Dumnezeu ne vrea persoane libere

Obiective

1. Să preţuiască ideea creştină a libertăţii

2. Să poată compara această idee cu concepţia de libertate pe care o are "lumea"

3. Să conştientizeze faptul că Dumnezeu este cel care conduce pe om spre libertate

4. Să poată povesti momente semnificative din istoria eliberării poporului evreu.

Introducere

În fiecare zi noi facem experienţa libertăţii. Nimeni nu ne oblică să facem un pas sau să nu-l facem, să luăm autobuzul sau să mergem pe jos, să fim atenţi la cateheză sau nu...

În acelaşi moment visăm să nu avem nici o dependenţă care să ne condiţioneze libertatea: visăm să nu ne poruncească nimeni, am vrea să fim mai frumoşi, mai deştepţi. Descoperim multe limite care ne împiedică să fim aşa cum am vrea noi să fim.

Există şi condiţionări sociale, pe care adesea le uităm: legile, limba în care vorbim, cultura, dezvoltarea economică a ţării.

Libertatea şi dezvoltarea libertăţii creştine

Libertatea este visul oricărei persoane şi aspiraţia oricărei societăţi. Ideea de libertate este una dintre câştigurile cele mai mari ale creştinismului.

Chiar sfântul Augustin afirma: "A fost Dumnezeul Scripturii cel care ne-a revelat că în om este alegerea liberă a voinţei".

Marele filozof Hegel, în Enciclopedia ştiinţelor filozofice scrie: "Libertatea este experienţa proprie spiritului şi însăşi realitatea sa. Părţi întregi ale lumii, Africa şi Orientul, nu au încă această idee: grecii şi romanii, Platon şi Aristotel şi chiar stoicii nu au avut-o. Această idee a venit în lume prin opera creştinismului."

Pentru creştini, liber este cel care alege ceea ce îl realizează în mod deplin ca om.

Planta şi animalele nu sunt libere, în sensul că ele acţionează în mod necesar potrivit legilor naturale care au fost înscrise în fiecare. Omul, singurul dintre fiinţele vii din această lume, este autorul fundamental al acţiunilor sale, constructorul propriei sale vieţi, deoarece prin folosirea libertăţii sale poate deveni "ceea ce are datoria să devină" (Romano Guardini).

Libertate nu înseamnă alegerile capricioase a ceea ce place, nici lipsa de legături.

Creştinul ştie că libertatea este posibilitatea fundamentală pe care o are omul ca să facă binele. Tot ceea ce împiedică pe om să-l caute pe Dumnezeu constituie o limită: păcatul, condiţionările sociale, ignoranţa etc., toate sunt piedici de care trebuie să ne eliberăm pentru a urma indicaţiile spre bine. Un stejar nu e liber să-şi oprească rădăcinile, nici nu e acuzat că ramurile lui au rupt un fir cu energie electrică, nici un câine nu e dus la proces şi judecat pentru că a muşcat un copil. Animalele îşi urmează instinctul, nu sunt vinovate de acţiunile lor. Omul însă este liber, deoarece poate să-şi controleze şi să-şi domine instinctele. El îşi realizează în mod desăvârşit libertatea sa atunci când alege ceea ce este important, drept şi adevărat.

Primul pas spre libertate este eliberarea de patimi (pentru a se putea domina pe sine). Dacă nu se eliberează de ele atunci îşi vinde umanitatea, renunţă la libertatea sa.

Joc de interacţiune "Dacă aş fi Dumnezeu"

Obiective

Acest joc îi ajută pe copii să identifice atitudini importante din viaţa lor.

- Participanţi: adaptare pentru orice vârstă

- Timp: circa 40 minute

Materiale

Modulul "Dacă aş fi Dumnezeu" şi creion.

Dacă aş fi Dumnezeu

Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu atotputernic şi atotştiutor. Completează următoarele fraze folosind, unul după altul, verbele indicate.

Aş accepta ca ..........................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş renunţa la ..........................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş respecta faptul că .................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş înţelege că ..........................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş menţine mai departe ..............................................................................................

...........................................................................................................................

Aş uita ...................................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş schimba .............................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş termina ..........................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş înlocui ...............................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş exclude.... ..........................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş lupta împotriva.... .................................................................................................

...........................................................................................................................

M-aş recunoaşte..........................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş avea respect mare pentru........................................................................................

