Moise

Profil general

Fiii lui Iacob şi urmaşii lor aveau deja patru sute de ani de când se aflau în Egipt. În tot acest timp poporul evreu crescuse şi devenise puternic. Pe tronul Egiptului a urcat însă un faraon care nu auzise de Iosif şi care a observat că Israelul devenise puternic, de aceea l-a transformat într-un popor de sclavi. Erau puşi să lucreze la ridicarea cetăţilor egiptenilor, fiind pedepsiţi atunci când nu îndeplineau normele cerute. Moaşelor le este poruncit să fie ucişi toţi copiii de parte bărbătească de la evrei.

Acesta este contextul în care apare Moise în istoria Israelului. Mama sa, dorind să-l cruţe de la moarte, după un timp de la naştere îl pune într-un coş de nuiele şi îl ascunde între stufărişul de pe malul râului Nil, la locul în care obişnuia fiica faraonului să vină să se scalde. Venind o dată cu slujitoarele sale, l-a găsit pe copil şi a trimis pe cineva să-l aducă şi să-i caute o doică printre femeile evreilor. A fost adusă chiar mama copilului, care îl va creşte în numele fiicei faraonului.

Crescând mare, Moise a văzut cum un egiptean îl biciuia pe un sclav evreu. Cuprins de mânie, îl ucide pe egiptean şi îl îngroapă în nisip. A doua zi, îşi dă seama că gestul său a fost observat şi-i este frică pentru siguranţa sa. Hotărăşte să fugă în pustiul Sinai. Aici îl întâlneşte pe preotul Ietro, căruia îi va paşte oile, iar acesta îi va da de soţie pe Sefora, fiica sa.

Într-una dintre zile, pe când păştea oile socrului său Ietro, dintr-un rug aprins aude vocea lui Dumnezeu care, după ce îşi face cunoscut numele: "Eu sunt cel ce sunt!" (Ex 3,14), îl trimite să scoată din robie pe poporul său, Israel, asigurându-l că va fi cu el până la sfârşit, deşi Moise şovăie.

Cu toate încercările de a se opune, Moise se ridică, o ia pe soţia sa şi pornesc spre marea aventură a eliberării din Egipt. Pentru că era uşor bâlbâit, Dumnezeu îl face pe Aron, fratele său, purtătorul de cuvânt al lui Moise. Amândoi vor merge la faraon şi vor cere eliberarea poporului din Egipt. Faraonul însă, cu inima împietrită, îi refuză. Ba mai mult, înăspreşte condiţiile de muncă pentru sclavii evrei.

După ce Dumnezeu trimite zece plăgi una mai groaznică decât cealaltă, faraonul acceptă ca poporul să meargă în pustiu să aducă jertfe dumnezeului lor. Moise pregăteşte poporul şi după ce fiecare familie taie câte un miel şi unge uşorii de sus ai casei cu sângele lui, pentru a fi protejaţi de îngerul morţii care avea să treacă prin Egipt în acea noapte, după ce pregătesc pâinea azimă, cu mijlocul încins, părăsesc, chiar la rugămintea faraonului, după patru sute de ani, Egiptul. După un timp de sclavie erau acum în drum spre ţara făgăduinţei.

Nimic nu-l mai împiedică pe Moise să înainteze prin pustiu spre ţara Canaanului. Noaptea ieşirii din Egipt este numită noaptea marii treceri, Paştele, şi va fi sărbătorit cu mare fast, fiind considerată cea mai mare sărbătoare din an a evreilor.

În pustiu, Moise primeşte de la Dumnezeu cele zece porunci, întâmpină mari greutăţi din partea poporului, care acum se vede fără hrană şi fără apă, construieşte la iniţiativa lui Dumnezeu cortul alianţei şi face nenumărate minuni. Patruzeci de ani a durat peregrinarea prin pustiu, deoarece Dumnezeu a pedepsit poporul pentru momentele lui de răzvrătire. Din neamul celor care au ieşit din Egipt nu au mai rămas decât Moise, Iosua şi Caleb, ceilalţi au murit cu toţii.

