Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit

Prezentare:

Prima notă despre Tit apare în Scrisoarea către Galateni, unde este împreună cu apostolul Paul la Conciliul din Ierusalim, în anul 49. Acolo, Paul spune apostolilor despre Tit că provine dintre păgâni şi ca atare nu este circumcis, lucru care nu-i incomodează pe apostoli, atâta timp cât el a îmbrăţişat creştinismul prin botez. Paul îl ia cu sine în Galaţia pentru a-i pune la încercare veridicitatea învăţăturii, atât de mult contestată de unii creştini proveniţi din iudaism. Ca şi Timotei, şi Tit a fost invitat de către Paul pentru a vizita comunităţile creştine deja înfiinţate. Un rol determinant l-a avut Tit la Corint, când apostolul Paul a trebuit să facă dovada autenticităţii mesajului pe care îl propovăduia. Cu prudenţa şi simpatia sa, Tit a reuşit să calmeze părţile aflate în conflict şi să redea apostolului Paul demnitatea şi autoritatea care i se cuveneau. Atât de mult era respectat la Corint, încât Paul îl trimite pentru aduna colecta pentru Biserica din Ierusalim care se afla într-un moment de strâmtorare. Ultima dată când se vorbeşte despre el este în Scrisoarea a doua către Timotei, unde apostolul Paul spune că l-a trimis în Dalmaţia. Câţiva ani după aceasta, acelaşi apostol l-a trimis pentru a organiza Biserica din Creta, iar aici primeşte scrisoarea de la Paul.

Se pare că apostolul Paul era în Grecia sau în Macedonia când a trimis scrisoarea lui Tit, iar după cum reiese din conţinut, a fost scrisă o dată cu Scrisoarea întâi către Timotei (63-65).

Scrisoarea are 3 capitole, structurate astfel:

- 1,1-4: salutul către Tit;

- 1,5-16: o listă a calităţilor recerute pentru prezbiteri şi pentru episcop, pentru că trebuie să înfrunte perversitatea cretanilor şi propaganda seducătoare a învăţătorilor iudaizanţi;

- 2,1-15: comportamentul diferitelor categorii de credincioşi: bătrâni, tineri, bărbaţi, femei şi sclavi;

- 3,1-11: viaţa autentică a credincioşilor şi ocolirea ereticilor;

- 3,12-15: recomandări, informaţii pastorale şi binecuvântarea finală.

Introducerea este făcută într-un mod solemn, asemănător Scrisorii către Romani. Paul aminteşte încă o dată că este apostol al lui Cristos, ales pentru a vesti credinţa în Cristos. Tit este numit fiu după credinţa comună, semn al unităţii cu apostolul.

Partea centrală a scrisorii conţine sfaturi şi recomandări făcute lui Tit ca păstor al Bisericii din insula Creta. Prima recomandare este aceea de a organiza bine Biserica din Creta consacrând prezbiteri în orice cetate a insulei. Aceştia trebuie să aibă anumite calităţi ca şi un renume bun la nivel de comunitate. A doua recomandare se referă la apărarea credinţei adevărate contra celor care doresc introducerea anumitor practici evreieşti. A treia recomandare se referă la bătrâni care trebuie să fie exemplu de sobrietate, de demnitate şi înţelepciune şi să persevereze în credinţă. Femeile bătrâne să nu vorbească de rău, să nu se îmbete, să fie exemple pentru cele tinere. Cei tineri să fie şi ei modele în limbaj şi comportament. Sclavii să fie supuşi stăpânilor lor, oneşti şi fideli credinţei. Creştinii să fie supuşi autorităţilor civile şi să le respecte. Ultima recomandare este făcută lui Tit ca cei încredinţaţi lui spre păstorire să stăruie în facerea de bine şi să fie atenţi să se ferească de practicile păgâne sau ale evreilor.

În încheiere, Paul îl invită pe Tit la Nicopole, fără să-i precizeze motivul invitaţiei. Cu siguranţă este vorbe de întemeierea unei alte comunităţi, atâta timp cât îi trimite înlocuitori.

Obiectiv:

Comportament exemplar, atât în viaţa de zi cu zi cât şi în cadrul comunităţii de credinţă.

