Cartea Deuteronomului

Prezentare:

Cartea Deuteronomului este ultima din cele cinci care formează Pentateuhul sau Tora (Legea). Privită în ansamblu, ea este un grandios testament spiritual pe care Moise îl lasă poporului israelit cu puţin înainte de moartea sa şi de intrarea poporului ales în pământul făgăduinţei. Aşa cum se poate citi la sfârşitul cărţii, Moise nu a intrat în ţara promisă, ci doar a văzut-o.

Numele de Deuteronom provine de la colecţia de legi care formează inima cărţii, respectiv capitolele 12-26. Ceea ce vrea Moise să arate prin această carte este că tot ceea ce s-a întâmplat cu poporul ales după ieşirea din Egipt a fost opera iubitoare a lui Dumnezeu. În schimb poporul este invitat la respectarea legii şi la fidelitate faţă de Dumnezeu.

Cartea are 34 de capitole împărţite astfel:

-1-11: două mari discursuri ale lui Moise, unul prin care aminteşte cele întâmplate până să ajungă la râul Iordan, iar altul prin care îndeamnă poporul la respectarea legii şi la fidelitate faţă de Dumnezeu;

-12-26: "Cartea legii", formată din diverse legi şi porunci;

-27-28: câteva legi liturgice;

-29-30: discursul de dinaintea morţii lui Moise;

-31-34: concluzia generală a tuturor celor cinci cărţi care formează Pentateuhul.

Şi în privinţa acestei cărţi, ca şi a celorlalte ale Pentateuhului nu putem să vorbim despre Moise ca autor direct. El rămâne doar persoana care influenţează autorul sacru, şi atât. Mai degrabă se poate vorbi de tradiţia deuteronomistă care apare în secolele VIII-VII î.C. în Regatul de Nord şi care vrea să aducă la zi tradiţiile iahvistă şi elohistă în faţa ameninţărilor păgâne ca şi a regilor infideli. Punctul de greutate al acestei tradiţii este afirmaţia că alianţa încheiată între Dumnezeu şi Moise este mai importantă decât regalitatea şi doreşte cu ardoare fidelitatea faţă de Dumnezeu-Iahve.

Pentru că generaţia care a primit direct legea de la Dumnezeu şi a acceptat alianţa cu el murise în pustiu, Cartea Deuteronomului are menirea de a participa la instruirea noilor generaţii care au avut bucuria să vadă şi să trăiască în ţara promisă. Stilul direct pe care îl foloseşte Moise în exprimarea lui are menirea de a convinge noile generaţii că pentru a trăi în linişte şi pace este nevoie să se respecte legea lui Dumnezeu. În caz contrar, slujirea altor zei în pământul făgăduinţei va atrage cu sine noi pedepse.

Fiind, dacă se poate spune, testamentul spiritual al lui Moise, Cartea Deuteronomului rămâne una dintre cele mai importante cărţi ale Vechiului Testament.

Obiectiv:

Fidelitatea faţă de Dumnezeu indiferent de "ofertele" pe care le propune astăzi omenirea.

Învăţătură:

Dumnezeu şi-a arătat şi îşi arată în continuare iubirea faţă de noi creându-ne, răscumpărându-ne şi sfinţindu-ne. Sunt cele trei lucrări care revin celor trei persoane din Sfânta Treime.

Botezul, Pocăinţa, Euharistia sunt câteva din sacramentele care amintesc oricărui creştin de alianţa de iubire pe care Dumnezeu o încheie cu omul. În cadrul acestor sacramente, Dumnezeu face partea lui, oferă harurile sale cerând în schimb colaborarea noastră. Totuşi, cea mai mare ofertă pe care a făcut-o omenirii a fost Fiul său. Mai mult decât atât nu putea să ofere. Pentru Vechiul Testament această ofertă coincide cu ţara promisă. Pentru acel moment Dumnezeu consideră că eliberarea din robia Egiptului şi încheierea alianţei cu poporul ales era tot ceea ce se putea face în vederea împlinirii marii promisiuni, aceea a trimiterii ulterioare a Fiului său.

