Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni

Prezentare:

Scrisoarea către Galateni conţine nenumărate date biografice despre sfântul apostol Paul; despre convertirea sa, despre primele sale activităţi catehetice la Damasc, despre lunga sa perioadă de reculegere din deşertul arabic, despre relaţiile sale cu alţi apostoli, greutăţile şi bucuriile din călătoriile misionare. Preocuparea sa principală, pe lângă aceea de a se apăra împotriva acuzelor false, este de a-i feri pe galateni de infiltrările doctrinelor false privind credinţa.

Scrisoarea este adresată direct Bisericii din Galaţia, mai precis comunităţilor de pe întreg teritoriul situat în partea nord-occidentală a Turciei de astăzi. Această regiune era locuită de oameni proveniţi din Galia, care au emigrat aici la sfârşitul secolului al III-lea î.C. Populaţia trăia din agricultură şi păstorit, iar cetăţile erau mici şi lipsite de cultură. Aşa se înţelege de ce aveau succes duşmanii apostolului Paul în a-i deruta pe galateni în credinţă.

Paul a vestit creştinismul în Galaţia în timpul celei de-a doua călătorii misionare, spre anii 50, în condiţii destul de grele pentru el. Pentru că fusese îngrijit şi vindecat de o boală grea în timp ce era în acel teritoriu, Paul ţine mult la aceste comunităţi, de aceea le vrea şi binele în credinţă. Totul a mers bine până când au apărut aici câţiva fanatici iudeo-creştini, duşmani aprigi ai lui Paul, care îl învinuiau, ca şi corintenii, că nu este de acord cu tăierea împrejur pentru păgânii convertiţi şi cu practicile iudaice tradiţionale.

Cartea are 6 capitole, structurate astfel:

- 1,1-10: prologul;

- 1,11-2: Paul apără evanghelia pe care o predică spunând că a primit-o printr-o revelaţie;

- 3,1-5,12: Paul arată superioritatea credinţei în defavoarea Legii;

- 5,13-6,10: recomandări pentru viaţa creştină;

- 6,11-18: epilogul, sfaturi insistente pentru a refuza circumcizia.

Ceea ce doreau duşmanii lui Paul era ca păgânii, înainte de primirea botezului, să primească tăierea împrejur şi să practice anumite uzanţe iudaice. Cu alte cuvinte, înainte să fie creştini, să fie mai întâi evrei, altfel, botezul ar fi fost invalid. Paul era considerat un apostol care dorea să facă o carieră impunând un creştinism lejer, care nu se baza pe tradiţiile iudaice. Rezultatul, din punctul de vedere al duşmanilor lui, era un creştinism de mâna a doua.

În urma unor astfel de controverse mulţi şi-au pierdut încrederea în Paul, iar alţii au abandonat şi credinţa. Unii ar fi acceptat cu bucurie ritul dureros al tăierii împrejur dacă ar fi fost siguri că are valoare mântuitoare, iar alţii îl considerau inutil atâta timp cât apostolul, în viziunea lor, nu avea nici o autoritate să hotărască în acest sens. Astfel comunitatea era în curs de divizare.

Când i se aduc la cunoştinţă toate aceste devieri, Paul era la Efes, ocupat cu evanghelizarea cetăţii. Ar fi venit personal în Galaţia, dar nu putea s-o facă din cauza obligaţiilor pe care şi le asumase.

Astfel ia naştere Scrisoarea către Galateni, o scrisoare dură, care arată un Paul indignat de uşurinţa cu care se acceptă tot felul de alte credinţe şi obiceiuri, ceea ce duce la diviziune şi nu la unitate.

Obiectiv:

Evitarea oricăror superstiţii şi trăirea credinţei autentic creştine.

