Saul

Profil general

Văzând că şi alte popoare au un rege, poporul israelit, în ciuda a ceea ce va presupune acesta, cere şi el un rege. Dumnezeu îl va trimite pe Samuel la Saul să-l ungă rege. Saul este primul rege al evreilor.

Este fiul unui om de vază din neamul lui Beniamin, numit Chiş. Când este ales rege, Saul este tânăr, cu o statură impunătoare, chipeş şi frumos.

Împrejurarea în care Saul este uns rege de către Samuel este următoarea: Saul pierde măgăriţele tatălui său şi, împreună cu un slujitor, merge să le caute. După un timp destul de îndelungat, după căutări zadarnice, slujitorul îl vede pe Samuel şi îl prezintă şi lui Saul. Aceştia speră ca Samuel, omul lui Dumnezeu, să-i poată îndruma spre locul în care sunt pierdute măgăriţele. Samuel însă îl primeşte pe Saul cu mare demnitate. A doua zi, ia un vas cu untdelemn, îl toarnă pe capul lui Saul şi-l unge rege, spunând: "Iată, Domnul te unge pe tine cârmuitor al poporului său Israel. Vei domni peste poporul Domnului şi-l vei salva din mâna duşmanilor săi" (1Sam 10,1).

După ritualul ungerii ca rege, la întoarcere, Saul vede împlinindu-se toate semnele prevestite de către Samuel. Întâlneşte doi oameni care îi spun că s-au găsit măgăriţele, apoi alţii trei care duc, unul trei iezi, altul trei pâini iar ultimul un burduf cu vin şi un grup de profeţi care vorbesc în numele Domnului. Saul însuşi va profeţi, luminat de Duhul lui Dumnezeu.

După toate acestea, Saul se întoarce acasă şi nu spune nimănui din cele întâmplate. Abia mai târziu va fi desemnat în mod oficial şi în ochii tuturor, ca rege peste Israel. Acest eveniment se va întâmpla la Miţpa, la locul în care Samuel a adunat poporul, şi i-a amintit de cererea pe care o făcuse, de a avea un rege. Apoi i-a chemat pe toţi şi i-a aşezat după familii, iar sorţii au căzut asupra neamului lui Beniamin, asupra familiei lui Matri, iar dintre bărbaţi, asupra lui Saul, fiul lui Chiş. Deşi între timp se ascunsese, când este găsit, se putea vedea că Saul era mai mare cu un cap decât toţi, iar poporul entuziasmat, striga: "Trăiască regele!".

O a treia confirmare va veni în contextul în care Saul este nevoit să lupte împotriva amoniţilor. După ce îi învinge, tot poporul este adunat la Ghilgal, iar Saul este proclamat oficial ca rege. În timpul domniei lui, (1030-1010 î.d.C.), va lupta deseori cu amoniţii, pe care îi va învinge de fiecare dată. Un alt duşman de temut sunt filistenii, dar îi va învinge şi pe ei, ca şi pe moabiţi, edomiţi şi amaleciţi.

Israel fiind un popor ales de Dumnezeu, regele însuşi trebuie să se supună poruncilor lui Dumnezeu, transmise prin gura profeţilor. Saul ignoră acest aspect, iar domnia îi este ameninţată. Samuel se dezice de Saul, iar acesta nu-l va mai vedea niciodată. Saul se îmbolnăveşte şi cei din jur îi recomandă o terapie prin muzică şi distracţie. În astfel de împrejurări este adus tânărul David, care va fi uns la rândul său rege şi-l va înlocui astfel pe Saul.

Într-o luptă cu filistenii, Saul este rănit şi, văzând că armata sa pierde, se aruncă în sabia purtătorului său de arme. Trupul i-a fost înmormântat alături de cel al tatălui său, Chiş.

Obiectiv

Alungarea mândriei deşarte.

Învăţătură

Poporul şi-a dorit un rege. Aveau şi celelalte popoare, iar Israel nu trebuia să rămână mai prejos, deşi Dumnezeu avea alte proiecte. Şi pentru că l-au dorit atât de mult, după ce le prezintă avantajele şi dezavantajele, Dumnezeu, prin Samuel, le unge un rege. Doar viziunea lor egoistă i-a făcut să gândească la faptul că, având un rege, vor avea o viaţă mai liniştită, ceea ce nu s-a întâmplat. Şi regele şi poporul trebuiau să se supună unicei şi adevăratei legi a lui Dumnezeu. Era suficient ca singur, regele, să greşească împotriva acestei legi şi pedeapsa venea asupra întregului popor. Aşa cum s-a întâmplat nu o singură dată.

