Noe

Profil general

Numele lui Noe apare în contextul în care lumea, la câteva generaţii după creaţie, se stricase deja. Este nepotul lui Matusalem, cel care a trăit nouă sute şaizeci şi nouă de ani, cea mai lungă vârstă avută de un om şi totodată fiul lui Lameh, care a trăit şapte sute cincizeci şi trei de ani. La rândul său, Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

Lumea începuse să păcătuiască, de aceea Dumnezeu a hotărât s-o distrugă prin potop. "Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu" (Gen 6,8). Faţă de oamenii din timpul său, el era un om drept şi neprihănit. Spre deosebire de ceilalţi, el mergea pe căile Domnului, fiind astfel plăcut lui Dumnezeu.

Într-un dialog Dumnezeu îl îndeamnă pe Noe să construiască o corabie din lemn de salcâm, să o smolească bine atât în interior cât şi în exterior şi s-o compartimenteze, pentru că aveau să urce în ea tot felul de animale existente în acel timp pe pământ. Dumnezeu este cel care dictează lui Noe lungimea, lăţimea, înălţimea şi compartimentarea corabiei.

La timpul cuvenit, Noe este invitat să intre în arcă şi o dată cu el familia sa, cei trei fii împreună cu soţiile lor şi câte o pereche din toate vieţuitoarele de pe pământ. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi a plouat continuu, aşa încât corabia s-a ridicat de pe pământ şi a început să plutească. Apa a crescut atât de mult, încât a acoperit chiar şi cei mai înalţi munţi. Oamenii şi toate vieţuitoarele pământului s-au înecat. O sută cincizeci de zile apele au continuat să crească (cf. Gen 7,24). Nimic nu mai rămăsese viu pe pământ, afară de Noe şi cei care urcaseră cu el în corabie. După o sută cincizeci de zile apele au început să scadă, iar după mai multe încercări Noe a coborât din arcă împreună cu toţi cei care îl însoţise. Drept mulţumire, Noe a jertfit lui Dumnezeu pe jertfelnic câteva din păsările şi animalele curate. Ca răspuns, Dumnezeu reînnoieşte binecuvântarea dată la începutul creaţiei primilor oameni: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l" (Gen 9,1). De asemenea, pentru a arăta că nu va mai pedepsi pământul cu potop a pus pe cer curcubeul, ca "semn al legământului dintre el şi pământ" (Gen 9,13).

Un eveniment neplăcut tinde să strice buna reputaţie a lui Noe. După ce cultivă o vie, recoltează strugurii şi face din ei vin, bea şi se îmbată. Fiul mijlociu, Ham, îl vede dezgolit, ceea ce nu este pe placul lui Noe. Acesta din urmă, după ce se trezeşte, îl blestemă dorindu-i să fie întreaga lui viaţă un rob al fraţilor săi, care au avut decenţa să-l acopere.

De la cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, provin toate neamurile pământului. Noe a trăit nouă sute cincizeci de ani, apoi a murit.

Obiectiv

Fuga de păcat pentru a evita pedeapsa veşnică.

Învăţătură

Realist vorbind, potopul nu este binefăcător. Orice inundaţie ne sperie. Moartea prin înec este una groaznică. Nimeni nu şi-ar dori să experimenteze vâltoarea apelor, să fie în pericolul de a se îneca sau să-şi vadă agoniseala dusă de ape.

