Cartea lui Iosua

Prezentare:

Cu această carte începe seria cărţilor aşa-zis istorice din Vechiul Testament. Este de la sine înţeles că denumirea cărţii provine de la Iosua, personajul principal al cărţii, ales direct de Dumnezeu să conducă poporul israelit după moartea lui Moise. Una dintre misiunile deosebit de importante pe care a avut-o de îndeplinit Iosua a fost aceea de a împărţi pământul ţării Canaanului la cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Numele de Iosua provine din limba ebraică, "Iehoşua", care în traducere înseamnă "Domnul este mântuire".

Nu se cunoaşte exact data redactării, dar ca autor, cel puţin pentru anumite părţi le cărţii, îl are chiar pe Iosua. Conţinutul cărţii se axează cu precădere pe istoria ocupării Canaanului şi pe împărţirea teritoriilor cucerite.

Cele 24 de capitole care compun Cartea lui Iosua pot fi împărţite astfel:

- 1-12: cucerirea Canaanului;

- 13-21: împărţirea Canaanului;

- 22-24: ultimele cuvinte şi fapte ale lui Iosua.

Nici această carte nu face abstracţie de la ajutorul dat de Dumnezeu pentru cucerirea ţării promise. De fapt, mai mult cu ajutorul lui Dumnezeu este cucerită. Ierihonului, prima cetate cucerită după trecerea Iordanului, îi cad zidurile doar la strigătul poporului şi la sunetul trâmbiţelor preoţilor. Şi celelalte cetăţi au aceeaşi soartă, până când, rând pe rând, este cucerită întreaga ţară a Canaanului.

După cucerirea teritoriilor a urmat împărţirea pământului celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Tribul lui Levi, pentru că fusese chemat la slujirea preoţească a fost împărţit pe toată suprafaţa ţării promise, tocmai pentru a sluji lui Dumnezeu. Sunt stabilite cetăţi speciale pentru adăpostirea celor care au ucis fără voia lor, pentru ca aceştia să fie protejaţi de legea talionului, care prevedea ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

La moartea sa, Iosua încă nu reuşise să cucerească toate cetăţile. Mai rămăseseră multe, dar Iosua este încrezător că Dumnezeu le va da pe toate într-un final în mâinile lor.

Înainte să moară a amintit israeliţilor cum Dumnezeu l-a chemat pe Abraham şi i-a cerut să renunţe la slujirea idolilor, lucru cerut în continuare de Dumnezeu şi poporului prin scoaterea din Egipt şi aducerea lui în ţara promisă. Drept consecinţă, Iosua încheie un legământ public prin care conducătorii l-au asigurat că îl vor sluji numai şi numai pe Dumnezeu.

Obiectiv:

Să descoperim modalităţile prin care Dumnezeu merge împreună cu noi prin viaţă şi să-i răspundem prin credinţa noastră.

Învăţătură:

O singură idee străbate toată Cartea lui Iosua: Domnul Dumnezeu este unul singur, poporul trebuie să-i fie fidel, să respecte alianţa şi să nu se închine altor dumnezei. Cel puţin până la intrarea propriu-zisă în ţara promisă, Dumnezeu dă impresia că luptă alături de popor. Ba mai mult, el este cel care fixează modalităţile de cucerire a cetăţilor. Îi pedepseşte pe cei care, însuşindu-şi din bunurile cucerite, îşi pângăresc trupul şi sufletul. Totul trebuie distrus. Nimic nu trebuie să amintească de idolii păgâni. Dumnezeu vrea totul nou. El este noutatea. Nu lipsesc minunile în favoarea poporului israelit. Dumnezeu se gândeşte chiar şi la văduvă şi la orfan, consideraţi ultimii în rândul poporului evreu. Este preocupat chiar şi de cei care greşesc ucigând din greşeală, comandând cetăţi speciale pentru adăpostirea lor. Sunt împrejurări în care, pe lângă virtutea dreptăţii, îşi arată şi milostivirea. El nu este Dumnezeul răzbunării, ci al îndurării. Este Dumnezeu care duce la capăt promisiunea făcută, chiar dacă poporul se arată de atâtea ori infidel şi se îndreaptă spre idolii popoarelor păgâne.

