine în faţa ei. Când cei trei tineri refuză, sunt aruncaţi în cuptorul încins, dar sunt salvaţi în mod miraculos de către un înger al Domnului. Din nou, Nabucodonosor primeşte o lecţie de credinţă şi-l preamăreşte pe Dumnezeu, recunoscându-l ca fiind singurul adevărat.

Baltazar, după ce Daniel îi desluşeşte misterul scrierii celor trei cuvinte de către o mână, este îmbrăcat în veşminte regeşti, dându-i-se o onoare deosebită.

Regele Darius, după ce se lasă înduplecat de către dregătorii săi în a nu permite supuşilor să se închine altor dumnezei, decât lui singur, după ce Daniel este descoperit în camera sa rugându-se dumnezeului lui Israel, cu faţa îndreptată spre Ierusalim, este aruncat în groapa leilor. Şi aici se arată măreţia lui Dumnezeu, care închide gura leilor, iar aceştia nu-l sfâşie pe Daniel. Din nou, regele este marcat de intervenţia divină şi dă un edict ca în tot imperiul, toţi supuşii să se închine unui singur Dumnezeu, cel al lui Daniel.

Daniel este cel care prin viziunile sale deschide drumul spre apocalipsă. Viziunile sale se aseamănă foarte mult cu cele descrise de sfântul Ioan în Cartea Apocalipsei. Lumea plină de mister pe care o vede Daniel în viziunile sale ne orientează, ca şi pe babilonieni, spre credinţa în singurul Dumnezeu, Dumnezeul alianţei, care va învia morţii şi care va instaura împărăţia Fiului său pe pământ.

Practic

- Citiţi cu multă atenţie un fragment din Cartea profetului Daniel. Care este reacţia imediată pe care o trezeşte?

- Cum explicaţi faptul că deşi regii Babilonului vedeau măreţia lui Dumnezeu care lucra în Daniel, deşi îl recunosc şi-l preamăresc de la o faptă la alta, dau impresia că îl uită şi vor din nou să fie consideraţi ei sau zeii lor ca adevăraţii dumnezei?

- Faptul că Daniel, deşi este în exil, se închină Dumnezeului lui Israel, fără să-i fie frică de consecinţe, aminteşte de primii creştini, care, puşi să se închine altor zei, nu se închinau decât lui Isus Cristos, singurul Mântuitor. Identificaţi o împrejurare în care aţi fost puşi în situaţia de a nu vă închina lui Dumnezeu. (ex: nu aţi fost lăsaţi la sfânta Liturghie, aţi fost luaţi în râs când v-aţi făcut semnul sfintei cruci etc.).

- Privit în ansamblu, ce vă inspiră Daniel ca profet?

Texte de referinţă

"Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi Azaria. Şi căpetenia eunucilor le-a dat nume şi a chemat pe Daniel, Beltşaţar, pe Anania, Şadrac, pe Misael, Meşac şi pe Azaria, Abed-Nego" (Dan 1,6-7).

"A răspuns regele către Daniel şi a zis: «Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi stăpânul regilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi această taină». Atunci regele a ridicat la mare vrednicie pe Daniel şi i-a dat daruri şi numeroase lucruri de mare preţ şi l-a pus guvernator peste tot ţinutul Babilonului şi căpetenie peste toţi înţelepţii Babilonului" (Dan 2,47-48).

"Am privit în vedenia din noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi el a înaintat până la cel vechi de zile şi a fost dus în faţa lui. Şi lui i s-a dat slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile îi slujeau lui. Stăpânirea lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată" (Dan 7,13-14).

Rugăciune

Doamne, tu eşti stăpânul tuturor. Nici o creatură nu te poate întrece în dumnezeire. Dă-ne curajul trăirii credinţei, indiferent de loc şi timp şi ajută-ne să nu ne ruşinăm de tine, Dumnezeul nostru atotputernic. Amin.

» înapoi la cuprins «