Cartea profetului Ioel

Prezentare:

Ioel nu este un profet atât de cunoscut, doar cartea sa îi menţionează numele. Tot din ea ştim că el şi-a desfăşurat misiunea profetică în Iudeea, în perioada de după exil. Ştim că Ioel aprecia deosebit de mult cultul de la templu, de aceea îl apără cu multă credinţă şi îl propune totodată.

Din cauza a două constatări surprinse pe parcursul cărţii, rezultă că ea a fost scrisă la începutul secolului al IV-lea î.C. E vorba de faptul că unii din Regatul lui Iuda au fost vânduţi grecilor, fapt pe care istoria îl menţionează în perioada de după exil, iar "Ziua Domnului" este prezentată în mod apocaliptic, modalitate adoptată, la fel, după exil.

Destinatarii direcţi ai cărţii, după cum reiese din ea, sunt parte a unei comunităţi care era în aşteptarea zilei Domnului.

Cartea are 4 capitole, structurate astfel:

-1-2: flagelul lăcustelor şi pocăinţa poporului;

-1,2-2,17: pocăinţa şi implorarea iertării de la Domnul;

-2,18-27: răspunsul lui Dumnezeu;

-3-4: Ziua Domnului;

-3,1-5: revărsarea Duhului şi minuni cosmice;

-4,1-17: judecarea naţiunilor;

-4,18-21: restaurarea lui Iuda şi a Ierusalimului.

Perioada în care profetul îşi desfăşoară misiunea încredinţată de Dumnezeu este una plină de privaţiuni şi exploatare. Prima parte a cărţii vorbeşte de invazia lăcustelor, care distrug recoltele din Regatul lui Iuda, şi aşa puţine, agravând şi mai mult situaţia socială a ţării. Profetul Ioel vede în această invazie semnul pedepsei lui Dumnezeu, de aceea cheamă poporul la pocăinţă. La această implorare, Dumnezeu răspunde promiţând sfârşitul plăgii şi revenirea la timpul belşugului.

A doua parte a cărţii se pare că prezintă o lume atemporală, evenimente care se vor petrece undeva în viitor şi vor consta într-o revărsare îmbelşugată a Duhului, în urma căreia vor fi judecate popoarele şi vor fi mântuiţi aleşii lui Dumnezeu.

La nivelul întregii cărţi, profetul Ioel introduce câteva idei teologice, unele noi, altele amintite şi de alţi profeţi. Aşa avem ideea Zilei Domnului, a milostivirii lui Dumnezeu, a revărsării Duhului şi a despuierii totale a omului.

Ziua Domnului, pentru Ioel va fi ziua în care Dumnezeu va judeca toate popoarele şi îşi va manifesta stăpânirea asupra istoriei. Această zi va fi anunţată printr-o serie de catastrofe, cum ar fi: invazia lăcustelor, seceta şi incendiul, imagini îngrozitoare, care să trezească în oameni părere de rău pentru păcatele făcute.

Imaginile catastrofale nu trebuie să blocheze poporul într-o frică fără margini, ci să-l facă să treacă la convertire, pentru că Domnul este deosebit de milostiv şi îl va ierta. Judecata severă va rămâne doar pentru popoarele vecine care l-au subjugat pe Israel şi vor fi lovite din toate părţile, în timp ce poporul lui Dumnezeu va fi protejat şi binecuvântat din belşug. Va veni o zi în care Domnul îl va trimite pe Duhul său care, în urma unei aparente bulversări a tot ceea ce există pe pământ, în urma judecăţii finale, va reînnoi totul.

Obiectiv:

Transformarea nenorocirilor în momente de har, conştienţi că Dumnezeu, astfel, vrea să ne purifice.

Învăţătură:

Profeţii de după exilul din Babilon vorbesc la unison despre "ziua Domnului", o zi în care Dumnezeu, prin trimiterea unui rege sfânt şi umil şi prin revărsarea din abundenţă a Duhului său, va judeca toate popoarele. Se observă cum Dumnezeu renunţă la ameninţările cu exilul, aşa cum o făcuse până înainte de exil. De data aceasta punctul focal al mesajului lui Dumnezeu se axează pe convertirea inimii. Schimbarea trebuie să vină din suflet pentru a fi trăită în exterior. Singurele ameninţări sunt legate de existenţa zilnică a poporului ales. Bolile, calamităţile naturale, neînţelegerile etc., vor lua locul exilului.

