Isaia

Profil general

Originar din Ierusalim, Isaia îşi iubeşte foarte mult locul de origine. A făcut parte din clasa de sus a societăţii, frecventând grupul înţelepţilor şi al funcţionarilor de stat. A fost un om foarte cunoscut şi respectat. A fost căsătorit şi a avut doi copii, cărora le-a dat nume profetice.

La vârsta de douăzeci şi cinci de ani are o viziune în care îl vede pe Dumnezeu aşezat pe un tron înalt, iar în jur, îngerii îl aclamau, spunând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot, plin este tot pământul de mărirea lui..." (Is 6,3). Isaia se înspăimântă deosebit de tare văzând atâta maiestate şi se vede pe sine ca fiind un om păcătos, un om pierdut, cu buze necurate, care locuieşte într-un popor cu buze necurate (cf. Is 6,5). Din mijlocul viziunii se apropie un înger care are în mâini un cărbune aprins şi, atingându-i buzele cu el, îi şterge şi păcatele. Ca prin minune, Isaia devine un alt om. Se simte vrednic să-l vadă pe Dumnezeu, vorbeşte cu el, e sigur pe el şi îl ascultă cu bucurie. Aceste trăsături nu-l vor părăsi niciodată. Isaia a devenit omul curajului. La întrebarea lui Dumnezeu: "Cine va merge pentru noi?", Isaia, plin de entuziasm şi curaj, se oferă pe sine: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" (Is 6,8). Nu se mai îndoieşte de starea lui de dinainte şi se oferă să meargă în numele Domnului. Este momentul primirii vocaţiei de profet.

În urma acestei viziuni, Isaia este convins de nobila şi responsabila chemare de a merge în numele Domnului. E conştient că nu trebuie să tolereze existenţa răului, a nedreptăţii, a respectării altor legi, decât cea a lui Dumnezeu.

Imediat după viziune, se va ridica împotriva mediului aristocratic şi-l va critica. Nici regele nu scapă de forţa cuvântului său profetic. Îi va ataca destul de virulent pe cei care strâng averi pe seama celor sărmani, pe lucrătorii vamali, care interpretează legea după interesele proprii. Se va pronunţa împotriva luxului şi a femeilor provocatoare din Ierusalim, împotriva falşilor evlavioşi, care deşi aduc jertfe şi arderi de tot peste măsură, nu săvârşesc binele şi dreptatea şi îl asupresc pe cel sărman.

În gura profetului mustrările sunt severe, iar pedepsele care vor urma vor fi aspre. Dacă vor fi continuate nedreptăţile, Ierusalimul va fi prefăcut în ruină, regatul lui Iuda se va prăbuşi, iar nenorocirea va veni asupra celor care schimbă binele cu răul şi răul cu binele.

Isaia vorbeşte totuşi de o parte a poporului care va scăpa cu viaţă. E vorba de cei care, puţini fiind, împlinesc cu multă conştiinciozitate legea. Aceştia vor constitui restul sfânt, care vor face ca Dumnezeu să locuiască din nou în Ierusalim.

Nici mediul politic şi nici cel moral nu sunt excluse de la observaţiile profetului. În viziunea sa, poporul ales nu trebuie să aştepte ajutor decât din partea lui Dumnezeu, refuzând orice alianţă, fie şi cu popoarele cele mai puternice. În ciuda acestor observaţii, regele Ahaz, de frica invaziei asirienilor, face alianţă cu regele asirienilor, regatul lui Iuda devenind astfel vasal Asiriei, realitate dezaprobată de Dumnezeu, prin glasul profetului. Nici Ezechia, regele care a urmat lui Ahaz, nu este văzut bine de către profet când cere ajutorul egiptenilor pentru a scăpa de asirieni.

Isaia se remarcă în mod deosebit ca profet prin vestea că din neamul lui David se va naşte Mesia, Emanuel, cel care va salva poporul de orice asuprire şi va fi el însuşi rege peste popoare. În timpul său va fi pace pe pământ şi bună înţelegere între oameni.

Isaia moare în timpul persecuţiei regelui Manase.

Obiectiv

Îndepărtarea oricărei nedreptăţi.

