Biblia, o carte vie

Obiective

1. Să ştie cum se găseşte un pasaj biblic

2. Să enumere limbile în care a fost scrisă Biblia

3. Să recunoască exact ce cărţi aparţin Noului Testament

4. Să intuiască importanţa Bibliei, care, pentru noi, creştinii, este inspirată de Dumnezeu.

Introducere

Intrând într-o bibliotecă rămâi uimit când descoperi câte volume pot încăpea pe un perete cu rafturi: cărţi pline de cuvinte, de idei. Mai mult decât atât, rămâi uimit de câte lucruri se pot ştii în lumea asta, câte lucruri au învăţat alţii. De multe ori, totul rămâne acolo, acoperit de praf...

Este o carte însă care este vie: pentru că radiază speranţă; este cheia de lectură a experienţei umane, este cuvânt actual şi cuvânt care anticipă viitorul. Această carte este Biblia sau Sfânta Scriptură.

Pentru credinţa creştină, în ea este întâlnit Dumnezeu care vorbeşte oamenilor, iar cuvântul său devine claritate absolută, definitivă, atunci când se exprimă prin Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om.

Dumnezeu, prin Isus, îi cheamă pe toţi la fericire.

E ca o mamă care îşi cheamă pe nume propriul copil. Iar copilul, urmându-i vocea, se mişcă spre mama şi se luminează de bucurie atunci când se poate abandona braţelor sale pline de iubire, care îl aşteaptă cu nerăbdare.

Unii se apropie de Biblie şi spun că nu aud nimic. Poate sunt aceia cărora le este teamă să fie chemaţi pe nume.

Isus dă un nume nou oricărui om şi cu acest nume îl cheamă.

A refuza propriul nume, să-l ştergi şi să te descoperi fără nume... e un fel de întoarcere la nimic.

Să-ţi descoperi propriul nume, să te simţi chemat pe nume e cel mai mare bine, deplina realizare de sine, pentru fiecare, pentru totdeauna.

Există o carte, Biblia, care povesteşte memoria unui raport ţesut de-a lungul secolelor: raportul dintre Dumnezeu şi oameni.

Orice cuvânt din Biblie este adresat omului din orice timp, care, citind cu credinţă, poate descoperi indicaţii despre viaţă, poate să-l asculte pe Dumnezeu care vorbeşte.

Citind Biblia, creştinul îşi cunoaşte rădăcinile, tradiţiile credinţei sale, revelaţia progresivă a lui Dumnezeu în istorie; dar aceste pagini au şi puterea de a orienta viaţa, pentru că ele vorbesc despre ceea ce vrea Dumnezeu de la om.

Ce este Biblia?

Totul începe de la Dumnezeu care intră în dialog cu omul

Această istorie a dialogului lui Dumnezeu cu omul este scrisă într-o carte.

Potrivit creştinismului, Dumnezeu nu rămâne inaccesibil, departe; el îl iubeşte pe om, pe fiecare om: mai întâi de toate pentru că i-a dat viaţa (Gen 1,26) şi apoi pentru că i-a dat libertatea de a primi sau refuza planul pe care el l-a gândit pentru fiecare. Chiar şi libertatea de a putea spune "nu" lui Dumnezeu! Un Dumnezeu care nu porunceşte, ci invită; cheamă şi lasă liber răspunsul...

Cu siguranţă, cunoşti pe cineva care îşi scrie jurnalul; poate chiar tu însuţi ai un jurnal în care îţi scrii toate secretele, evenimentele, bucuriile şi dezamăgirile. Ei bine, există un jurnal scris de un popor, o carte care nu este secretă, ci deschisă, vestită, proclamată. Această carte este Biblia.

Biblia vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu faţă de om

Am putea spune că Biblia este o epopee mare, care povesteşte raportul dintre Dumnezeu şi om; un raport plin de lansări şi poezie, de alianţe, dar şi de rupturi şi necazuri, deoarece omul s-a desprins de prea multe ori de mâna lui Dumnezeu, căzând în singurătate, în rău, în disperare.

