Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni

Prezentare:

Sfântul Paul a întemeiat comunitatea din Corint în jurul anului 51 şi a rămas un an şi jumătate acolo, după care s-a întors la Ierusalim. Între timp, la Corint au apărut câteva probleme cărora Paul încearcă să le facă faţă scriindu-le mai multe scrisori (e posibil să fi scris patru scrisori, din care au ajuns la noi doar două). Două sunt motivele pentru care Paul a scris prima scrisoare; mai întâi pentru a răspunde anumitor probleme cu caracter pastoral şi doctrinar şi apoi pentru a corecta anumite abuzuri ivite după plecarea sa.

Scrisoarea este scrisă în anul 55, în preajma sărbătorii Paştelui, după ce Paul fusese informat de cele care se întâmplau la Corint de către Timotei şi de către un grup de creştini.

În urma vizitei făcute, Paul află că la Corint au început să existe anumite diviziuni la nivel de comunitate. Erau anumite grupuri care considerau că au ca şi cap pe Paul, pe Apolo sau pe Petru. Alţii considerau că nu au nevoie de un cap vizibil, ei exprimându-se direct lui Isus Cristos. Ceea ce nu înţelegeau corintenii era că noua religie nu era o filozofie, ci pur şi simplu adeziune la persoana lui Isus Cristos. De fapt, Paul vrea să arate că ei ca şi capi nu sunt importanţi, ci Cristos, care este capul tuturor, care a murit şi a înviat pentru mântuirea tuturor.

O altă problemă care împărţea comunitatea din Corint era aceea a unui incest şi a prostituţiei. Corintul era într-adevăr o cetate încercată din acest punct de vedere. Păcatele legate de abuzurile sexuale erau în vogă. Paul însă vrea ca între creştini să nu fie astfel de devieri. În faţa unui astfel de păcat, nu se poate vorbi de o mentalitate laxistă, liberalistă, ori permisivă, ci invită la responsabilitate.

Procesele dintre fraţi la tribunalele păgâne constituiau şi ele un abuz. Între creştini nu trebuie să se ajungă la proces. Relaţia dintre ei trebuie să fie bazată pe respect şi pe iubirea cu care ne-a iubit şi Cristos pe noi.

După ce clarifică aceste probleme, Paul mai atinge altele legate de carnea oferită idolilor, de abuzurile liturgice, de participarea la viaţa socială a societăţii şi de învierea morţilor.

Scrisoarea are un număr de 16 capitole, structurate astfel:

- 1,1-9: un salut şi o rugăciune de mulţumire pentru darul credinţei;

- 1,10-4,21: despre diviziunile care există la Corint;

- 5-6: indignare pentru cazul de incest, recurgerea la tribunalul păgânilor şi pentru desfrâu;

- 7-11,1: rezolvarea anumitor dubii legate de căsătorie, celibat şi carnea jertfită idolilor;

- 11,2-14,40: răspunsuri cu privire la rolul femeilor în cadrul celebrărilor liturgice, la celebrarea euharistică şi folosirea carismelor;

- 15: absurditatea lipsei credinţei în învierea morţilor;

- 16: încheiere.

Paul nu vrea să pară dur în scrisoarea adresată corintenilor. Îi înţelege pentru că proveneau şi stăteau în mijlocul unei mentalităţi păgâne. Cu toate acestea, abuzurile despre care le vorbeşte, în viziunea lui şi a credinţei în Isus Cristos, nu trebuie să caracterizeze o comunitate creştină, de aceea îi invită la o reflecţie profundă asupra darului credinţei şi îi îndeamnă să dorească mereu cele de sus.

Obiectiv:

Înlăturarea oricărui abuz împotriva doctrinei şi a trăirii creştine prin trăirea autentică a credinţei, speranţei şi a iubirii.

Învăţătură:

Privit din punctul de vedere al efortului făcut de Paul, abuzurile de la Corint erau într-adevăr o sfidare la adresa creştinismului şi aşa "în faşă". Dacă însă rămânem în atmosfera ambientului greco-roman, care caracteriza Corintul la acea dată, ceea ce se întâmpla acolo, era de înţeles.

Paul înţelege situaţia, de aceea, cu răbdare, revine asupra unor probleme deja precizate de către el atunci când era la Corint. Apar însă altele noi, care erau considerate abuzuri şi nu îşi aveau locul printre creştini. În scrisoare nu face altceva decât, punct cu punct, să le clarifice în lumina credinţei în Isus Cristos.

Multe din problemele subliniate de Paul sunt prezente şi astăzi printre creştini. Abuzurile sexuale, indiferent sub ce denumire se ascund, sunt prezente. Certurile între fraţi, procesele, şi ele sunt prezente.

În tot acest amalgam de probleme, Paul face apel la o cale oarecum veche, dar totuşi nouă; la calea iubirii. Nimic nu contează în această lume, nici măcar cunoaşterea tuturor limbilor, nici darul profeţiei, al cunoaşterii tuturor misterelor şi a toată ştiinţa, nici măcar credinţa care să mute munţii din loc, nici împărţirea întregii averi la săraci, nici martiriul, dacă nu există iubire. Iubirea este cea care, alături de credinţă şi speranţă, va rămâne până la sfârşit, dar iubirea va fi veşnică. Aceasta este soluţia pe care Paul o găseşte pentru toate abuzurile de la Corint. Credinţa nu poate exista fără iubire, pentru că iubirea este Dumnezeu. Unde există iubire, nu pot exista abuzuri păcătoase.

Practic:

- Încercaţi să identificaţi în Scrisoarea către Corinteni păcatele la care face referire apostolul Paul. În ce măsură se regăsesc ele în mediul social de astăzi?

- Citiţi 1Cor 6,12-20 şi comentaţi.

- Care sunt datoriile celor căsătoriţi în lumina Scrisorii întâi a apostolului Paul către Corinteni?

- Cum priveşte apostolul Paul problema celibatului?

- Citiţi 1Cor 11,23-26. La ce vă trimite cu gândul?

- Găsiţi împreună modalităţi de trăire autentică a iubirii conform imnului în cinstea iubirii din 1Cor 13.

Texte de referinţă:

"Paul, chemat să fie apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, celor care au fost sfinţiţi în Cristos Isus, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor şi al nostru: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos... De fapt, despre voi, fraţii mei, mi s-a adus la cunoştinţă, de către cei din casa Cloei, că între voi sunt certuri. Spun asta pentru că fiecare dintre voi zice: «Eu sunt al lui Paul, eu sunt al lui Apolo, eu sunt al lui Chefa, eu sunt al lui Cristos». Oare a fost Cristos împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi?" (1Cor 1,1-3.11-13)

"Nu ştiţi voi că trupurile voastre sunt mădularele lui Isus Cristos? Voi lua atunci mădularele lui Cristos şi le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ştiţi că cel care se uneşte cu o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci cei doi, spune, vor fi un singur trup. Dimpotrivă, cel care se uneşte cu Domnul este un singur duh cu el. Fugiţi de desfrânare! Orice alt păcat pe care îl face omul este în afara trupului. Însă cel care se dedă la desfrânare păcătuieşte în propriul său trup. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu şi că nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Aşadar, preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!" (1Cor 6,15-20)

"Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată. Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic... Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea" (1Cor 13,1-2.13).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, iubirea Tatălui, învaţă-ne să trăim în viaţa noastră credinţa, speranţa şi iubirea pentru ca să-ţi fim plăcuţi în orice moment. Amin.

» înapoi la cuprins «