În pustiu, Dumnezeu vrea să "maturizeze" poporul în trăirea relaţiei cu el. Vrea ca alianţa încheiată să fie una conştientă şi responsabilă. De aici urmează multele încercări cărora poporul nu mereu le face faţă, urmează oferirea celor zece porunci, pe care poporul nu mereu le respectă, urmează apoi diferite pedepse prin care poporul îşi aminteşte din nou de Dumnezeu, dar după trecerea lor, îl uită din nou. Moise, prin discursurile sale, prezentate mai ales în Cartea Deuteronomului, vrea ca istoria peregrinării poporului prin pustiu să rămână vie pentru toate generaţiile. Intervenţiilor minunate din partea lui Dumnezeu în favoarea poporului ales, vrea să li se răspundă cu fidelitate. Moise nu doreşte ca noua situaţie a poporului în ţara promisă să-l determine să uite istoria sa, deseori zbuciumată, dar plină de intervenţii din partea lui Dumnezeu. Pentru aceste intervenţii, Moise, profeţii, Isus Cristos, apostolii, Biserica cer fidelitate. Iubirii din partea lui Dumnezeu trebuie să i se răspundă cu iubire.

Practic:

-Alcătuiţi la nivel de grup o listă cu intervenţii concrete din partea lui Dumnezeu în viaţa voastră. Împărtăşiţi-le celorlalte grupuri şi căutaţi punctele care vă unesc cel mai mult.

-Recitiţi împreună promisiunile pe care părinţii le-au făcut în numele vostru la Botez. Încercaţi să vedeţi în ce măsură au fost ele respectate şi cum puteţi să le preluaţi voi pentru a le respecta.

-Încercaţi să enumeraţi câteva din intervenţiile lui Dumnezeu la nivel de comunitate. Cum credeţi că acţionează astăzi la acest nivel?

-Dacă cineva o poate face, să dea o mărturie cum Dumnezeu a lucrat în mod concret în viaţa sa.

-Cum se poate rămâne astăzi fidel lui Dumnezeu în condiţiile în care "având bani, ai de toate"?

-Dacă aţi fi fost în locul lui Moise, cum ar fi sunat testamentul vostru spiritual după o experienţă ca a sa?

Texte de referinţă:

"Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit nouă pe Horeb şi a zis: «Vă ajunge de când locuiţi pe muntele acesta! Întoarceţi-vă şi, pornind la drum, duceţi-vă la muntele amoreilor şi la toţi vecinii lor din Arabah, din munte, din Şefela şi din Negheb, la malurile mării, în pământul Canaanului, în Liban, şi chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufrat. Şi iată, eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi luaţi ca moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ că îl va da părinţilor voştri, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, lor şi urmaşilor lor»" (Dt 1,6-8).

"Ascultă, Israele hotărârile şi legile pe care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii, să vă înmulţiţi şi să moşteniţi pământul pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire... Căci este oare vreun popor atât de mare de care dumnezeii lui să fie atât de aproape, cât de aproape este de noi Domnul Dumnezeul nostru oricând îl chemăm? Sau este vreun popor mare care să aibă astfel de lăcaşuri şi legi drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o prezint eu astăzi?" (Dt 4,1.7-8)

"Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău. Să le sădeşti în fiii tăi, să vorbeşti despre ele când stai în casă sau mergi pe drum, când te culci şi când te scoli..." (Dt 6,4-7)

"Şi a murit Moise, slujitorul lui Dumnezeu, acolo în pământul Moabului, după cuvântul Domnului" (Dt 34,5).

Rugăciune:

Dumnezeule, tu te îngrijeşti ca un tată de viaţa noastră. Ajută-ne să fim recunoscători faţă de darurile pe care ni le-ai oferit şi ni le oferi în fiecare moment al vieţii şi fă să-ţi fim fideli până la moarte. Amin.

» înapoi la cuprins «