Iosua

Profil general

Dacă lui Moise i se datorează scoaterea din Egipt şi constituirea poporului israelit, lui Iosua i se datorează cucerirea pământului promis.

Iosua apare pentru prima dată în istoria poporului evreu în contextul în care Moise îl pune în fruntea armatei pentru a lupta cu amaleciţii, în pustiu, în drum spre ţara promisă. În aceste împrejurări, Moise recunoaşte calităţile sale de bun luptător. Este şi momentul din care Iosua va rămâne mereu aproape de Moise în incursiunile sale. Îl întâlnim astfel pe muntele Sinai, deşi nu-l vede pe Dumnezeu, ca şi Moise; stă de pază lângă chivot, când Moise trebuie să se îndepărteze; intervine în alegerea celor şaptezeci de bătrâni, cărora li se încredinţează conducerea poporului şi nu în ultimul rând, apără în orice împrejurare autoritatea conducătorului poporului prin pustiu.

Înainte de moartea sa, Moise îl cheamă pe Iosua, îl încurajează şi-i face cunoscut că el trebuie să prea conducerea poporului pentru a-l introduce în ţara promisă. Iosua acceptă cu responsabilitate misiunea încredinţată şi este sigur de reuşită.

Imediat după moartea lui Moise, Iosua preia conducerea şi dă dispoziţii pentru trecerea Iordanului. Preoţii, cu chivotul Domnului, merg înaintea poporului, iar în faţa lor Iordanul se desparte în două, făcând ca poporul să-l traverseze ca pe uscat, precum trecuseră odinioară prin Marea Roşie. În amintirea acestui prim eveniment măreţ, Iosua aşază douăsprezece pietre pentru a comemora evenimentul.

Prima cetate cucerită va fi Ierihonul, după care vor urma pe rând toate cetăţile din pământul făgăduinţei. Într-una dintre luptele de cucerire a fost nevoie chiar de intervenţia lui Dumnezeu care, pentru a câştiga evreii, a mai ţinut soarele pe cer până la victoria lor.

După ce cucereşte ţara Canaanului, ţara promisă, în vârstă fiind, împarte fiecărei seminţii pământul care i se cuvenea. A rânduit şase cetăţi de scăpare pentru cei care ucideau fără premeditare şi patruzeci şi şase de oraşe, de pe întreg teritoriul ţării, pentru locuinţa leviţilor însărcinaţi cu cultul.

Spre sfârşitul vieţii se retrage pe pământul care i-a revenit, în ţinutul lui Efraim, îi adună pe toţi bătrânii şi conducătorii poporului şi le dă cele din urmă sfaturi. Reînnoieşte legământul la Sihem, în prezenţa acestora, şi moare la vârsta de o sută zece ani.

Obiectiv

Împlinirea cu responsabilitate a misiunilor încredinţate.

Învăţătură

Iosua este pe departe, nu doar un comandant de oşti, ci şi un trimis al lui Dumnezeu, un ales, pentru a conduce poporul în ţara făgăduită. În prima parte a misiunii sale ies în evidenţă mai mult calităţile de conducător. În a doua parte acelea de bun organizator, de administrator al pământului făgăduit. La moartea sa, poporul poate spune că a intrat pe deplin în posesia ţării făgăduite. Mai rămânea efortul pe care fiecare trebuia să-l depună pentru a rămâne fideli promisiunii: să nu se închine altor dumnezei, să aducă cult aşa cum precizase Dumnezeu în pustiu lui Moise, să respecte poruncile şi legile pe care le primise tot în pustiu.

Marele merit al lui Iosua este acela că el îşi bazează strategia pe credinţa în Dumnezeu. Cu el îşi va duce la capăt misiunea încredinţată.

Înainte să treacă râul Iordan îi pune pe preoţi să poarte chivotul Domnului în faţă. Când trebuie să cucerească cetatea Ierihonului cere sfat de la Dumnezeu cum să procedeze. Şi aici se va folosi de chivotului Domnului. Pentru că unul dintre soldaţi îşi însuşise din bunurile luate din Ierihon, Dumnezeu nu-i mai dă reuşită, până când acesta nu este descoperit şi ucis cu pietre, iar bunurile arse. Ajutorul pe care îl primeşte de la Dumnezeu merge până acolo încât, Dumnezeu modifică mersul normal al naturii, oprind soarele pe cer, până la victoria finală. Altă dată va trimite din cer grindină pentru a-i ucide pe amorei, astfel încât în acea zi au murit mai mulţi de grindină decât de sabia fiilor lui Israel.