...........................................................................................................................

Aş apăra..................................................................................................................

...........................................................................................................................

Aş începe cu..........................................................................................................

...........................................................................................................................

Pune apoi aceste afirmaţii în ordinea ta preferată numerotând cu 1 afirmaţia cea mai importantă, cu 2 pe cea de-a doua etc. în ordinea importanţei.

Instrucţiuni

Iată un joc care vă pune la contribuţie toată imaginaţia voastră pentru a descoperi ce gândiţi voi despre lumea în care trăiţi, ce vă interesează mai mult şi ce vă place.

Am pregătit un modul: aveţi la dispoziţie 15 minute ca să completaţi acest tabel.

Acum căutaţi-vă colegi cu care să lucraţi în grupuri mici (e mai bine să nu fiţi mai mulţi de 4) şi să vă împărtăşiţi ideile elaborate. Aveţi la dispoziţie 20 de minute.

Acum ne adunăm în grupul mare să discutăm. Unul după altul veţi povesti ce aţi pus pe primul loc în ordinea pe care aţi ales-o.

Aprofundare

- Mi-a plăcut jocul?

- Care sunt valorile cele mai importante pentru mine?

- Ce fel de Dumnezeu aş fi eu? Ce adjectiv ar putea să mă caracterizeze?

- Pentru care din aceste valori mă angajez eu cu toate puterile în fiecare zi?

- Cum ar arăta lumea pe care aş guverna-o în calitate de Dumnezeu?

- Care sunt valorile care caracterizează grupul nostru?

- Ce ar spune mama sau tata de alegerile pe care eu le-am făcut?

- Aş vrea să mai adaug ceva?

Dumnezeu este cel care eliberează

Omul are totdeauna nevoie de ajutorul cuiva ca să facă posibilă mântuirea, eliberarea: pentru creştin acest cineva este Dumnezeu.

Dumnezeu lasă omul "în mâinile sfaturilor sale" astfel încât să caute în mod spontan pe Creatorul său, şi să ajungă în mod liber, prin adeziunea sa personală, la deplina desăvârşire...Însă libertatea omului, care a fost lovită de păcat, poate face posibilă această îndreptare către Dumnezeu numai cu ajutorul harului divin. (Conciliul Vatican II, Gaudium et spes, 17).

Dumnezeu nu este păpuşarul care trage de firele vieţii, ba dimpotrivă, tocmai în faţa lui omul poate să-şi exercite în mod deplin libertatea sa: omul este liber. Omul poate spune şi nu lui Dumnezeu. Omul poate spune nu lui Cristos. Însă rămâne întrebarea: e permis acest lucru? Şi în numele cui este permis a se face acest lucru? (Ioan Paul al II-lea, Redemptoris missio, 7).

Dumnezeu arată calea pe care se poate merge. Însă omul care vrea să se elibereze de Dumnezeu se ruinează. E ca un tren care deraiază ieşind de pe calea ferată.

Acţiunea lui Dumnezeu care conduce pe oameni la libertate este propusă de Biblie în evenimentul exodului. În el, Dumnezeu se foloseşte de Moise care conduce poporul la alianţa cu sine şi la experienţa libertăţii. În deşert, Dumnezeu îl cheamă pe Moise şi îi încredinţează datoria de a elibera poporul evreu din sclavia egipteană.

Moise nu se simte potrivit: nu e un orator renumit, ba chiar e bâlbâit (Ex 4,10) şi totuşi Dumnezeu îl alege. Moise îşi lasă existenţa liniştită de păstor şi se întoarce în Egipt unde îşi riscă viaţa. Atât de valoroasă este credinţa pentru el!

Faraonul refuză de mai multe ori eliberarea evreilor, dar totuşi în final acceptă şi cedează.

Momentul culminant al Exodului este momentul care revelează puterea şi iubirea lui Dumnezeu pentru poporul său şi trecerea Mării Roşii (Ex 14,15-31).

Toate amănuntele evenimentului subliniază acţiunea lui Dumnezeu care operează: norul şi focul care arată drumul pe care să meargă israeliţii (Ex 13,21-22), ceaţa care îi împiedică pe soldaţii egipteni (Ex 14,20), vântul care separă apele...(Ex 14,21). În amintirea acestui eveniment e introdusă sărbătoarea Paştelui (trecerea), care se celebrează în fiecare an.

