Cartea lui Ezechiel

Prezentare:

Ezechiel face parte din categoria profeţilor majori. Şi-a desfăşurat misiunea profetică între anii 593-571 î.C. între evreii deportaţi în Babilon. Mesajul său însă a fost adresat în egală măsură evreilor deportaţi, ca şi celor rămaşi în Regatul lui Iuda. Cea mai mare parte a activităţii sale a desfăşurat-o pe timpul regelui Sedecia şi în timpul căderii definitive a Ierusalimului (587 î.C).

Situaţia istorică în care apare profetul Ezechiel este următoarea: Iosia începuse reforma socială şi religioasă care ar fi adus mult bine Israelului, dar moare imediat după începerea ei. Fiul său, Ioiachim, nu continuă reforma începută de tatăl său. Ba, mai mult, profetul Ieremia este nevoit să-i atragă deseori atenţia asupra abuzurilor pe care le comitea. Auzind că Nabucodonosor a fost înfrânt de către egipteni, Ioiachim se răzvrăteşte împotriva Babilonului, dar, de fapt, este înfrânt el şi cade în acelaşi timp şi Ierusalimul, ocazie cu care au fost deportaţi mii de evrei în robie, în Babilon. Nabucodonosor îl desemnează pe Sedecia, fratele lui Ioiachim ca rege în Ierusalim. După un timp s-a răzvrătit şi Sedecia, ceea ce a însemnat o distrugere şi mai mare din partea babilonienilor a oraşelor din Regatul lui Iuda. Este momentul în care Nabucodonosor ia cu sine în Babilon şi tezaurul de la templu.

Aceasta este conjunctura în care Ezechiel apare şi îşi desfăşoară misiunea de profet. Ca şi Ieremia, Ezechiel se opune modului de a gândi specific regelui Sedecia, ca şi consilierilor lui, care se ridicau în mod făţiş împotriva dominaţiei babiloniene. Lupta sa era mai ales împotriva clasei conducătoare de la Ierusalim. Dorea un popor care să rămână fidel Domnului, chiar dacă pentru moment era sub dominaţia babilonienilor.

Ezechiel este cunoscut ca fiind profetul vizionar. Mesajul său profetic porneşte deseori de la anumite viziuni pe care el le are. Cartea, după câte se pare, nu îl are ca autor direct pe Ezechiel, ci este rodul culegerilor făcute de către anumiţi ucenici ai săi, care au adunat materialul şi l-au structurat în forma care a ajuns până la noi.

Cartea este formată din 48 de capitole, împărţite după cum urmează:

-1-3: vocaţia profetului şi misiunea sa;

-4-24: reproşuri şi ameninţări contra israeliţilor înainte de asediul Ierusalimului;

- 25-32: oracole împotriva naţiunilor;

-33-39: mângâiere şi speranţă pentru un viitor mai bun;

-40-48: statutul politic şi religios al comunităţii viitoare restabilite în Palestina.

După înfrângerea din 597 î.C., în timp ce cei care au fost deportaţi aşteaptă momentul întoarcerii, cei care au rămas în ţară consideră că au fost favorizaţi de Dumnezeu. De aceea se credeau adevăraţii moştenitori ai promisiunilor divine. Ezechiel este împotriva acestei convingeri şi îi îndeamnă pe toţi la reflecţie. Exilul se datora în egală măsură şi celor deportaţi şi celor rămaşi în ţară. Cu toţii păcătuiseră. Ca atare, exilul era efectul păcatului tuturor. Ceea ce trebuia făcut de acum înainte era ca toţi să recunoască că au păcătuit şi, cu inima căită, să se întoarcă la Dumnezeu, sperând astfel şi în revenirea celor din exil, ca şi în reconstrucţia ţării devastate.

Răsplata pentru căinţă are să fie întoarcerea din Babilon, pedepsirea tuturor popoarelor care l-au umilit pe Israel, suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor şi refacerea templului, din care va izvorî, ca un fluviu, mântuirea.

Obiectiv:

Trăirea adevărurilor de credinţă cu umilinţă.