În cazul potopului din timpul lui Noe, ceea ce l-a provocat a fost nu defrişarea pădurilor, nu digurile şubrede, nu o rupere de nori, ci păcatul oamenilor. Răutatea oamenilor, nelegiuirile pe care le comiteau, l-au întristat pe Dumnezeu: "Voi pierde de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut. De la om până la animale, de la târâtoarele pământului până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut" (Gen 6,7). Păcatul oamenilor a fost acela care a presupus pedeapsa. Dacă omul nu ar fi păcătuit Dumnezeu nu l-ar fi pedepsit. E ca şi cum un drumeţ nu ar asculta de sfatul pădurarului şi ar culege la întâmplare ciuperci otrăvitoare. Drumeţul a fost avertizat, el rămâne liber să culeagă sau nu, să culeagă ciuperci comestibile sau ciuperci otrăvitoare. Culegând ciuperci otrăvitoare şi consumându-le, pedeapsa este inclusă în însăşi actul consumaţiei sau al neascultării de pădurar şi ea poate să meargă de la o simplă indigestie la deces. În acest caz, singur, drumeţul, a ales să ajungă aici. Există şi medicamente, dar, neluate la timp, conduc inevitabil la indigestie sau deces.

Omul, în libertatea lui, este pus să aleagă între bine şi rău. Binele are răsplata în sine, iar răul are pedeapsa în sine. Noe este omul care a fost găsit de Dumnezeu ca fiind singurul drept şi neprihănit, ca atare a fost învrednicit cu răsplata vieţii. În schimb, lumea păcătoasă a fost pedepsită prin moarte. Potopul devine imaginea noii creaţii. Dumnezeu distruge creaţia veche şi prin Noe, familia lui, precum şi vieţuitoarele care au fost salvate în corabie, reînnoieşte întreaga creaţie.

Prin Isus Cristos creaţia este înnoită definitiv, iar cei care au păcătuit, prin el, "medicamentul" prin excelenţă, regăsesc calea spre împărăţia lui Dumnezeu.

Practic

- Găsiţi câteva asemănări între Noe şi Isus Cristos.

- Analizând hotărârea lui Dumnezeu de a distruge lumea prin potop, cum se conciliază ea cu ideea milostivirii, a iertării şi a iubirii?

- Faceţi o comparaţie între lumea lui Noe şi lumea de astăzi. Respectând proporţiile, consideraţi că ar trebui distrusă prin potop? Cine îl împacă astăzi pe om cu Dumnezeu, evitându-se astfel o nouă pedeapsă?

- Puteţi explica de ce Dumnezeu a ales curcubeul ca semn al legământului dintre el şi popor?

- Ce simbolizează astăzi curcubeul şi cărei mişcări din Biserică aparţine?

Texte de referinţă

"Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate gândurile şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate spre rău în toate zilele, i-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis: «Voi distruge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat. De la om şi până la animale, de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut». Noe însă a aflat har înaintea lui Dumnezeu. Iată viaţa lui Noe: Noe era un om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului" (Gen 6,5-9).

"Atunci a spus Domnul Dumnezeu către Noe: «A venit înaintea feţei mele sfârşitul la tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor şi iată eu îi voi pierde de pe pământ. Tu însă fă-ţi o corabie din lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară»" (Gen 6,13-14).

"Când a venit asupra pământului potopul de apă, Noe era de şase sute de ani. Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului. Din păsările curate şi din păsările necurate, din animalele curate şi din animalele necurate, din fiare şi din tot ceea ce mişcă pe pământ" (Gen 7,6-8).

"Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi a crescut apa ridicând corabia deasupra pământului... iar corabia se purta deasupra apei" (Gen 7,17-18b).

"Atunci s-au închis izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului şi a încetat ploaia din cer... Atunci a ieşit Noe din corabie şi împreună cu el au ieşit şi fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui... Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului şi a luat din animalele curate şi din păsările curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima sa: «M-am gândit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău încă din tinereţea lui şi nu voi mai distruge toate vietăţile cum am făcut. De acum, cât va trăi pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!»" (Gen 8,2.18.20-22).

Rugăciune

Prin potop creaţia a fost distrusă, iar prin corabia lui Noe a fost reînnoită. Doamne Dumnezeule, atunci când potopul păcatelor ne copleşeşte, luminează-ne să alergăm la tine prin Biserică, acea corabie propusă de tine spre salvare. Amin.

» înapoi la cuprins «