Dumnezeu vrea cu adevărat binele oamenilor! Aceasta este convingerea cea mai profundă a evreului credincios, dar şi a noastră. În ciuda trădărilor continue, el iartă mereu şi oferă o nouă posibilitate de împăcare şi alianţă.

Dumnezeu le dăruieşte înţelepciunea sa, prin cuvântul şi legea sa; îşi trimite reprezentanţi şi promite mântuirea..., până când va trimite chiar pe Fiul său Isus Cristos, Dumnezeu ca şi el. Isus moare pe cruce din cauza răutăţii oamenilor, dar apoi învie şi aduce vestea bună: Dumnezeu iubeşte pe toţi şi pe fiecare, iar cine răspunde acestei iubiri va fi fericit pentru totdeauna. Toate acestea le spune Biblia, care este din acest motiv, istoria mântuirii. Ea povesteşte intervenţiile lui Dumnezeu în lume, cum Dumnezeu se îngrijeşte de om, ajutându-l să se realizeze în mod deplin, mântuindu-l.

Modul de a scrie

Evreii scriau fără vocale, de la dreapta la stânga, folosind pergamentul, papirusul sau pieile de animale. Se scria cu cerneală păstrată în călimară de bronz, cu o pană ascuţită. Foile erau apoi unite şi se păstrau în formă rulată.

Cartea de identitate a Bibliei

- Nume: Biblia, în greacă Biblia înseamnă cărţi

- Locul naşterii: Orientul Mijlociu

- Data naşterii: circa 1000 î.C. până la 100 d.C.

- Părţi principale:

* Vechiul Testament (VT), care prezintă alianţa dintre Dumnezeu şi poporul Israel.

* Noul Testament (NT), care prezintă alianţa lui Dumnezeu cu omenirea întreagă, realizată în mod desăvârşit în Isus Cristos.

- Numărul cărţilor: 46 în VT; 27 în NT. Un mod simplu pentru a putea distinge cărţile VT de cele din NT: în NT sunt evangheliile, Faptele Apostolilor, scrisorile, Apocalipsul, toate celelalte cărţi se află în VT.

Evangheliile sunt patru: Matei, Marcu, Luca, Ioan. Una dintre aceste evanghelii, cea după Marcu, ne va conduce anul acesta să-l cunoaştem mai bine pe Isus şi mesajul său.

- Limbile originale: ebraica, aramaica şi greaca pentru VT; greaca pentru NT.

- Personaje principale: Abraham, Moise, David, profeţii, regii, poporul lui Israel pentru VT; Isus Cristos, apostolii, primii creştini pentru NT.

- Traduceri: Septuaginta (250 î.C.), care e o traducere din ebraică în greacă a VT; Vulgata, traducerea VT şi a NT în limba latină (a fost făcută de sfântul Ieronim în sec. al IV-lea d.C.).

Cum se găseşte un verset

Orice frază scrisă în Biblie are o "marcare", adică litere şi numere care permit recunoaşterea ei dintre mii de fraze care alcătuiesc Cartea Sfântă.

Toată Biblia e împărţită în cărţi, care se pot cita cu o prescurtare: astfel avem Scrisoarea către Filipeni devine Fil, Cartea Deuteronomului devine Dt. Fiecare carte, la rândul ei este împărţită în capitole, numerotate progresiv. Fiecare capitol este împărţit în versete numerotate şi acestea,. Astfel Fil 6,5 înseamnă: Scrisoarea către Filipeni, capitolul 6, versetul 5. Dacă vom găsi, de exemplu, Mt 5,2-7, vom căuta Evanghelia după Matei, capitolul 5, de la versetul 2 până la versetul 7.

Cu cât veţi căuta şi vă veţi ruga mai mult textele biblice, cu atât vă veţi obişnui cu ele.

Activitate

Fiecare dintre noi ar putea să citească o pagină biblică şi să sublinieze expresiile care i se par mai semnificative, pentru a le prezenta şi apoi discuta cu colegii în grup.

