Oficiul pentru Cateheză

Personalităţi biblice

Coordonator: pr. Felician Tiba

Introducere

În Scrisoarea program pentru anul pastoral 2006-2007, PS Petru Gherghel nota: "A dedica încă un an Sfintelor Scripturi, şi de ce nu, chiar şi un al treilea, dacă se va considera oportun, ni se pare firesc şi de extremă necesitate pentru poporul nostru rupt pentru atâta timp de contactul direct cu textul sacru".

Există o altă realitate pe care, poate, din obişnuinţă, nu o observăm, şi anume: ori de câte ori ascultăm citindu-se textul sacru în cadrul celebrărilor liturgice, indiferent din care carte a Sfintei Scripturi este luat, el pare mereu nou. E ca şi cum l-am auzi pentru prima dată.

Şi aceasta, dar şi afirmaţia episcopului, ne îndreptăţeşte să pătrundem mai adânc în izvorul credinţei noastre, Sfânta Scriptură.

În anul care s-a scurs, Oficiul pentru Cateheză, ca şi Oficiul pentru Evanghelizare şi Pastoraţie Biblică, a propus anumite teme biblice, în vederea înţelegerii globale a Sfintei Scripturi. În acest an, când se adaugă Sfintei Scripturi şi constituţia dogmatică Dei Verbum a Conciliului Vatican II, Oficiul pentru Cateheză propune o nouă serie de cateheze, care vizează anumite personalităţi ale Sfintei Scripturi.

Astfel, începând cu Adam, continuând cu patriarhii, cu regii, cu judecătorii, cu profeţii, cu preasfânta Fecioară Maria, mama lui Isus, cu evangheliştii, cu Paul, apostolul neamurilor, cu Iosif, soţul sfintei Fecioare şi tată-purtător de grijă pentru Isus şi terminând cu diaconul Ştefan, primul martir al Bisericii creştine, în cele 40 de cateheze sunt propuse tot atâtea modele demne de urmat.

Este impresionantă atitudinea lui Adam, care nici nu ştie cum trebuie să se comporte ca om, sfinţenia lui Noe, singurul om pe care Dumnezeu îl mai găseşte ca fiind drept pe faţa pământului. Demn de urmat este Abraham, a cărui credinţă îl determină să-şi părăsească ţara şi să meargă acolo unde îi va spune Dumnezeu. Ne uimeşte tentativa de jertfire a lui Isaac, dar şi forţa pe care Iacob o are atunci când luptă cu Dumnezeu şi nu-l lasă până nu este binecuvântat. Iosif, fiul lui Iacob, semn care demonstrează că nimic nu este întâmplător în lume, uimeşte prin capacitatea de a-i ierta pe fraţii care l-au vândut în Egipt. Nici Moise nu este mai prejos. De el, Dumnezeu se va folosi pentru a-l elibera pe Israel din robia Egiptului, iar Iosua îl introduce în ţara promisă. Curajul lui Ghedeon şi forţa lui Samson au rolul de a-l elibera pe Israel de asuprirea filistenilor şi a altor popoare duşmane. Prin Rut, moabiteanca, se întrevede deja conturarea liniei mesianice. Samuel, chemat direct de Dumnezeu are nobila misiunea de a-l unge pe Saul primul rege al Israelului, ca şi pe David, cel care îl va da lumii pe Solomon, cel mai înţelept rege. Puterea politică este de multe ori dăunătoare, de aceea Dumnezeu îi trimite pe profeţii Ilie, Elizeu, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Amos, Iona, Zaharia etc. să-i readucă pe calea împlinirii legii lui Dumnezeu. Estera, Iudita, imagini ale sfintei Fecioare Maria, impresionează şi ele prin felul de a împlini voinţa lui Dumnezeu pentru poporul său. Nu mai puţin importante sunt exemplele date de Iob şi Tobia, prin care Dumnezeu arată că nu abandonează creaţia mâinilor sale.

Ce ar fi Biserica lui Cristos fără cei patru evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan? Dar Biserica de la început fără apostolii Paul şi Barnaba? Elocvente sunt şi figurile înaintemergătorului lui Isus, Ioan Botezătorul, a lui Petru, primul papă, şi a lui Andrei, care a avut rolul să-i ducă pe mulţi la Isus. Şi cum l-ar fi trimis Dumnezeu pe Fiul său în lume, dacă nu prin Maria, Fecioara Preacurată, ajutată de Iosif, soţul ei şi tată-purtător de grijă pentru Isus? Şi nu se putea încheia şirul catehezelor fără a aminti de calea suferinţei, aşa cum a propus-o Isus, prin patima şi moartea sa, continuată exemplar de Ştefan, primul martir al Bisericii.

Aşadar, personalităţile biblice sunt tot atâtea căi prin care noi, creştinii de astăzi, putem continua drumul început prin Botez şi prin celelalte sacramente, drum care se va desăvârşi în veşnicie.

Avem nevoie de exemple şi unde le-am putea găsi dacă nu în "Scrisoarea" pe care ne-a trimis-o Dumnezeu, în Sfânta Scriptură?

Pr. Felician Tiba

» înapoi la cuprins «