Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni

Prezentare:

Această scrisoare este scrisă şi expediată la puţin timp după prima, probabil la doar câteva luni. Între timp, Paul trăieşte o persecuţie din partea iudeilor la Corint, motiv pentru care este târât la tribunal pentru a fi judecat. Scapă din această încercare şi este hotărât să continue munca de evanghelizare.

Între timp, pentru că nu poate ajunge la Tesalonic, trimite câţiva ucenici care să-i aducă veşti în privinţa vieţii comunităţii creştini. La întoarcere, aceştia îi spun apostolului despre continuarea persecuţiilor, dar şi despre perseverenţa creştinilor de acolo. Modul lor de a fi nu dă impresia că este contaminat de influenţele păgâne. Credinţa creştea, iar Dumnezeu le dădea curaj în faţa persecuţiei din partea iudeilor. Acest curaj venea şi din respectul şi orgoliul pe care îl aveau faţă de efortul făcut de Paul în momentul înfiinţării comunităţii.

Era însă o mică problemă în comunitatea din Tesalonic. Foarte mulţi dintre creştini credeau că Isus Cristos va veni imediat, de aceea nu mai lucrau, ci stăteau în aşteptare pur şi simplu cu mâinile încrucişate. Sperau că venirea imediată a lui Cristos va însemna distrugerea definitivă a răului şi întemeierea unei lumi noi, bazată pe dreptate, iubire şi pace. Pentru a fi întărite convingerile despre venirea iminentă şi imediată a lui Isus, cineva a trimis o scrisoare în numele apostolului Paul, care confirma toate acestea, chiar cu detalii.

Motivul principal pentru care le scrie şi le expediază a doua scrisoare este tocmai acesta, să clarifice problema venirii de-a doua a lui Isus Cristos şi pentru a-i invita să se întoarcă în mod liniştit la muncile de fiecare zi.

Scrisoarea are 3 capitole, structurate astfel:

- 1,1-2: prezentarea celor care trimit scrisoarea şi salutul către destinatar;

- 1,3-12: mulţumirea adusă de Paul pentru perseverenţa tesalonicenilor în persecuţie;

- 2,1-3,5: venirea Domnului nu va fi imediată, îndemn la perseverenţă;

- 3,6-15: mustrarea celor leneşi care aşteptau venirea lui Isus Cristos nefăcând nimic;

- 3,16-18: încheierea.

În această scrisoare apare o problemă nouă: escatologia sau parusia Domnului sau venirea cea de-a doua, pentru a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi. Paul este indignat de atitudinea de aşteptare a unora dintre cei din comunitatea din Tesalonic. Este indignat şi de iniţiativa cuiva de a scrie în numele său lucruri eronate despre venirea de-a doua a Domnului.

Mai întâi apreciază efortul pe care tesalonicenii îl fac pentru a rămâne fideli evangheliei primite şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu pentru aceasta. După ce prezintă câteva din semnele care anticipă venirea de-a doua a Domnului, îi îndeamnă la perseverenţă în credinţă. Pentru a aştepta revenirea Mântuitorului, atitudinea cea mai potrivită nu este lenevirea, ci rugăciunea asiduă, munca susţinută şi facerea de bine.

Până acolo ajunge Paul încât îi sfătuieşte ca toţi cei care nu vor ţine cont de cele scrise în scrisoare să fie marginalizaţi, să ajungă să le fie ruşine de atitudinea lor. Toate acestea să le facă cu prudenţă.

///

Obiectiv:

Aşteptarea cu credinţă şi răbdare a revenirii lui Isus Cristos pentru a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi şi pentru a le da răsplată sau pedeapsă pentru modalitatea în care şi-au trăit credinţa.

