Cartea profetului Daniel

Prezentare:

Ca şi Cartea lui Iona, şi Cartea lui Daniel ne pune în faţă exemplul unui personaj, de data aceasta pozitiv. Este vorba de Daniel, un tânăr evreu deportat în anul 605 î.C. în Babilon şi dus la curtea regelui Nabucodonosor pentru a primi o educaţie aleasă, urmând ca apoi să lucreze în serviciul acestuia. Nabucodonosor îi pune numele de Beltşaţar. Dorind să rămână fidel legii, Dumnezeu l-a înzestrat cu o înţelepciune deosebită, ceea ce i-a dat capacitatea de a interpreta visele şi de a lămuri unele semne tainice. Atât Nabucodonosor, cât şi Darius şi Cirus au apelat la înţelepciunea sa în anumite momente.

Scopul scrierii acestei cărţi este acela de a-i încuraja pe evreii deportaţi, care treceau prin diverse persecuţii. Curajul lui Daniel în a păstra şi respecta Legea avea să fie model pentru mulţi alţi evrei din robia Babilonului.

Cartea lui Daniel a fost scrisă între anii 167-164 î.C., probabil de un singur autor, deşi cartea ne lasă să înţelegem că are mai mulţi.

Are în componenţa sa un număr de 14 capitole, structurate astfel:

- 1-6: faptele lui Daniel şi ale prietenilor săi la curtea regelui din Babilon;

- 7-12: cele patru viziuni apocaliptice ale lui Daniel;

- 13-14: texte cuprinse doar în Septuaginta şi Vulgata - alte fapte ale lui Daniel.

Cartea vorbeşte despre Daniel, ca personaj principal, şi despre cei trei prieteni ai săi care au fost deportaţi în Babilon. Regele Nabucodonosor a dorit ca şi dintre tinerii aduşi din Israel să aibă câţiva la curte pentru a-i putea folosi la nevoie. Astfel, pentru o perioadă de timp, cei patru sunt daţi pe mâna profesorilor de la curte pentru a fi pregătiţi. Daniel se remarcă încă de la început când cere să nu li se dea din mâncarea regelui, pentru că era împotriva prescrierilor Legii lui Dumnezeu, ci se mulţumeau cu verdeţuri. Între timp, Daniel devine cunoscut şi regelui datorită unui vis pe care îl explică. Ulterior, printr-un edict, Nabucodonosor cere să se construiască o statuie înaltă de aur căreia să se închine toţi cei din regatul său. Daniel însă şi prietenii săi se opun şi sunt aruncaţi în cuptorul cu foc, încins de data aceasta cu mult mai mult decât de obicei. Dumnezeu îi salvează, iar Nabucodonosor cere ca să fie cinstit Dumnezeul lui Daniel. După Nabucodonosor urmează Baltazar, Darius Medul şi Cirus, care, la rândul lor, se folosesc de înţelepciunea lui Daniel şi chiar dacă l-au supus, pe el şi pe poporul aflat în robie, la persecuţii grele, au fost nevoiţi şi ei să recunoască supremaţia Dumnezeului lui Daniel.

După aceşti regi a urcat pe tron Antioh Epifanul, un rege crud, care a supus şi mai mult poporul lui Dumnezeu la persecuţii îngrozitoare. Cu toate acestea, şi puterea acestor persecutori va fi nimicită de către Dumnezeu. Atunci va sosi Împărăţia Sfinţilor, condusă de "Fiul Omului", a cărui domnie nu se va sfârşi niciodată.

În cartea sa, Daniel vorbeşte şi despre învierea morţilor, o idee nouă pentru lumea Vechiului Testament, o idee care va pregăti învierea lui Isus, ca şi învierea fiecăruia dintre noi pentru judecata finală.

Obiectiv:

Să nu ne fie frică sau ruşine în a ne mărturisi credinţa.

Învăţătură:

Cartea profetului Daniel aduce cu sine o grămadă de idei noi. Ca şi în cazul regelui Solomon, Dumnezeu îi dă lui Daniel o înţelepciune deosebită de a celorlalţi. Apare ideea învierii morţilor, apar cu pregnanţă îngerii, ca şi ideea Fiului Omului.