Învăţătură:

Ca şi la Corint şi în ţinuturile Galaţiei, Paul se loveşte de aceeaşi problemă. Creştinismul este considerat ca o treaptă superioară iudaismului şi nu pot avea acces la el decât cei care au trecut prin iudaism. Sunt tot atâtea oportunităţi în care apostolul Paul are posibilitatea să facă apologia credinţei adevărate. Probabil că dacă nu ar fi fost aceste disensiuni la Corint şi în Galaţia nu am fi avut aceste două scrisori de o limpezime extraordinară în prezentarea doctrinei credinţei.

Paul îi invită pe galateni să rămână la evanghelia pe care le-a predicat-o el, pentru că este a lui Isus Cristos şi pe care el a primit-o prin intermediul unei revelaţii direct de la Isus Cristos.

După ce prezintă alte detalii legate de alegerea sa ca apostol, despre întâlnirile lui cu ceilalţi apostoli şi în special cu Petru, Paul aminteşte şi galatenilor despre justificarea care vine prin credinţă. Legea a avut rolul de pedagog, a arătat drumul evreilor până la credinţă, până la întâlnirea lor cu Isus Cristos. De acum credinţa în Isus Cristos mântuieşte şi nu faptele făcute pentru că aşa spune Legea. Tăierea împrejur de dragul Legii nu are nici un folos în ceea ce priveşte credinţa în Isus Cristos. Ceea ce contează este doar credinţa care lucrează prin iubire.

Poporul român are foarte multe superstiţii. Lăsând de multe ori la o parte adevărata credinţă, se abandonează cu trup şi suflet acestor superstiţii care nu au nici o valoare doctrinară. Singura credinţă care contează este cea propusă de Sfânta Scriptură, tradiţie şi magisteriul Bisericii şi pe care ne-o învaţă Biserica prin slujitorii ei legitim aleşi şi trimişi.

De obicei superstiţiile au rolul de a sluji "interesul" trupului, pe când credinţa slujeşte în primul rând interesul sufletului, şi aceasta contează.

Practic:

- Încercaţi să vă puneţi în pielea apostolului Paul. Cum v-aţi simţi văzând că, după ce aţi construit cu trudă un crez, vin alţii, rău intenţionaţi şi dărâmă totul? Luaţi în calcul şi faptul că religia creştină era abia la început.

- Dacă acuzele galatenilor aduse lui Paul sunt asemănătoare cu cele aduse de către corinteni, se poate vorbi de un curent care ar fi voit să dărâme toate comunităţile pe unde a trecut Paul? De fapt, cine erau adevăraţii duşmani ai lui Paul?

- Cum sunt văzute superstiţiile la nivelul comunităţii din care faceţi parte?

- Notaţi pe o foaie de hârtie toate superstiţiile pe care le cunoaşteţi şi încercaţi să le găsiţi fundamentul biblic.

- De ce uneori superstiţiile prind mai mult decât adevărata credinţă în Isus Cristos?

- Care ar fi căile prin care să fie propusă şi susţinută adevărata credinţă la nivelul grupului din care faceţi parte?

Texte de referinţă:

"Mă mir că aţi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie. De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură şi vor să deformeze evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema... Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia predicată de mine nu este după om. Nici n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos" (Gal 1,6-8.11-12).

"Ştiind că omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Isus Cristos ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi justificat prin faptele Legii... Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi s-a dat pentru mine. Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacă justificarea vine prin Lege, atunci în zadar a murit Cristos" (Gal 2,16.20-21).

"Pentru libertate ne-a eliberat Cristos. Aşadar, rămâneţi tari şi nu luaţi din nou jugul sclaviei. Iată, eu, Paul, vă spun că, dacă primiţi circumcizia, Cristos nu vă foloseşte la nimic. Din nou mărturisesc înaintea oricărui om care primeşte circumcizia că este necesar să împlinească toată Legea. Voi care vreţi să fiţi justificaţi prin Lege, v-aţi separat de Cristos, aţi căzut din har"(Gal 5,1-4).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, de la tine şi prin tine avem credinţa adevărată. Înlătură din mijlocul nostru tot ceea ce contravine credinţei adevărate. Amin.

» înapoi la cuprins «