După ce îl desemnează ca şi succesor pe Iosua, Moise urcă pe Muntele Nebo şi, după ce priveşte de departe ţara făgăduinţei, moare, fiind înmormântat în valea Moabului. Lui i se datorează scrierea primelor cinci cărţi din Sfânta Scriptură, denumite şi Cartea Legii sau Tora.

Obiectiv

Să fim recunoscători faţă de marile intervenţii ale lui Dumnezeu în viaţa noastră: naşterea, celebrarea sacramentelor, grija pentru a avea ce să mâncăm, ce să bem etc.

Învăţătură

Moise este salvat în mod miraculos de la moarte de fiica faraonului, chiar de copilul celui care a hotărât să fie ucişi copiii băieţi ai evreilor. Coşul îl protejează pe copil de undele apelor şi-l fereşte de la moartea prin înec. Într-un oarecare mod, traseul privilegiat din partea lui Dumnezeu faţă de Moise era trasat. Pus deoparte chiar de fiica duşmanului, Moise îi va da acestuia lovitura definitivă. O va face însă după ani de creştere, de efort, după întâlnirea cu Dumnezeu din rugul aprins de pe muntele Sinai.

Dumnezeu avea de împlinit o promisiune, iar mijlocul era Moise. Prin ieşirea din Egipt pune bazele marii treceri, a sărbătorii Paştelui. Prin cele zece porunci, valabile şi astăzi, Moise pune bazele juridice ale poporului israelit. Prin cortul alianţei pune bazele cultului adevăratului Dumnezeu. Şi tot prin el, Dumnezeu îl conduce pe Israel spre pământul pe care l-a făgăduit patriarhilor Abraham, Isaac şi Iacob că îl va da.

Moise este una dintre cele mai importante verigi din lanţul promisiunilor făcute de Dumnezeu. El nu şi-a pierdut niciodată însemnătatea. Pe muntele Tabor, ca simbol al prezenţei legii, stă alături de Isus Cristos, schimbat la faţă. Poporul evreu îi va datora libertatea din robia Egiptului.

Trecerea Mării Roşii, la ieşirea din Egipt, a devenit pentru creştini simbol al trecerii de la moarte la viaţă, semn al purificării de păcate, simbol al Botezului, început al libertăţii fiilor lui Dumnezeu.

Practic

- Faceţi o paralelă între coşul în care a fost pus Moise spre a fi salvat de la moarte şi Biserică, adesea numită "barca în care se află Isus Cristos". Găsiţi asemănări şi deosebiri şi analizaţi-le.

- În ce măsură Moise devine o imagine a lui Isus Cristos? Dar mama lui, o imagine a sfintei Fecioare Maria?

- Citiţi din Sfânta Scriptură despre momentul ieşirii din Egipt. Când se citeşte în liturgie acest fragment?

- Cum vă explicaţi că un drum prin pustiu, care în mod normal, pe jos, ar putea dura cel mult câteva săptămâni, a durat patruzeci de ani?

Texte de referinţă

"Dar s-a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif. Acesta a zis către poporul său: «Iată, neamul fiilor lui Israel a devenit o mare mulţime şi e mai puternic decât noi. Veniţi să-i oprim să se mai înmulţească, pentru ca nu cumva la vreme de război să se unească cu duşmanii noştri şi, bătându-ne, să iasă din ţara noastră»" (Ex 1,8-10).

"După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata faraonului şi i-a fost ca fiu şi i-a pus numele Moise, pentru că îşi zicea: Din apă l-am scos!" (Ex 2,10).

"În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi plecând odată cu turma în pustiu, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Iar acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o flacără de foc, ce ieşea dintr-un rug şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia... Şi Domnul i-a zis: «Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt!». Apoi i-a zis iarăşi: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». Şi-a acoperit Moise faţa, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu... Şi a zis iarăşi Moise către Dumnezeu: «Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi... Dar dacă vor zice: Cum îl cheamă, ce să le spun?». Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: «Eu sunt cel ce sunt». Apoi le-a zis: «Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi»" (Ex 3,1-2.5-6.13-14).

"Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după cuvântul Domnului" (Dt 34,5).

Rugăciune

Purifică-ne, Doamne, în apa harului tău, pentru ca ieşind din obiceiurile noastre rele să te slujim necontenit numai pe tine, creatorul şi Tatăl nostru. Amin.

» înapoi la cuprins «