Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni

Prezentare:

Se pare că Scrisoarea către Efeseni este aproape identică cu cea către Coloseni, aşa încât este greu de determinat care a fost scrisă mai întâi, sau care a inspirat-o pe care. Pentru Scrisoarea către Efeseni se vorbeşte chiar de o apariţie mult mai târzie decât cea către Coloseni. Se pare că este scrisă chiar de un discipol al lui Paul. Este doar o simplă opinie. Deşi a stat trei ani la Efes şi a vestit evanghelia, şi-a făcut mulţi prieteni, se pare că Paul nu face deloc aluzie la această perioadă.

Comunitatea din Efes a fost înfiinţată de apostolul Paul în timpul celei de-a treia călătorii misionare (53-58). Efesul era capitala provinciei romane a Asiei. La Efes Paul a fost precedat de Apolo, de Aquila şi Priscilla. Când a ajuns a găsit o comunitate de douăsprezece suflete, botezaţi doar cu botezul lui Ioan. A continuat pregătirea lor şi i-a botezat cu botezul creştin, repetându-se experienţa Rusaliilor.

La Efes era un templu închinat zeiţei Diana. Erau mulţi cei care se ocupau cu vânzarea statuetelor zeiţei. Venind şi vorbind despre inutilitatea cultului zeilor, Paul intră în conflict cu comercianţii şi, după un timp, este nevoit să părăsească oraşul, pentru a nu crea probleme micii comunităţi de creştini.

Scopul scrierii acestei scrisori este acela de a da o unitate teologică întregului conţinut al credinţei comunităţii de la Efes.

Scrisoarea are 6 capitole, structurate astfel:

-1,1-2: introducere;

-1,3-3,21: partea dogmatică;

-4,1-6,20: partea morală;

-6,21-24: după câteva informaţii cu caracter personal, urmează salutul final.

Începutul scrisorii este simplu şi conţine autoprezentarea lui Paul, ca şi apostol al lui Isus Cristos, precum şi destinatarii cărora le-o expediază, sfinţilor care sunt la Efes.

Partea dogmatică se deschide cu un imn cristologic destul de lung, sub formă de binecuvântare a lui Dumnezeu pentru darul care l-a făcut prin Isus Cristos. Urmează un elogiu adus efesenilor şi o rugăciune specială pentru ei. Paul face apel la perioada în care trăiau departe de Cristos şi de credinţa în el, amintindu-le că acum nu mai sunt străini, nici oaspeţi, ci concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu. Le aminteşte şi efesenilor cum a primit mesajul evangheliei printr-o revelaţie specială, încheind această parte printr-o rugăciune pentru cunoaşterea iubirii lui Cristos.

Partea morală se deschide cu prezentarea câtorva noutăţi pe care le aduce credinţa în Cristos. Prima noutate este unitatea Bisericii, chiar dacă în sânul ei sunt mai multe carisme. Toţi formează acelaşi corp, toţi au acelaşi Duh, una este credinţa, unul este botezul, unul este Dumnezeu-Tatăl. O altă noutate este aceea că toţi trebuie să colaboreze pentru că toţi formează membrele aceluiaşi trup, cu toţii posedă aceeaşi demnitate de fii ai lui Dumnezeu, chiar dacă fiecare are carisma sa, după darul primit de la Cristos. A treia noutate este iubirea exemplară în interiorul familiei. Iubirea conjugală trebuie să fie model pentru iubirea dintre Cristos şi Biserică.

Sfârşitul pare să fie brusc. Apostolul lasă să se întrevadă că Tihic, un discipol de-al său, le va spune mai multe lucruri despre el, atunci când va sosi la Efes.

Obiectiv:

A descoperi în fiecare moment noutatea pe care o comportă creştinismul.

Învăţătură:

Paul a fost un itinerant. Înfiinţa o comunitate nouă, apoi pleca mai departe, astfel încât în călătoriile lui misionare să poată vesti la cât mai mulţi evanghelia. Pe unde trecea, vestea cuvântul lui Dumnezeu, dădea deja o formă comunităţii, alegea ucenici care să-i continue misiunea, apoi pleca mai departe. Printre aceste comunităţi, înfiinţate astfel se număra şi Efesul. Desigur, nu putea să rămână o perioadă prea îndelungată într-o comunitate. Când avea posibilitatea revenea pentru a vedea cum a evoluat, iar dacă nu exista această posibilitate, în urma informaţiilor pe care le primea prin diferite persoane, le adresa o scrisoare. De regulă fiecare scrisoare conţine şi o parte dogmatică, în care apostolul clarifică anumite elemente legate de conţinutul credinţei.

El este conştient că noua religie comporta o serie de noutăţi sau cel puţin trebuiau privite dintr-un alt punct de vedere, dacă erau de origine iudaică sau chiar păgână.

Însă marea noutate pe care o comportă creştinismul este iubirea lui Dumnezeu-Tatăl manifestată în Isus Cristos, iubire care continuă să trăiască în sufletul fiecărui creştin prin credinţă. Prin Cristos, Dumnezeu încheiase o nouă alianţă, cea veche fusese dusă astfel la împlinire. O dată cu această nouă alianţă, creaţia întreagă fusese reînnoită. Nu mai era o alianţă încheiată în sângele vreunui animal, ci cu însuşi sângele Mântuitorului, vărsat din iubire. Paul insistă ca micuţa comunitate să descopere în fiecare moment această noutate.

Practic:

-De unde provine reţinerea comunităţilor faţă de apostolul Paul?

-Ce are diferit o scrisoare de-a apostolului Paul faţă de o scrisoare obişnuită pe care o poate scrie orice persoană altei persoane?

-Citiţi Ef 4,25-32 şi precizaţi care sunt regulile pe care le trasează apostolul Paul pentru a trăi o viaţă nouă.

-Cum vi se pare viaţa de familie în lumina Scrisorii apostolului Paul către Efeseni?

-Ce credeţi că poate învăţa un grup de tineri din îndemnurile apostolului Paul, referitoare la viaţa de familie?

-Ce înseamnă "noutate adusă de Cristos" din perspectiva Scrisorii către Efeseni?

-Cum se poate trăi noutatea creştină la nivelul grupului de tineri?

Texte de referinţă:

"Paul, apostol al lui Isus Cristos, prin voinţa lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi care cred în Cristos Isus: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos. Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui" (Ef 1,1-4).

"De aceea eu, Paul, sunt prizonierul lui Cristos Isus pentru voi, păgânii. Poate aţi auzit de slujirea harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată pentru voi: prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul, după cum v-am scris eu puţin mai înainte, de unde, citind, puteţi cunoaşte cum înţeleg eu misterul lui Cristos, care nu a fost cunoscut fiilor oamenilor din celelalte generaţii, aşa cum este revelat acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin Duhul: păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii în Cristos Isus prin evanghelie, al cărui slujitor am devenit prin darul harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat potrivit cu lucrarea puterii sale" (Ef 3,1-7).

"Aşadar, vă îndemn, eu, prizonier în Domnul, să vă comportaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să menţineţi unitatea Duhului în legătura păcii. Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tatăl al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi" (Ef 4,1-6).

"Copii, ascultaţi de părinţii voştri, în Domnul, căci aşa este drept. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, aceasta este cea dintâi poruncă însoţită de o promisiune: ca să fie bine şi să trăieşti mult timp pe pământ" (Ef 6,1-3).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, iubirea dintre tine şi Biserică este model de iubire pentru iubirea din familii. Dă-ne familii în care să domnească legea iubirii. Amin.

» înapoi la cuprins «