Cartea Judecătorilor

Prezentare:

În sens strict, cartea îşi trage denumirea de la bărbaţii pe care Dumnezeu îi ridica la rangul de judecători în cadrul poporului israelit. De remarcat că stăpânirea lor nu era una continuă, ci, de multe ori, era paralelă cu cea oficială. Îşi făceau simţită puterea mai ales în timpuri de restrişte.

Cât priveşte autorul şi data redactării, părerile sunt împărţite. Unii afirmă că la început au existat doar tradiţii orale despre judecători, tradiţii fixate ulterior în scris. Alţii, inclusiv tradiţia iudaică, o atribuie lui Samuel. Indiferent de autor, cartea are un pronunţat caracter monoteist, insistând deseori pe lupta împotriva idolatriei din ţara Canaanului. Era timpul de după intrarea în Canaan. Conducerea poporului era prea slabă ca să poată face faţă tuturor problemelor. Lipsind cât de cât o unitate naţională, poporul cade deseori în idolatrie. La rândul lor, orientându-se mai mult spre cele lumeşti, preoţii îşi pierd şi ei autoritatea. Momentele de linişte se succed cu cele de pedeapsă din partea lui Dumnezeu.

Scopul final al cărţii este acela de a arăta că Dumnezeu, în ciuda infidelităţilor poporului a rămas fidel alianţei şi promisiunilor făcute.

Cartea are 21 de capitole structurate astfel:

- 1,1-2,5: prezintă timpul de după instalarea evreilor în Canaan;

- 2,6-16,31: relatări despre diverşi judecători: Samgar, Tola, Iair, Ibţan, Elon, Abdon, Otniel, Ehud, Debora, Barac, Ghedeon, Abimelec, Iefte şi Samson;

- 17-21,25: instalarea seminţiei lui Dan în Nord şi păcatul beniamiţilor la Ghibea.

Această ultimă parte demonstrează anarhia care domnea pe vremea judecătorilor.

La o primă lectură se pot individualiza două idei, şi anume: atunci când poporul păcătuieşte este pedepsit, mai ales prin asuprirea de către duşmani; când poporul face pocăinţă, Dumnezeu trimite un judecător care îl salvează de duşmani şi se instaurează din nou liniştea.

Fără aceste două idei Cartea Judecătorilor se pierde în diferite descrieri ale judecătorilor şi este lipsită total de unitate. Perioada descrisă este una dintre cele mai negre din istoria poporului ales de după intrarea în ţara promisă. Dacă s-a ajuns aici s-a datorat doar îndepărtării de Dumnezeu şi de legea lui.

Obiectiv:

Conştientizarea faptului că neîmplinirea poruncilor lui Dumnezeu conduce la pedeapsă.

Învăţătură:

Dumnezeu a dat lui Moise pe muntele Sinai zece porunci. În sinteză acestea conţin tot ceea ce trebuie să respecte o creatură în relaţia sa cu Creatorul. Sunt zece porunci nu greu de îndeplinit, dar care presupun efortul fidelităţii. Nu se poate respecta doar o parte dintre ele şi celelalte să fie încălcate. Prin încălcarea oricăreia dintre ele este lezat în mod direct Dumnezeu, chiar dacă ele se referă parţial şi la relaţia cu aproapele, cum este cazul ultimelor şapte. Având origini vădite în legea naturală, cele zece porunci se adresează în egală măsură evreilor, creştinilor, musulmanilor, dar şi păgânilor.

Să ni le amintim în forma lor catehetică, aşa cum ni le prezintă Catehismul Romano-Catolic:

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de mine; să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.

2. Să nu iei numele Domului Dumnezeului tău în zadar.

3. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.

4. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământ.

5. Să nu ucizi.

6. Să nu faci fapte necurate.

7. Să nu furi.

8. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

9. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.

Respectarea acestor porunci înseamnă ordine atât în relaţia cu Dumnezeu cât şi cu aproapele. Nerespectarea lor conduce inevitabil la dezordine. Motivul? Pentru că dincolo de faptul că îşi găsesc originile în paginile Vechiului Testament, pe muntele Sinai, şi-l privesc în mod direct pe Moise şi pe poporul din pustiu, ele sunt şi de ordin natural. Împlinindu-le, se trăieşte în firesc, altfel se trăieşte în haos.

Cartea Judecătorilor oscilează între firesc şi haos. Dumnezeu este cel care, prin judecători restabileşte firescul.

Practic:

- Este important ca cele zece porunci ale lui Dumnezeu, cele cinci porunci ale Bisericii şi adevărurile de crezut în general, să fie bine memorate. Faceţi un exerciţiu de memorie pentru a vă verifica în privinţa lor.

- Care este diferenţa dintre Iosua şi judecători în general?

- Citind mici fragmente din Cartea Judecătorilor, vă puteţi face deja o imagine, chiar dacă limitată, despre atitudinea lor. Dacă aţi fi în locul lor, cum aţi fi reacţionat în anumite împrejurări în care poporul ales s-a îndepărtat de Dumnezeu? Dar în condiţiile lumii de azi, cum credeţi că trebuie reacţionat în privinţa celor care sunt departe de Dumnezeu? Credeţi că sunt valabile aceleaşi metode ca în timpul de după exil?

- Care este poziţia voastră faţă de sectele religioase? Constituie ele o alternativă la adevărata credinţă sau sunt un refugiu pentru cei care nu s-au încadrat în adevărata credinţă?

- Discutaţi la nivel de grup despre poruncile lui Dumnezeu din punct de vedere natural, făcând abstracţie de caracterul lor biblic, liturgic. Consideraţi că este firesc să ai un singur crez, o zi de odihnă care să revină ciclic, să se vorbească frumos, să fie respectaţi părinţii, să nu se ucidă oamenii între ei, să fie reglementat într-un fel ceea ce ţine de instinctul sexual, să nu se fure, să nu se mintă, să nu fie dezbinate familiile? Dacă din punct de vedere natural, aceste deziderate sunt fireşti, cu atât mai mult din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ele devin imperios necesare.

Texte de referinţă:

"După ce tot neamul acela de oameni au trecut la părinţii lor şi când s-a ridicat în locul lor un alt neam care nu cunoşteau pe Domnul şi lucrările sale pe care le făcuse cu Israel, atunci fiii lui Israel au început să facă lucruri rele înaintea ochilor Domnului şi au început să slujească baalilor. Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care îi scosese din pământul Egiptului şi s-au întors la alţi dumnezei, către dumnezeii popoarelor dimprejurul lor şi au început să li se închine lor şi l-au mâniat pe Domnul... De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit, i-a dat în mâinile duşmanilor dimprejurul lor şi nu au mai putut să li se împotrivească duşmanilor... Atunci le-a ridicat Domnul judecători care i-au salvat din mâinile duşmanilor lor" (Jud 2,10-12.14.16).

"Privind Domnul spre el, a zis: «Mergi cu această putere a ta şi salvează-l pe Israel din mâinile madianiţilor. Iată eu te trimit!» Atunci Ghedeon a zis: «Doamne, cum să-l salvez eu pe Israel? Iată neamul meu este cel mai sărac din seminţia lui Manase, iar eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu». Domnul însă i-a zis: «Eu voi cu tine şi tu îi vei bate pe madianiţi ca pe un singur om»" (Jud 6,14-16).

Rugăciune:

Doamne, nu permite să te punem la încercare prin încălcarea poruncilor tale, ci luminează-ne pentru ca în fiecare moment să fim capabili să le respectăm din iubire faţă de tine. Amin.

» înapoi la cuprins «