Scrisoarea sfântului apostol Iuda

Prezentare:

Încă de la început, autorul acestei scrisori se prezintă ca fiind: "Iuda, slujitor al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacob" (Iuda 1,1). Spunând că este frate al lui Iacob, autorul face referire la o persoană bine cunoscută cititorilor săi. Nu este vorba de apostolul Iuda, pentru că el era fiul lui Iacob şi nu fratele lui. Cu atât mai puţin, nu poate fi vorba de Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat pe Isus.

În privinţa destinatarului, nici de data aceasta, scrisoarea nu are un destinatar precis, ci mai degrabă unul generic: "către cei chemaţi, iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Cristos" (Iuda 1,1).

Scrisoarea are doar 25 de versete, structurate astfel:

-1-4: introducere;

-5-16: polemică împotriva învăţătorilor falşi; este anunţată judecata şi condamnarea celor fără de lege;

-17-23: comunitatea este îndemnată să asculte de cuvântul transmis de apostoli, prin care se condamnă senzualitatea, să rămână statornici în credinţă, rugându-se în Duhul Sfânt, şi să se preocupe de cei şovăitori şi derutaţi.

-24-25: doxologia finală.

Aparent, scrisoarea lasă impresia unei compuneri unitare, care îl poartă pe cititor spre o singură idee: apărarea credinţei în faţa învăţătorilor rău intenţionaţi.

Scrisoarea începe cu salutul autorului şi cu prezentarea sa, precum şi cu indicarea generică a destinatarului.

În elaborarea conţinutului, autorul dă impresia că ar fi vrut să scrie altceva, însă, din motiv că au apărut unii învăţători falşi, s-a răzgândit şi acum se axează mai mult pe apărarea credinţei în faţa lor. Erorile despre care vorbeşte autorul sunt însoţite de pedepsele pe care le merită cei care propun aceste erori.

Aminteşte de cei care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrânare, renegându-l astfel pe Dumnezeu. Pedepsele lor sunt asimilate cetăţilor Sodoma şi Gomora, precum şi cetăţilor din jurul acestora două.

Sunt amintiţi şi cei care resping autoritatea lui Dumnezeu şi insultă fiinţele măreţe, precum îngerii, cei care batjocoresc, care umblă după poftele lor nelegiuite, care fac dezbinări, cei senzuali, cei care nu-l primesc pe Duhul Sfânt.

Împotriva acestora autorul îndeamnă la amintirea cuvintelor Mântuitorului spuse de către apostoli, la rugăciunea în Duhul Sfânt, la păstrarea iubirii lui Dumnezeu şi la aşteptarea îndurării lui. Cei şovăitori să fie întăriţi, cei dedaţi păcatelor să fie scoşi de acolo, iar pe cei care au greşit deja să-i compătimească cu teamă, detestându-le până şi hainele.

Scrisoarea se încheie cu o doxologie specifică deja scrisorilor care nu fac parte din categoria celor pauline.

Obiectiv:

O mai mare atenţie faţă de păcătoşi.

Învăţătură:

În general, nimeni nu poate spune că este fără păcat. Spunând acest lucru, deja a comis păcatul mândriei, pentru că singur fără păcat este Dumnezeu. Dacă Scrisoarea sfântului Iacob îndeamnă la prudenţă faţă de cei care păcătuiesc se referă la cei care fac păcate publice, cei care îşi predică păcatele de la înălţime, a căror păcate sunt cunoscute de toată lumea. Într-o astfel de categorie pot intra cei care propun legi împotriva moralei şi a doctrinei creştine, ucigaşii publici, dictatorii, cei care trăiesc în concubinaj, medicii şi toţi cei care ajută la un avort, cei care organizează spectacole, emisiuni la radio şi TV cu caracter distructiv faţă de cei cărora li se adresează. Păcătoşi publici sunt şi toţi cei care îl refuză pe Dumnezeu în mod făţiş şi îndeamnă şi pe alţii s-o facă prin propunerea de sisteme filozofice, literare, sociale etc.

Astfel de oameni nu trebuie marginalizaţi, Biserica nu ne îndeamnă la o astfel de atitudine, ci la compătimire şi la o rugăciune ferventă pentru convertirea lor, contând pe faptul că Isus Cristos a murit pentru toţi, dintre care, în mod special pentru ei.

Atitudinea pe care trebuie s-o avem faţă de astfel de oameni trebuie să fie una didactică; să învăţăm din păcatele pe care le fac pentru a nu le repeta şi noi. În caz contrar, în general, astfel de oameni atrag şi formează în jurul lor nuclee, din care apoi se răspândesc şi se împrăştie în lumea întreagă. Este cazul sistemelor politice care au făcut atâta rău omenirii, cazul acceptării legii avortului, eutanasiei, homosexualităţii, fecundarea in vitro, clonarea etc.

Practic:

-Ce s-ar putea face în mod concret la nivel de comunitate pentru a îndepărta păcatele care îi influenţează şi pe ceilalţi?

-Cum explicaţi glasul aproape comun al apostolilor şi al ucenicilor lor din prima perioadă a Bisericii împotriva celor care dau exemplul rău la nivel de comunitate?

-Ce păcate publice cunoaşteţi la nivelul comunităţii voastre?

-În ce fel se pot propaga astăzi învăţături care nu sunt în concordanţă cu mesajul evangheliei?

-Ce aţi spune unui om pe care l-aţi vedea că a greşit? Ca şi creştini aţi avea curajul să-l corectaţi? Cum ar trebui intervenit în astfel de cazuri pentru a nu-l determina să greşească şi mai mult?

-Ce valoare are puterea exemplului în cazul păcătoşilor publici?

-În ce măsură o persoană care comite un păcat o poate influenţa şi pe o alta?

Texte de referinţă:

"Iubiţilor, aveam o mare dorinţă să vă scriu despre mântuirea noastră comună, dar m-am văzut nevoit să că scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa încredinţată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Pentru că s-au strecurat printre voi unii oameni necredincioşi, care au fost proscrişi de mai înainte pentru această condamnare. Ei schimbă harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi îl reneagă pe unicul stăpân şi domn al nostru, Isus Cristos.

Vreau să vă reamintesc, deşi ştiţi bine aceste lucruri, că Domnul, după ce a salvat poporul din Egipt o dată pentru totdeauna, la urmă i-a făcut să piară pe cei necredincioşi, iar pe îngerii care n-au păstrat propria lor demnitate, ci au părăsit însăşi locuinţa lor, i-a ţinut în întuneric, în lanţuri veşnice pentru ziua cea mare a judecăţii.

Dar voi, iubiţilor, amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-au spus de mai înainte apostolii Domnului nostru Isus Cristos, pentru că vă spuneau: în timpul de pe urmă vor fi batjocoritori, care umblă după poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei care fac dezbinări, senzualii, care nu au Duh.

Dar voi, iubiţilor, clădiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt; păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos spre viaţa veşnică. Pe cei care sunt şovăitori, întăriţi-i; pe alţii, salvaţi-i, smulgându-i din foc, pe ceilalţi compătimiţi-i, dar cu teamă, detestând până şi haina aceluia al cărui trup a fost întinat" (Iuda 3-6.17-23).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, tu ai murit pentru păcatele noastre. Ajută-ne să fugim de orice ocazie care ne poate duce la păcat. Amin.

» înapoi la cuprins «