Saul a greşit înaintea lui Dumnezeu pentru că a făcut ceea ce nu trebuia să facă, a adus jertfă de ardere de tot, pe care doar Samuel şi cei puşi deoparte pentru aceasta puteau să o aducă. Şi-a depăşit limitele regale, însuşindu-şi caracteristici sacerdotale. Pentru că a greşit astfel, profetul îl ameninţă, spunându-i că domnia lui nu va mai dura mult. Mândria şi dorinţa de a-l înlocui pe Samuel în a aduce jertfe lui Dumnezeu îl costă. Dumnezeu pare intransigent. Nu poate să aducă jertfe cel care şi-a pătat mâinile cu sânge. Saul este rege doar pentru popor, nu este şi preotul lui Dumnezeu, chiar dacă este unsul lui.

Un alt motiv pentru care Dumnezeu l-a pedepsit pe Saul este neascultarea. Îl trimisese să-i ucidă pe regii Amalec şi Ierim, împreună cu popoarele pe care le conduceau, să treacă prin ascuţişul sabiei tot ceea ce le aparţinea şi să nu-şi însuşească nimic din ceea ce era al lor. Saul însă a cruţat ceea ce era mai bun din ceea ce aparţinea acestor popoare şi şi-a însuşit, distrugând doar ceea ce nu era bun. Dumnezeu, prin glasul lui Samuel, îl pedepseşte pentru gestul făcut. Motivaţia că cele luate sunt pentru a aduce jertfe Domnului, nu este suficientă. "Ascultarea este mai bună decât jertfa şi supunerea este mai bună decât grăsimea berbecilor" (1Sam 15,22).

Gestul profetic pe care îl face Saul, de a rupe mantaua lui Samuel, este imagine a faptului că şi Dumnezeu a rupt regatul lui Israel de la Saul şi că va fi dat unui alt rege, mai vrednic. Cu Saul, poporul israelit a învăţat cum este să ai un rege, care sunt priorităţile şi pretenţiile lui, iar prin atitudinea sa, Dumnezeu a arătat că el singur rămâne adevăratul rege.

Practic

- Ce impresionează cel mai mult la regele Saul?

- Fiind primul rege, nu se cădea ca Dumnezeu să fie mai îngăduitor cu Saul? Dacă nu a fost, care consideraţi că ar fi motivele?

- Care ar fi calităţile pe care le-a avut Saul, pe care un creştin să le poate imita?

- În ce măsură sunt prezente la nivel de comunitate anumite greşeli care erau şi la poporul israelit din timpul domniei lui Saul?

- Cum consideraţi că poate fi alungată mândria şi trăită umilinţa în condiţiile de astăzi?

Texte de referinţă

"Atunci, luând Samuel vasul cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat zicând: «Iată, Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei salva din mâna duşmanilor celor dimprejur»" (1Sam 10,1).

"Se împlinise un an de când Saul fusese făcut rege şi acum domnea în al doilea an peste Israel, când şi-a ales el trei mii de israeliţi... iar israeliţii, văzându-se în primejdie, pentru că poporul era strâmtorat, s-au ascuns prin peşteri, prin stufărişuri, printre stânci, prin turnuri şi prin şanţuri... Saul însă se afla tot în Galaad şi tot poporul care era cu el era cuprins de frică. Acolo a aşteptat el opt zile, până la vremea hotărâtă de Samuel; dar Samuel nu mai venea la Ghilgaal. Acum poporul începuse să fugă de la el. De aceea a zis Saul: «Aduceţi-mi cele pentru jertfa de curăţire». Şi a adus ardere de tot. Dar nu apucase să aducă bine ardere de tot, şi iată veni şi Samuel. Saul ieşi înaintea lui ca să-l întâmpine şi să-i ureze bun venit. Samuel însă i-a zis: «Ce ai făcut?». Şi Saul i-a răspuns: «Am văzut că poporul se împrăştie şi fuge de la mine şi tu nu ai venit la vremea hotărâtă, iar filistenii s-au adunat la Micmaş»... iar Samuel i-a zis: «Rău ai făcut, că nu ai împlinit porunca Domnului Dumnezeului tău care ţi s-a dat, căci acum ar fi întărit Domnul domnia ta peste Israel de-a pururi. Acum însă nu va dura domnia ta; Domnul îşi va găsi un bărbat după inima sa şi-i va porunci Domnul să fie conducătorul poporului său, deoarece tu nu ai împlinit ceea ce ţi s-a poruncit de la Domnul»" (1Sam 13,1.6-11.13-14).

Rugăciune

Doamne, la tine ascultarea este înaintea sacrificiului. În toate împrejurările vieţii, fă-ne ascultători faţă de voinţa ta. Amin.

» înapoi la cuprins «