În faţa lui Iosua şi a armatei conduse de el nu poate sta nimeni împotrivă. Nici măcar alianţele dintre duşmani nu rezolvă problema. Victoria este deplină, iar Iosua poate număra cu mândrie numărul regilor învinşi. I se încredinţase o misiune, iar el, alături de Dumnezeu, o duce la capăt.

Model de ascultare şi de bărbăţie, Iosua va rămâne pentru poporul ales, alături de Moise, figura cea mai importantă din perioada ieşirii din Egipt şi stabilirea în ţara promisă.

Practic

- Citind din Sfânta Scriptură despre Iosua, analizaţi momentele în care acesta cere ajutorul lui Dumnezeu. Găsiţi asemănări şi deosebiri între atitudinea lui şi a unora din bolnavii vindecaţi de Isus.

- În ce măsură Iosua devine o imagine a lui Isus? Căutaţi câteva puncte comune.

- În ce măsură poate să devină Iosua un exemplu în ceea ce priveşte fermitatea creştinului în lupta cu păcatul şi cucerirea împărăţiei lui Dumnezeu?

- Dacă ar fi să-l asemănaţi pe Iosua cu o personalitate a Noului Testament, cu cine l-aţi asemăna? De ce?

- Care credeţi că ar fi virtuţile pe care un tânăr ar putea să le imite de la Iosua?

Texte de referinţă

"După moartea lui Moise, slujitorul Domnului, a vorbit Domnul cu Iosua fiul lui Navi, slujitorul lui Moise şi a zis: «Moise, slujitorul meu a murit. Ridică-te şi treci Iordanul, tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel. Tot locul pe care vor călca tălpile voastre, îl voi da vouă, cum am spus lui Moise. De la pustiu şi de la Libanul acesta până la râul cel mare, până la râul Eufratului şi până la Marea ce Mare spre asfinţitul soarelui vor fi hotarele voastre. Nimeni nu se va putea împotrivi ţie în toate zilele vieţii tale. Precum am fost cu Moise, aşa voi fi şi cu tine; nu mă voi îndepărta de tine şi nu te voi părăsi. Fii tare şi curajos, căci tu vei împărţi poporului acestuia, prin sorţi, ţara pe care m-am jurat părinţilor lor să le-o dau»" (Ios 1,1-6).

"După ce a terminat tot poporul de trecut Iordanul, a vorbit Domnul către Iosua şi a zis: «Ia din popor doisprezece bărbaţi, câte un om din fiecare neam şi porunceşte-le: Luaţi din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre, duceţi-le cu voi şi le puneţi în tabăra voastră, unde aveţi să staţi la noapte...». Iosua însă a pus alte douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul în care au stat picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului Domnului şi sunt acolo până în ziua de astăzi... Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi au mers fiii lui Israel la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. Iar cele douăsprezece pietre pe care le luaseră ei din Iordan, le-a aşezat Iosua la Ghilgal. Şi a zis fiilor lui Israel: Când vă vor întreba fiii voştri mâine şi vor zice: «Ce înseamnă aceste pietre?, să spuneţi fiilor voştri: Israelul a trecut prin Iordanul acesta ca pe uscat»" (Ios 4,1-3.9.19-22).

"Trecând multă vreme, după ce Domnul Dumnezeu a odihnit pe Israel, scăpându-l de toţi duşmanii din toate părţile, Iosua a ajuns bătrân şi înaintat în vârstă. Atunci a chemat Iosua pe toţi fiii lui Israel, pe bătrânii lor, pe conducătorii lor, pe judecătorii lor şi pe mai marii oştirilor lor şi le-a zis: «Eu am îmbătrânit şi sunt înaintat în vârstă. Voi aţi văzut ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru înaintea feţei voastre cu toate aceste popoare, căci Domnul Dumnezeul vostru însuşi s-a luptat pentru voi. Iată eu v-am împărţit prin sorţi popoarele acestea ce au mai rămas în moştenirea seminţiilor voastre, toate popoarele pe care eu le-am nimicit de la Iordan până la Marea ce Mare de la apusul soarelui»" (Ios 23,1-4).

Rugăciune

Dă-ne, Doamne, curajul lui Iosua, fermitatea şi capacitatea lui de a duce la capăt misiunea încredinţată. Ajută-ne să cucerim şi noi într-o zi, asemenea lui, împărăţia ta. Amin.

» înapoi la cuprins «