De la Abraham la Moise

Isaac, fiul lui Abraham, a perseverat în legământul cu Dumnezeu. El a avut doi fii: Esau şi Iacob. Cel de-al doilea a primit binecuvântarea tatălui şi a avut un raport privilegiat cu Dumnezeu. Lui Iacob i s-au născut 12 fii, care sunt conducătorii celor 12 triburi ale lui Israel. Din tribul lui Iuda s-a născut Isus.

După o foamete grea, fiii lui Iacob s-au refugiat în Egipt. Acolo au rămas 400 de ani, devenind un popor numeros. Sclavia lor coincide şi cu domnia faraonului Ramses al II-lea (care a domnit între anii 1290-1224 î.C.). Acesta a construit grandioase oraşe, angajându-i pe constructorii locali sau pe străini, printre aceştia şi evreii. Asupra evreilor apăsa greu sclavia. Biblia subliniază că ei "gemeau sub povara muncilor şi strigau iar strigarea lor din muncă s-a suit până la Dumnezeu" (Ex 2,23).

Iar Dumnezeu care ascultă glasul celor oprimaţi "a căutat spre fiii lui Israel şi s-a gândit la ei" (Ex 3, 25).

Dumnezeu îl alege pe Moise ca să elibereze poporul din sclavie. Lui îi revelează numele: "Iahve".

Marele mesaj al eliberării din Egipt valabil pentru evrei, dar şi pentru noi astăzi, manifestă prezenţa lui Dumnezeu, eliberatorul, în istorie.

O poveste drept exemplu

Doi copii s-au pierdut odată în pădure...

Umblând departe de cărările cunoscute, au descoperit o cărăruie plină de o sumedenie de flori şi iarbă, iar pe margine indicaţia "Fericire".

Plăcerea de a explora s-a făcut vie în ei şi au început să înainteze pe cărare. S-au întâlnit cu o femeie cu un aspect foarte gentil. Avea cu ea de mână trei copii.

"Unde mergeţi atât de grăbită?" au întrebat-o.

"La teatrul de marionete!" răspunse femeia. "Veniţi şi voi!"

Şi cu toţii au plecat cu pas grăbit.

Când au ajuns în sat cel care manevra marionetele îşi începuse deja spectacolul, era atât de ocupat încât nici nu-şi dăduse seama de prezenţa noilor spectatori. Cei doi copii au putut astfel să-şi bage nasul prin lăzile cu păpuşi. Marionetele păreau total lipsite de viaţă fără mişcările păpuşarului, a mânuitorului de marionete.

Păpuşarul era invizibil, dar totuşi se ghiceau foarte bine firele care trebuiau mişcate. Copiii văzuseră că Edgar Georg Olson sau EGO, aşa cum era de obicei strigat, legase toate firele de câte un cartonaş ca să nu se încurce şi fiecare cartonaş avea o indicaţie.

Un braţ al unei marionete care se termina cu o mână mare era mişcat de un cartonaş pe care scria: "Smulge, smulge, tot ceea ce întâlneşti în cale!"

Celălalt braţ se termina cu o mână strâmtă în jurul unui baston şi avea indicaţia: "Apără... apără cu orice preţ ceea ce tu ai smuls!"

Apoi celelalte fire se terminau cu cartonaşe bine determinate pe care scria: "nervi", "egoism", "dezamăgire", "înşelăciune", "gelozie".

Ego dădea viaţă unui spectacol nemaipomenit şi toată lumea aplauda de nu mai putea, dar la un moment dat, copilul care înţelesese cum stau lucrurile strigă:

"De ce te laşi manipulat atât de mult de păpuşar?"

Imediat EGO trase repede de două fire şi marioneta îşi acoperi urechile să nu mai audă nimic, însă era prea târziu.

Marioneta a început să se zbată şi să se rotească. Dintr-o dată marioneta voia să fie liberă. Ego strângea cu toate puterile firele, dar nu reuşi să ţină sub control situaţia. Toţi îl auzeau blestemând şi înjurând în mod înspăimântător, dar creatura sa îi scăpa de sub control.

Era un spectacol mai mult decât emoţionant.... şi, la sfârşit, marioneta se desprinse, iar lumea a început să meargă spre casă.

Dar copiii, care au înţeles semnificaţia episodului, au întrebat-o pe femeie dacă mai puteau afla cumva ce urmează.