Învăţătură:

Mesajul profetic al lui Ezechiel aduce cu sine o noutate, şi anume reînnoirea interioară. Credinţa în Dumnezeu trebuie să înceapă cu reînnoirea interioară. Nu este suficientă adeziunea exterioară. Ezechiel invită poporul la reflecţie. O dată păcatul recunoscut aduce cu sine iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu face totul nou. Nimic nu mai este ca înainte. Dumnezeu va da celor care se căiesc o inimă nouă şi un duh nou, va pune în ei un spirit nou. Iar cel care va inaugura cultul în spirit şi adevăr va fi Mesia, Isus Cristos, pe care Ezechiel îl vede ca pe un viitor David. De acum, oamenii vor înţelege altfel relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Noutatea constă şi în faptul că iniţiativa convertirii vine din interior, este inspirată de Dumnezeu. El acţionează primul cu harul său, apoi este persoana cea care răspunde. Sub aspectul spiritualizării tuturor componentelor vieţii religioase, profetul Ezechiel are un mare merit. Conform profetului Ezechiel, Dumnezeu este cel dintâi care are iniţiativa. Răspunsul omului care urmează acestei iniţiative nu este decât asentiment dat bunătăţii lui Dumnezeu.

Harul este darul gratuit pe care Dumnezeu îl face cuiva fără nici un merit din partea acestuia din urmă. Este un dar al bunăvoinţei lui Dumnezeu, care recere un răspuns, iar răspunsul nu poate fi altul decât convertirea continuă a inimii. Aceasta înseamnă trăirea vieţii de credinţă cu umilinţă. E vorba de o trăire continuă, susţinută mereu de harul lui Dumnezeu. Această trăire, conform viziunii profetului Ezechiel, va conduce în final, după moarte, la răsplata veşnică.

Practic:

-Ce înseamnă în viziunea profetului Ezechiel trăirea adevărurilor de credinţă cu umilinţă?

-Refaceţi ambientul istoric în care activează Ezechiel ca profet. Pentru ce este Ezechiel împotriva regelui Sedecia care dorea libertatea politică a poporului?

-În ce context vorbeşte Isus în evanghelii despre cultul adus în spirit şi adevăr?

-Având în vedere viziunile profetului Ezechiel, în care altă carte a Sfintei Scripturi se mai vorbeşte de viziuni?

-Citiţi împreună capitolul 34 şi încercaţi să găsiţi un corespondent în evanghelii.

-În ce măsură profetul Ezechiel se aseamănă cu profetul Ieremia?

Texte de referinţă:

"În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam printre robi, la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am avut nişte viziuni cereşti. În ziua a cincea a lunii a patra, în anul al cincilea al regelui Ioiachim, a fost cuvântul Domnului către mine, preotul Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar, în ţara caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului. Eu priveam şi iată venea peste mine dinspre miazănoapte un vânt puternic, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare, iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în înroşit. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu un chip omenesc. Fiecare dintre ele avea câte patru feţe şi fiecare dintre ele avea câte patru aripi" (Ez 1,1-6).

"A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: «Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel, profeţeşte şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuiau să păstorească oare turma? Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat. Oile cele grase le-aţi tăiat, iar turma nu aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-aţi întărit, oaia bolnavă nu aţi îngrijit-o şi pe cea rănită nu aţi pansat-o, pe cea rătăcită nu aţi întors-o şi pe cea pierdută nu aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cu cruzime. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns hrana tuturor fiarelor pământului. De aceea rătăcesc oile mele prin toţi munţii şi pe toate dealurile înalte. S-au împrăştiat oile mele pe toată faţa pământului şi nimeni nu se îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută»" (Ez 34,1-6).

"De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru. Vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate nelegiuirile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi. Vă voi da o inimă nouă şi un duh nou voi pune înlăuntrul vostru, voi lua din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune în voi duhul meu şi vă voi face să umblaţi după legile mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile mele" (Ez 36,24-27).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, tu înnoieşti toate prin cuvântul tău. Dă-ne o inimă nouă şi un duh nou pentru a te putea preamări în toată veşnicia. Amin.

» înapoi la cuprins «