Învăţătură:

Prin atitudinea sa, Isus Cristos a lăsat să se întrevadă că va reveni la sfârşitul timpurilor pentru a-i judeca pe toţi oamenii pentru binele sau răul pe care l-au făcut, unora pentru a le oferi răsplata veşnică, iar altora pedeapsa veşnică. În sprijinul acestui eveniment, Isus însuşi a vorbit, a îndemnat la veghere şi, ceea ce este mai important, a lăsat să se înţeleagă că nici el nu ştie când va fi timpul exact al venirii sale, ci numai Tatăl, tocmai pentru a ne forma o atitudine de aşteptare continuă.

Din acest punct de vedere, atitudinea celor câţiva din comunitatea de la Tesalonic, de a aştepta cu mâinile încrucişate venirea Domnului, nu era justificată. Nici măcar profeţii Vechiului Testament sau poporul ales nu l-au întâmpinat astfel pe Mesia, cu atât mai puţin trebuiau să-l aştepte astfel membrii noului popor, Biserica.

Isus însuşi a făcut cunoscută atitudinea pe care trebuie să o avem pentru aşteptarea sa. Multele pilde şi asemănări vin să ne sprijine în dobândirea unei atitudini corecte. Sintetizându-le, Isus îndeamnă la veghere, la o viaţă continuă de rugăciune şi de trăire a credinţei.

Biserica, prin sacramentele ei, vine în întâmpinarea acestei dorinţe a Mântuitorului. Trăind din plin viaţa de credinţă în Biserică, orice creştin se află în aşteptare. Anul liturgic este în aşa fel alcătuit încât, în mod progresiv, îl orientează pe creştin spre întâlnirea cu Domnul. Lecturile sfinte, sărbătorile chiar şi anotimpurile sunt în aşa fel orânduite încât să amintească creştinului că într-o zi Isus Cristos va reveni să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi. Aceasta este şi formularea din Crez, pe care îl recităm în fiecare duminică şi sărbătoare de poruncă. După toate acestea, nu rămâne creştinului nimic de făcut decât să aştepte cu răbdare şi credinţă revenirea în slavă a Domnului.

Practic:

- Cum trăiţi la nivel personal aşteptarea venirii Domnului?

- Prin ce semne exterioare marchează Biserica aşteptarea venirii Domnului?

- Care este timpul forte prin care Biserica se pregăteşte pentru venirea Domnului?

- Găsiţi câteva din cuvintele lui Isus din evanghelie prin care îndeamnă la veghere continuă în aşteptarea revenirii lui.

- Cum consideraţi aşteptarea creştinilor din comunitatea din Tesalonic? A nu se pierde din vedere că Biserica era încă la început. Au înţeles ei bine cuvintele lui Isus legate de revenirea sa? Comentaţi!

- Care este cartea din Vechiul Testament care aminteşte de învierea morţilor şi de judecata finală?

- Amintindu-vă de faptele de milostenie trupească şi sufletească, descrieţi cum ar trebui să arate un creştin care îl aşteaptă pe Domnul.

Texte de referinţă:

"Paul, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor care este în Dumnezeu Tatăl nostru şi în Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos. Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu întotdeauna pentru voi fraţilor, aşa cum se cuvine, căci credinţa voastră creşte mult şi sporeşte iubirea unuia faţă de altul şi a noastră, a tuturor, unii către alţii, astfel încât noi înşine ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia voastră în toate persecuţiile voastre şi în încercările pe care le primiţi" (2Tes 1,1-4).

"Referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi la adunarea noastră împreună cu el, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi tulburaţi cu mintea sau înspăimântaţi nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce pare a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape. Nimeni să nu vă amăgească în vreun fel, pentru că nu va veni înainte de renegarea credinţei şi descoperirea omului nelegiuirii, a fiului pierzării, cel care se împotriveşte şi se ridică peste tot ce se cheamă Dumnezeu sau e vrednic de închinare, aşa încât se aşază el în templul lui Dumnezeu şi se prezintă că este Dumnezeu" (2Tes 2,1-4).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, venirea ta este sigură ca venirea zorilor. Ajută-ne să trăim astfel încât această zi să nu ne surprindă. Amin.

» înapoi la cuprins «