Mai întâi sunt reluate anumite teme clasice pentru a arăta continuitatea în credinţă. În faţa civilizaţiilor păgâne, care îi divinizau pe regi sau construiau diferite statui pentru a li se aduce cult, este prezentată credinţa într-un singur Dumnezeu, aceasta cu riscul martiriului.

Chiar dacă regii erau divinizaţi, Daniel păstrează proporţiile şi afirmă că singurul rege adevărat pentru a cărui împărăţie se merită să lupţi este Dumnezeu. Această împărăţie nu este construită cu efortul vreo unui popor, ci îl are ca arhitect doar pe Dumnezeu şi este pusă la dispoziţia celor care cred în el. Dacă împărăţiile pământeşti se succed una după alta, este semn că nici una nu este făcută să dureze veşnic. Toate au rolul de a ne orienta spre împărăţia nepieritoare, care nu se succede şi care va dăinui veşnic.

Cel care va instaura şi va conduce noua împărăţie va fi Fiul Omului, o împărăţie cu sediul, nu în lumea aceasta, ci în cea veşnică şi care va începe cu învierea morţilor. Această idee din urmă vine să încurajeze pe cei care, deşi au trăit Legea lui Dumnezeu, au murit fără să primească vreo răsplată în lumea aceasta. Când va veni Fiul Omului, îi va învia pe toţi, îi va judeca şi-i va împărţi pe toţi, unii pentru viaţa veşnică, alţii pentru osânda veşnică.

O contribuţie deosebită este adusă de profetul Daniel şi în privinţa îngerilor. Din punctul lui de vedere, îngerii au misiunea de a face cunoscut oamenilor planul lui Dumnezeu.

Citind Cartea profetului Daniel, chiar şi pentru creştinul de astăzi, este demonstrat că numai rămânerea în harul lui Dumnezeu înseamnă binecuvântare.

Practic:

- La ce ne trimite cu gândul când citim pentru prima dată Cartea profetului Daniel?

- Există vreo legătură între persecuţiile din timpul lui Daniel şi persecuţiile care au fost de-a lungul timpului în Biserică?

- Cu cine dintre sfinţii tineri ai Bisericii l-aţi asemăna pe Daniel? De ce?

- În ce măsură devine Daniel, prin exemplul său de credinţă, un punct de sprijin pentru evreii aflaţi în robie?

- Cum se poate lua exemplul lui Daniel la nivelul grupului vostru de tineri?

- Care din temele prezentate în Cartea lui Daniel sunt reluate de Noul Testament, în special de Isus Cristos?

Texte de referinţă:

"Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare peste eunuci, să aducă dintre fiii lui Israel, din neam regesc şi din cei de viţă aleasă patru tineri fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească în palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba caldeilor. Şi să-i înveţe pe ei timp de trei ani, după trecerea cărora să intre în slujba regelui. Pentru aceasta, regele a rânduit să li se dea mâncare din mâncarea lui şi vin din vinul lui. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi Azaria" (Dan 1,3-6).

"Regele Nabucodonosor a făcut un chip de aur înalt de şaizeci de coţi şi l-a aşezat în câmpia Dura în ţinutul Babilonului... Şi îndată un crainic a strigat cu glas puternic: «Iată ce vi se porunceşte vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor: Imediat ce veţi auzi glasul trâmbiţei, flautului, chitarei, harpei, psalterionului, cimpoiului şi al tuturor instrumentelor muzicale, veţi cădea la pământ şi vă veţi închina chipului de aur pe care l-a ridicat regele Nabucodonosor. Iar cine nu va cădea la pământ şi nu i se va închina, chiar în acel moment va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător»" (Dan 3,1.4-6).

"Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va întrece orice măsură şi se va distruge păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până când dreptatea cea veşnică va veni, viziunea şi profeţia se vor şterge şi va fi uns Sfântul Sfinţilor... Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, cel uns va fi ucis fără să se găsească vreo vină în el, iar poporul unui împărat va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război, distrugerea cea hotărâtă" (Dan 9, 24.26).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, tu l-ai creat pe om din iubire. Ajută-ne să simţim mereu iubirea ta şi să nu ne ruşinăm niciodată de tine. Amin.

» înapoi la cuprins «