Învăţătură:

Ca şi Timotei, şi Tit este unul dintre ucenicii de încredere ai apostolului Paul. De aceea îl ia mai întâi cu sine pentru a-l pune la încercare, urmând ca mai apoi să i se încredinţeze diverse comunităţi spre păstorire. Cu toate acestea, Paul ştie că Tit încă mai are nevoie de încurajare, dar şi de unele clarificări în anumite probleme, cum sunt mai ales cele legate de relaţia cu iudeii şi cu uzanţele lor, provenite din Vechiul Testament. O altă problemă este cea legată de relaţia cu păgânii. Unii creştini proveniţi din păgânism încă mai sunt nostalgici vechilor obiceiuri. Paul îl îndeamnă să fie foarte atent în acest sens. Pentru a veni în sprijinul lui, apostolul îl îndeamnă pe Tit ca la rândul său să-i invite pe creştinii de diverse categorii la o mai mare atenţie faţă de modul în care se comportă la nivel de comunitate. În special se referă la categoriile mai vulnerabile: bătrâni, bătrâne, tineri, sclavi. Exista riscul ca într-adevăr fiecare să trăiască după unele obiceiuri rele dobândite de mult, mai ales de către bătrâni. Aceasta i-ar fi influenţat şi pe cei tineri, de aceea îi îndeamnă să fie exemple.

Puterea exemplului are valoare şi în zilele noastre. Biserica insistă ca aceia care participă cu regularitate la sfânta Liturghie să fie exemple şi pentru cei care nu participă. Păgânii când îi vedeau pe primii creştini cum se iubeau rămâneau uimiţi de exemplul lor şi se converteau mulţi dintre ei la creştinism. Astăzi Biserica are nevoie de mărturia de credinţă a celor care participă la sfânta Liturghie. Ei pot ajunge ca prin viaţa lor să transforme societatea în care trăiesc.

Practic:

- Cum credeţi că un creştin poate să dea astăzi exemplu unui necreştin sau unui creştin nepracticant?

- De ce apostolul Paul se referă doar la câteva categorii de persoane, fără a le include pe toate?

- Există la creştinii de astăzi anumite practici păgâne? Enumeraţi şi comentaţi câteva!

- Scrieţi pe o bucată de hârtie ce păcate corespund categoriilor de creştini enumeraţi în Scrisoarea către Tit. Se mai găsesc ele şi în zilele noastre? Comentaţi!

- Aruncaţi o privire generală asupra Scrisorilor către Timotei şi Tit. Ce au aceşti doi ucenici în comun? Dar aceşti doi ucenici şi preoţii din zilele noastre?

- Gândiţi-vă la un moment în care, prin comportamentul vostru, aţi dat un exemplu rău. Cum au reacţionat cei din jurul vostru?

Texte de referinţă:

"Paul, slujitor al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos, spre credinţa celor aleşi de Dumnezeu şi spre cunoaşterea adevărului conform evlaviei, în speranţa vieţii veşnice, pe care Dumnezeu, cel care nu minte, a promis-o înainte de începutul veacurilor, dar care, la timpul stabilit, a făcut cunoscut cuvântul său prin predicarea ce mi-a fost încredinţată mie, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, către Tit, adevăratul fiu după credinţa comună: har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru. Pentru acesta te-am lăsat în Creta, ca să duci la îndeplinire ce a mai rămas şi să stabileşti prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit..." (Tit 1,1-5).

"Dar tu spune ceea ce este conform cu învăţătura sănătoasă. Bătrânii să fie sobri, demni, înţelepţi, sănătoşi în credinţă, în iubire şi în răbdare. Tot aşa şi bătrânele să se poarte aşa cum le stă bine unor femei sfinte, să nu fie clevetitoare, nici dedate la beţie, ci să înveţe la bine, să le educe pe cele tinere să-şi iubească soţii şi copiii, să fie înţelepte, curate, având grijă de casă, să fie binevoitoare, supuse soţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu" (Tit 2,5).

"Aminteşte-le să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor, să-i asculte şi să fie gata pentru orice faptă bună. Să nu defăimeze pe nimeni, să nu fie certăreţi, ci binevoitori, arătând blândeţe desăvârşită faţă de toţi oamenii... Însă fereşte-te de cercetările fără rost şi de genealogii, de certuri şi polemici cu privire la Lege, căci sunt nefolositoare şi zadarnice. Evită-l pe omul eretic după prima sau a doua mustrare ştiind că unul ca acesta este un pervertit şi păcătuieşte, fiind osândit de la sine" (Tit 3,1-2.9-11).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, model de sfinţenie, ajută-ne ca în toate împrejurările să dăm exemplu prin viaţa noastră. Amin.

» înapoi la cuprins «