Imaginile apocaliptice sunt o noutate pentru această perioadă, dar au menirea de a înfricoşa şi mai mult poporul decât ar face-o ideea unui nou exil. De fapt, prin această nouă ameninţare, Dumnezeu nu vrea altceva decât să trezească poporul la realitate, să-l conştientizeze că existenţa lui, depinde de el, şi că numai lui i se cuvine mărire şi cinste. Atâta timp cât Israelul va avea inima împărţită şi se va ghida după interesele proprii, nu va putea să fie pe placul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu va înceta să-l orienteze pe calea cea dreaptă.

Despuierea despre care vorbeşte profetul Ioel este de natură să-l lase pe om fără nimic, decât numai cu Dumnezeu, adevărata bogăţie, cel care dă siguranţa binecuvântării promise.

Practic:

-În care carte a Noului Testament se mai întâlneşte genul apocaliptic?

-Încercaţi să faceţi o legătură între plăgile din Egipt, mai ales cea legată de invazia lăcustelor şi cea prevestită de profetul Ioel. Căutaţi motivele care le-au provocat şi observaţi care au fost rezultatele scontate.

-În ce măsură revărsarea Duhului lui Dumnezeu despre care vorbeşte profetul Ioel devine o imagine a Rusaliilor?

-În ce măsură, SIDA, sifilisul sau alte boli venerice sunt o pedeapsă a încălcării poruncii a VI-a a lui Dumnezeu? Pot fi văzute ca o molimă? Dar ca un avertisment din partea lui Dumnezeu?

-De ce i se atribuie profetului Ioel sintagma: "profetul Rusaliilor"?

-Cum lucrează Duhul Sfânt la nivelul grupului vostru? Detaliaţi!

Texte de referinţă:

"Cuvântul Domnului a fost către Ioel, fiul lui Petuel. Ascultaţi acestea, voi, bătrânilor, luaţi aminte, voi, toţi locuitorii ţării! Oare s-a mai întâmplat aşa în vremea voastră sau în zilele părinţilor voştri? Povestiţi-le copiilor voştri, iar ei copiilor lor, iar ei celor care vor veni după ei! Ceea ce a rămas de la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari şi ceea ce a rămas de la lăcustele mari au mâncat cele zburătoare şi ceea ce a rămas de la cele zburătoare au terminat stolurile de lăcuste. Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, să vă pară rău pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără număr, dinţii lui ca dinţii unui leu, iar fălcile ca fălcile de leoaică. A pustiit via mea, iar smochinul meu l-a făcut bucăţi, l-a jupuit de coajă şi l-a culcat la pământ. Mlădiţele de viţă au rămas albe... O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului şi vine ca o pustiire de la cel atotputernic" (Il 1,1-7.17).

"Sunaţi din trâmbiţă în Sion, strigaţi din răsputeri în muntele cel sfânt al meu, ca să se cutremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, iată ea este aproape: o zi de întuneric şi de beznă, zi cu nori şi cu ceaţă deasă. Precum zorile se revarsă pe deasupra munţilor, tot aşa va veni un popor numeros şi puternic, cum nu a mai fost vreodată şi cum nu va mai fi după el până în anii vremurilor celor mai îndepărtate. Înaintea lui merge arzând focul, iar după el arde văpaia. Pământul este înaintea lui ca grădina raiului, iar după trecerea lui, pustiu înfricoşător, căci nimic nu scapă din faţa lui... Şi acum zice Domnul: «Întoarceţi-vă la mine din toată inima, cu post, cu plâns şi cu părere de rău. Sfâşiaţi-vă inimile şi nu hainele şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milostiv şi îndurător şi-i pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră»" (Il 2,1-3.12-13).

"Dar după aceea, voi revărsa Duhul meu peste tot trupul şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri vor visa visuri, iar tinerii voştri vor avea viziuni. Chiar şi peste sclavi şi sclave voi revărsa Duhul meu" (Il 3,1-2).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, prin profeţii şi prin imagini apocaliptice, tu l-ai întors pe Israel de pe căile sale greşite. Ajută-ne ca, folosindu-ne de cuvântul tău, să trăim ca adevăraţi fii ai tăi. Amin.

» înapoi la cuprins «