Multe sunt simbolurile care pregătesc creştinismul. Astfel, Iosua devine imaginea lui Isus care conduce noul popor, Biserica, la mântuire. Trecerea puterii în mod minunat de la Moise la Iosua este imagine a trecerii de la legea veche la evanghelie. Intrarea în ţara promisă prin trecerea Iordanului este simbol pentru intrarea în Biserică prin apa Botezului. Cucerirea Ierihonului şi a celorlalte cetăţi este o imagine a cuceririi Satanei. Rahab, femeia păgână care i-a salvat pe cei doi trimişi ai lui Iosua, devine simbol pentru intrarea păgânilor în Biserică. Sunt atâtea modalităţi prin care Dumnezeu duce la capăt promisiunea făcută, încât poporul nu are voie să nu-i fie credincios.

Practic:

- Căutaţi câteva asemănări şi deosebiri între Moise şi Cristos. Analizaţi-le!

- Cum comentaţi faptul că Dumnezeu îl trimite pe poporul israelit să cucerească cetăţile păgâne din ţara Canaanului şi să distrugă totul: oameni şi bunuri, pentru ca nimic să nu mai amintească de ceea ce a fost?

- Citiţi din Cartea lui Iosua despre trecerea Iordanului şi din Cartea Exodului trecerea Mării Roşii. Găsiţi elementele comune care sunt şi simboluri ale Botezului.

- Dumnezeu a dorit distrugerea cetăţilor păgâne pentru ca el să fie singurul Dumnezeu la care să se închine poporul israelit. Discutaţi la nivel de grup despre "cetăţile" din noi sau din jurul nostru pe care Dumnezeu le vrea distruse pentru ca el să fie singurul pe care să-l slujim.

- Ce părere aveţi despre copiii care se nasc cu malformaţii, despre persoanele care îl caută pe Dumnezeu prin viaţa lor şi sunt copleşiţi de tot felul de suferinţe. Cum îşi arată Dumnezeu iubirea faţă de aceste persoane? Putem afirma că sunt pedepsiţi de Dumnezeu?

- Cum trăiţi credinţa atunci când sunteţi încercaţi din toate părţile de ispite, boli, duşmani etc.?

Texte de referinţă:

"Atunci Iosua a poruncit căpeteniilor poporului şi le-a zis: «Mergeţi prin tabără şi porunciţi poporului spunându-le: Pregătiţi-vă provizii pentru drum, pentru că după trei zile veţi trece Iordanul, ca să mergeţi şi să luaţi în stăpânire pământul pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri are să vi-l dea»... Iar ei au răspuns lui Iosua zicând: «Toate, oricâte ne vei porunci, vom face şi oriunde ne vei trimite, vom merge. Cum am ascultat de Moise vom asculta şi de tine, numai să fie Domnul Dumnezeul tău cu tine cum a fost şi cu Moise»" (Ios 1,10-11.16-17).

"«Din aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru că va alunga de la voi pe canaaneeni, pe hitiţi, pe hevei, pe ferezei, pe gherghesei, pe amorei şi pe iebusei. Iată chivotul legământului Domnului va trece înaintea voastră peste Iordan»... Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului stăteau ca pe uscat în mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate, iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, până ce tot poporul a trecut peste Iordan" (Ios 3,10-11.17).

"Apoi a zis Domnul către Iosua, fiul lui Nun: «Astăzi am ridicat dintre voi ocara Egiptului, şi de aceea se şi numeşte locul acela Ghilgal, până în ziua de azi». Fiii lui Israel au stat cu tabăra la Ghilgal şi au sărbătorit acolo, în şesul Ierihonului Paştele în ziua a patrusprezecea a lunii, seara. Iar a doua zi de Paşti au mâncat din roadele pământului acestuia azime şi pâine nouă. În ziua aceea a încetat să mai cadă mană, şi de a doua zi, după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israel nu au mai avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele ţării Canaanului" (Ios 5,9-12).

"Apoi a zis Iosua către tot poporul: «Iată, această piatră va fi mărturie, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului pe care le-a vorbit el cu noi astăzi. Să fie drept mărturie împotriva voastră în zilele viitoare, ca să nu minţiţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru!»... Şi a murit după aceea Iosua, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, fiind de o sută zece ani" (Ios 24,27.29).

Rugăciune:

Dă-ne, Doamne, curajul şi fidelitatea pe care le-ai dat slujitorului tău Iosua. Ajută-ne să fim o mărturie a prezenţei tale în mijlocul fraţilor noştri, aşa cum el a fost o mărturie a ta în mijlocul poporului ales. Amin.

» înapoi la cuprins «