"Să privim în sfera mea de cristal, poate reuşim să vedem ceva!"

Aşa cei doi au descoperit că prietena lor era o ţigăncuşă drăguţă şi gentilă.

Se uitau cu toţii în sfera transparentă...

După o mişcare lentă şi greoaie apare marioneta... chiar în centru.

"Priveşte, priveşte, e nervos..."

"Lipsesc două aţe!" îl aud murmurând. "Am neapărată nevoie de aţa minţii şi cea a inimii!".

Dar era imposibil... Inima şi mintea nu aveau agăţătoare de care să se poată agăţa aţe.

Abia acum începea adevărata bătălie.

Marioneta, cu mintea liberă, a hotărât să nu mai fie o jucărie controlată de EGO. Şi se hotărî să taie un fir, pentru că se mai temea încă de EGO. De fapt cum descoperi EGO firul tăiat îl şi înlocui cu altul.

Marioneta a tăiat un alt fir, dar rezultatul fu acelaşi. Şi continuă aşa o săptămână întreagă şi înţelese că nu o putea duce la bun sfârşit.

"Ce aş putea face?"

Îi răspunse inima: "Hai să lucrăm împreună!"

"Dar cum?", replică marioneta.

"Freacă de mine toate firele aşa încât într-o zi se vor subţia toate o dată, se vor rupe, iar tu vei fi liberă!"

Marioneta ascultă şoaptele inimii... şi a continuat să consume firele, încet, încet dar fără să se descurajeze.

Într-o zi păpuşarul decise să dea un spectacol nemaipomenit, stupefiant. Marioneta trebuia să se sprijine pe piciorul cel mai lung, pentru a-şi demonstra superioritatea, smulgând tot ce putea şi apărând tot ceea ce smulsese.

Dar, dintr-o dată, toate firele s-au rupt şi marioneta a fost liberă! Şi EGO s-a trezit cu câteva scândurele în mână şi o palmă dată de marionetă în timp ce se desprindea.

Marioneta era liberă! Şi râdea, cânta, dansa! Prietenele ei de mai înainte o priveau cu gura căscată.

Deodată se opri şi se întrebă:

"Care e lucrul cel mai important pe care trebuie să-l fac în acest moment, că sunt liberă?"

Şi din nou inima îi vorbi:

"Învaţă-le şi pe celelalte marionete ce să facă să fie libere, să se elibereze de EGO".

Şi multe dintre ele au început procedeul cu multă răbdare. Dar unele dintre ele nu aveau curaj şi nici putere.

"Ce să facem? Ce o să se întâmple cu noi?", întrebau plângând.

"Dacă nu reuşiţi să vă eliberaţi de egoul vostru, căutaţi măcar să vi-l faceţi prieten, aşa veţi alege împreună cu el spectacolele pe care trebuie să le daţi, şi daţi spectacole înţelepte, pline de învăţături frumoase şi bune, aşa încât, chiar de veţi rămâne simple marionete, veţi putea ajuta lumea să fie fericită... şi voi să fiţi fericite."

Din acel moment lumea marionetelor a început să fie mai veselă şi plină de bucurie.

Prietenii noştri au înţeles despre ce era vorba, mulţumiră doamnei pentru companie şi, pentru că erau prea mici ca să se elibereze de tot de EGO, s-au hotărât să şi-l facă prieten şi să facă împreună lucruri bune, frumoase şi pe placul altora.

Doamna zâmbi în timp ce-şi punea cristalul în coş:

"E o promisiune foarte angajantă, dar e posibil să vă ţineţi de ea dacă nu o să vă lipsească niciodată dorinţa acesta!"

Activitate

Reflectaţi şi discutaţi

Care sunt firele care te ţin legat şi de care depinzi pentru ca mişcările tale să fie bune, plăcute şi să te facă să devii plăcut în faţa ta şi a celorlalţi?

Ai impresia că ar vrea cineva în mod direct sau indirect să te manipuleze pe tine şi viaţa ta? Cine?

Cred că se vede când o persoană e liberă pe cât e de fericită...

Ce-ţi spune ţie această afirmaţie?

Ce înseamnă timp liber?

Cunoşti vreo persoană care să-ţi placă pentru că îţi dă impresia că e persoană liberă? Cine?

» înapoi la cuprins «