Cine este autorul Bibliei?

Dumnezeu împreună cu omul

Biblia a avut, cu siguranţă, mulţi redactori, însă pentru credinţa ebraică şi creştină, autorul său este în primul rând Dumnezeu. El i-a inspirat pe oameni, pentru ca aceştia să perceapă - în viaţa personală, în istorie şi în lume -prezenţa, acţiunea, iubirea sa şi să exprime acest lucru în scris.

Dumnezeu, omul şi Biblia în Conciliul Vatican II

Ceea ce a fost revelat şi cuprins în Sfânta Scriptură a fost consemnat sub inspiraţia Duhului Sfânt. Sfânta Maică Biserica, pe baza credinţei primită de la apostoli, consideră sfinte şi canonice, în totalitate, cărţile Vechiului şi Noului Testament, cu toate părţile lor, pentru că, fiind alcătuite sub inspiraţia Duhului Sfânt, îl au autor pe Dumnezeu şi au fost încredinţate ca atare Bisericii: pentru redactarea cărţilor sfinte, Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii, pentru ca, acţionând el însuşi în ei şi prin ei, aceştia să scrie ca adevăraţi autori tot ceea ce el voia şi numai aceasta..

Întrucât tot ceea ce afirmă autorii inspiraţi sau hagiografii trebuie considerat ca afirmat de Duhul Sfânt, trebuie afirmat despre cărţile Scripturii că ele transmit cu certitudine, cu fidelitate şi fără eroare adevărul pe care Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, l-a voit consemnat în scrierile sacre. De aceea "toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos spre a învăţa, spre a mustra, spre a îndrepta, spre a deprinde la dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pregătit pentru toată fapta cea bună" (Dei verbum, 11).

Cu siguranţă, Dumnezeu nu s-a folosit de scriitorii sacri ca de nişte instrumente inerte şi pasive în mâinile sale, dar capacitatea, facultăţile oamenilor - puse la dispoziţia lui Dumnezeu - au fost folosite de el, pentru ca prin cuvintele umane să transpară discursul său divin.

Dumnezeu acţionează în istorie şi revelează voinţa sa prin întâmplări umane. Cu cât omul are mai multă credinţă, cu atât mai mult îl poate percepe pe el şi operele sale în lume. Scriitorii sacri, care au fost oameni cu o credinţă uriaşă, au trăit pe propria piele, ca protagonişti evenimentele atât pe cele cotidiene cât şi pe cele excepţionale, ştiind să le interpreteze totdeauna la lumina lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu palpită în această carte

În Biblie rămân şi condiţionările culturale, expresiile tipice ale limbajului, limitele datorate ignoranţei ştiinţifice şi tehnice. E o carte scrisă de oamenii de acum 2000-3000 de ani! Însă în această carte atât de veche este cuvântul lui Dumnezeu care se adresează omului din toate timpurile.

Biblia nu este o carte obişnuită, ci una vie. Citind-o, omul intră în dialog cu Dumnezeu.

Experienţele povestite în paginile Vechiului Testament şi în cele ale Noului Testament ating foarte mult şi pe oamenii de astăzi

Biblia trebuie citită cu credinţă

Cel care citeşte vrea să descopere mesajul lui Dumnezeu, în acest mesaj să întâlnească voinţa lui Dumnezeu.

Adevăratul creştin, atunci când citeşte Biblia, se roagă deoarece este în colocviu cu Dumnezeu, care se revelează în cuvântul său.

Activitate

Luaţi un text biblic, evanghelia din duminica următoare, citiţi-l individual, ghidându-vă după următoarele întrebări pentru a-l putea înţelege mai bine:

- Ce vrea să spună Dumnezeu?

- Cui i se adresează?

- Cum e înţeles?

- Ce fac cei care îl ascultă?

- Eu cu cine mă asemăn mai mult?

- Ce vrea de la mine Dumnezeu?

Puneţi în comun, în grupul mare, bogăţiile descoperite în rugăciunea voastră personală!