Învăţătură

Isaia este model de dreptate. Înainte ca Dumnezeu să-l cheme prin viziunea măreţiei sale, el făcea parte din clasa superioară a societăţii. În timpul viziunii se recunoaşte un păcătos. Ştie că, acolo fiind, orgoliul l-a făcut să păcătuiască. Se recunoaşte şi el ca făcând parte din categoria celor care au nedreptăţit pe alţii. Recunoaşte că nu e drept ca el să fie chemat atât timp cât are buzele necurate, cât timp face parte dintr-un popor cu buze necurate. Iar Dumnezeu îl purifică, îndreptăţindu-l astfel să meargă în numele lui.

Deseori se va arăta prietenul celor defavorizaţi, se va aşeza de partea celor sărmani şi nedreptăţiţi. Misiunea sa, de multe ori dificilă şi plină de primejdii, a făcut din el un profet curajos. A atenţionat poporul, sfatul înţelepţilor, iar când a fost nevoie, chiar şi pe rege. Nu a tremurat în faţa nedreptăţii, ci a identificat-o, a conştientizat-o şi a încercat s-o rezolve.

Multele profeţii, împotriva Ierusalimului, a Siriei, a Babilonului, a Moabului, a Egiptului, a Etiopiei, a Tirului etc. îl arată pe Isaia ca un profet al neamurilor. Instaurarea legii lui Dumnezeu nu era doar o dorinţă pentru Ierusalim, ci pentru toate ţările vecine.

Isaia excelează însă în profeţiile despre Mesia. Îl vede născându-se din Fecioară, îl vede ca pruncul care va domni peste tronul şi împărăţia lui David. "O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iese şi un lăstar din rădăcina lui va da" (Is 11,1). El singur va fi cel care va judeca după inima omului şi nu după înfăţişare. În vremea lui va fi instaurată împărăţia lui Dumnezeu, împărăţia dreptăţii şi a iubirii.

Isaia este fără îndoială cel mai mare dintre profeţi. În viziunea sa, Dumnezeu este singurul care poate da mântuirea. Lui trebuie să i se închine toate popoarele.

Practic

- În care moment al anului liturgic sunt citite multe din textele referitoare la Mesia, luate din Cartea profetului Isaia? Individualizaţi câteva şi citiţi-le!

- Care este legătura dintre purificarea buzelor de către înger, în viziunea gloriei divine avute de către Isaia şi sacramentul spovezii?

- Daţi câteva exemple de nedreptate din zilele noastre, prezente şi în timpul profetului Isaia. Cum aţi încerca să rezolvaţi aceste cazuri?

- În ce măsură putem deveni noi, ca şi creştini, instrumente ale nedreptăţii?

- Încercând să îndepărtaţi nedreptatea mai întâi din familiile dumneavoastră, apoi de la locul de muncă. Cum aţi putea-o face?

Texte de referinţă

"Nu mai faceţi rău înaintea ochilor mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel încercat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!" (Is 1,16).

"Serafimi stăteau înaintea lui, fiecare având câte şapte aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau. Şi strigau unul către altul, zicând: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul Sabaot, plin este tot pământul de slava lui... ». Şi am auzit glasul Domnului care zicea: «Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru noi?». Şi am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!». Şi el a spus: «Mergi şi spune poporului acestuia: cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea»" (Is 6,2-3.8).

"Poporul care locuia în întuneric va vedea o lumină mare şi voi care locuiţi în latura umbrei morţii, lumina va străluci peste voi... Căci un prunc ni s-a născut nouă, un Fiu ni s-a dat nouă, a cărui stăpânire este pe umărul lui. Este numit: înger al marelui sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, părinte al veacurilor care o să vină. Şi mare va fi domnia lui şi pacea lui nu va avea hotar. Va domni peste tronul şi împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze pe judecată şi prin dreptate, de acum şi până în veac. Râvna Domnului Sabaot va face aceasta" (Is 9,1.5-6).

"O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iese şi un lăstar din rădăcinile lui va da. Şi se va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe. Şi-l va umple pe el duhul fricii de Dumnezeu" (Is 11,1-3).

Rugăciune

Dumnezeule, dătătorul celor şapte daruri, copleşeşte-ne inima cu darurile tale şi ajută-ne să înfăptuim dreptatea în toate împrejurările vieţii. Amin.

» înapoi la cuprins «