Cuvântul lui Dumnezeu a fost încredinţat Bisericii

Întrucât Sfânta Scriptură trebuie citită şi interpretată în acelaşi duh în care a fost scrisă, pentru a descoperi exact sensul textelor sacre trebuie avute în vedere conţinutul şi unitatea întregii Sfinte Scripturi, ţinând seama de tradiţia vie a Bisericii şi de analogia credinţei... Căci tot ce se leagă de modul de a interpreta Scriptura se află supus în ultimă instanţă judecăţii Bisericii, care împlineşte dumnezeiasca poruncă şi slujire de a păstra şi interpreta cuvântul lui Dumnezeu (Dei verbum, 12).

Creştinul care vrea să citească Sfânta Scriptură şi s-o interpreteze singur greşeşte: e ca şi cum ar citi o carte în întuneric. Biserica fără Biblie ar deveni o organizaţie ca toate celelalte, dar şi Biblia fără Biserică nu mai este cuvântul viu şi eficace a lui Dumnezeu: ar fi o "colecţie" de cărţi de toate genurile.

Biblia, o carte ce trebuie interpretată

Biblia are genuri literare diferite

Nu e prea simplu să citeşti şi să interpretezi un text biblic. Deoarece a fost scrisă de oameni diferiţi de-a lungul istoriei, conţine diferite stiluri, forme de exprimare, adică "genuri literare": povestiri, istorie, rugăciuni, poezie, profeţii, legende, cântări de iubire...

Pentru a descoperi intenţia hagiografilor (autorii sacri), trebuie să se ţină seama şi de genurile literare. Căci adevărul este prezentat şi exprimat în mod diferit, în funcţie de condiţiile timpului său şi a culturii sale. Pentru a înţelege corect ceea ce a voit să exprime în scris autorul sacru trebuie avute în vedere atât modul de a simţi, de a exprima sau de a povesti curente în mediul şi în vremea hagiografilor, precum şi cele obişnuite în diverse locuri, la acea epocă, în relaţiile dintre oameni (Dei verbum, 12).

Adevărul Bibliei este de tip religios. Nu este o carte de ştiinţă.

Un exemplu: ce vrea să spună Biblia cu privire la creaţie?

Primele capitole din Geneză - carte din Vechiul Testament care descrie creaţia - utilizează genul literar al "povestirii simbolice": prin imagini foarte vechi (preluate şi reelaborate chiar şi din miturile antice ale culturilor în care trăia poporul), vor să comunice un mesaj real şi profund. Vor să reveleze, fără a apela la pretenţii ştiinţifice, că omul îşi are originea la Dumnezeu, Dumnezeu a dat un scop în viaţă şi speranţa în fericirea deplină, "mântuirea".

Ştiinţa şi Biblia nu se contrazic, deoarece se mişcă pe două planuri diferite: ştiinţa studiază cum s-au petrecut faptele; Biblia găseşte în fapte voinţa lui Dumnezeu, mesajul său. Biblia se foloseşte de genurile literare nu pentru a descrie exact cum s-au petrecut lucrurile, ci pentru a comunica mai profund ceea ce înseamnă "sensul", în planul lui Dumnezeu. Biblia vrea să răspundă la întrebarea de ce? nu cum?

Întrebări pentru discuţii

1. Dumnezeu stabileşte un raport de comunicare cu oamenii? Cum?

2. Ce înseamnă "istoria mântuirii"? Biblia povesteşte despre "istoria mântuirii"?

3. În Biblie, Dumnezeu este: bun, drept, rău?

4. Părinţii tăi ţi-au povestit vreodată întâmplări din copilăria lor sau a bunicilor tăi? De ce crezi că au povestit?

5. Putem spune că Biblia conţine memoriile unui popor? Ce anume aminteşte? Cine a scris-o şi cine a inspirat-o? De ce?

6. Oricine citeşte Biblia poate să interpreteze cum vrea textul biblic?

» înapoi la cuprins «