Cartea profetului Ieremia

Prezentare:

Profetul Ieremia este unul dintre cei care au trăit în mod profund drama distrugerii Ierusalimului şi a templului (587 î.C.). Tânăr fiind, Dumnezeu îi cere să vorbească în numele lui în această perioadă destul de sumbră pentru popor. Abia căzuse dominaţia asiriană, abia se iniţiase reforma socială şi religioasă de către regele Iosia şi o nouă ocupaţie, cea babiloniană, se prezintă la orizont. De data aceasta, babilonienii sunt mult mai duri decât asirienii. Din cauza unor mici revolte apărute ici-colo, regele babilonian, Nabucodonosor, distruge Ierusalimul, templul şi duce o mare parte din populaţie în robie. Ieremia este profetul acestor perioade destul de grele pentru poporul ales.

Ieremia este originar din Anatot, o localitate aflată în imediata vecinătate a Ierusalimului. Provine dintr-o familie sacerdotală şi, din scrierea sa, rezultă că are un suflet destul de sensibil. Cu toate acestea, Dumnezeu îl cheamă şi-i pune pe buze un mesaj care nu-l caracteriza, dar pentru că era trimisul lui Dumnezeu, nu are încotro. Ieremia vesteşte nenorocire. Este pus să dărâme, să smulgă şi să răstoarne. Un mesaj care atrage asupra sa ura familiei, a regilor, a preoţilor şi a profeţilor falşi. De aceea, cu toţii caută să-l distrugă.

După un timp, asemenea lui Iob, îşi blestemă ziua în care s-a născut şi doreşte să moară. Misiunea pe care i-o încredinţase Dumnezeu îl apăsa ca o povară prea grea. Trăieşte aceste încercări la nivel sufletesc şi aceasta îl salvează. Era exact ceea ce predica. Nu acelaşi a fost şi răspunsul din partea poporului. Misiunea de a schimba în el viaţa morală şi religioasă a eşuat.

Ieremia, prin mesajul pe care l-a avut de transmis a fost mai degrabă un profet al singurătăţii. Nimănui nu-i erau pe plac ameninţările. Peste tot el vedea teroare. Şi aceasta a dus la marginalizarea lui.

Cartea are 52 de capitole, structurate astfel:

- 1,1-25,13: oracole împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului;

- 26-35: oracole de mântuire pentru Israel şi Iuda;

- 36-45: suferinţele lui Ieremia;

- 46-51: oracole împotriva naţiunilor;

- 52: anexă istorică după căderea Ierusalimului.

Cartea profetului Ieremia este o profeţie din care transpare judecata Domnului, speranţa, avertismentele, dar şi mângâierile pe care le primeşte poporul lui Dumnezeu. Se pare că este primul profet care suferă din cauza mesajului pe care îl are de transmis, de aceea este de multe ori marginalizat. În ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu, vrea o nouă alianţă cu poporul, întrucât prima fusese încălcată. Dumnezeu vrea să arate poporului că atunci când ascultă, are parte de binecuvântare, când nu ascultă şi urmează alte căi, are numai de suferit.

Pe parcursul cărţii apar idei ca: Dumnezeu este stăpânul istoriei, judecata lui Dumnezeu, convertirea interioară, suferinţa profetului, noua alianţă.

Cartea profetului Ieremia este mai degrabă drama profetului neînţeles, neînţelegere plătită din partea poporului cu exilul.

Obiectiv:

Ascultarea faţă de voinţa lui Dumnezeu şi respectarea miniştrilor săi.

Învăţătură:

Ieremia este geniul profetului neînţeles. Dumnezeu se foloseşte de el încă de la o vârstă tânără şi îl trimite să ducă poporului şi oamenilor timpului un mesaj zdruncinător. Erau timpuri de pace, când el anunţă venirea unei mari armate din Nord care va invada Iuda şi Ierusalimul şi le va distruge, dacă acesta nu se va converti. Oamenii însă nu aveau timp pentru un astfel de mesaj, mai mult, regele Ioiachim îi rupe în bucăţi sulul care conţine profeţia. Poporul vrea independenţa, dar independenţa înseamnă, în acest caz, îndepărtarea de Domnul. Dumnezeu îl vrea pe Israel mai degrabă un stat supus care să înveţe ce este ascultarea, ca apoi, din acest ferment, să poată face o comunitate care să se intereseze de binele tuturor.

După căderea Ierusalimului (587 î.C.) se formează mai multe tendinţe: pe de-o parte exista un grup care voia reconstruirea ţării sub dominaţia babiloniană, iar Ieremia este de partea acestui grup; pe de altă parte era un grup care se deda la acte teroriste, iar un altul care voia să fugă în Egipt de frica babilonienilor. Cu toate că nu şi-a dorit, profetul Ieremia este luat cu forţa şi dus în Egipt, unde va şi muri.

Poporului israelit nu-i place să asculte. O caracteristică aproape comună tuturor timpurilor şi tuturor oamenilor. Vrea autonomie, vrea libertate, dar nu ştie să o folosească. Este starea în care se regăsesc mulţi din oamenii de astăzi. Ca o ironie a sorţii, se demonstrează că atunci când suferă, omul este cel mai ascultător, cel mai supus şi îl caută cel mai mult pe Dumnezeu. Aceasta o dorea Dumnezeu şi de la poporul israelit. El însă se asemăna multor oameni de astăzi care, profitând de libertate, o confundă cu libertinajul, cu a face ce vrei, prin aceasta îndepărtându-se de Dumnezeu şi de poruncile lui. A se vedea starea majorităţii lumii de astăzi.

Practic:

- Încercaţi o incursiune în istorie şi constataţi în care momente ale ei, credinţa a fost mai puternică? (A se vedea în primul rând numărul sfinţilor!)

- Citiţi din capitolul întâi despre chemarea lui Ieremia. În ce împrejurări aţi mai auzit textul respectiv?

- Cu cine l-aţi compara pe profetul Ieremia dintre personajele Noului Testament?

- Ce credeţi că a deranjat atât de mult în mesajul profetului, încât s-a simţit deseori marginalizat?

- În ce măsură mesajul profetului Ieremia se aseamănă cu mesajul lui Isus Cristos? (A se avea în vedere mai ales răspunsul dat)

- Care este motivul pentru care Ieremia este considerat unul dintre profeţii cei mai mari ai Vechiului Testament?

- În ce măsură, mesajul transmis de preoţi, profeţii de astăzi ai lui Dumnezeu, găseşte un corespondent la nivel de comunitatea de astăzi?

Texte de referinţă:

"A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: «Înainte de a te zămisli în sânul mamei tale, eu te cunoşteam deja, înainte de a te naşte, eu te-am consacrat şi te-am rânduit profet pentru popoare». Iar eu am răspuns: «O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc pentru că sunt încă tânăr». Domnul însă mi-a zis: «Să nu spui: Sunt încă tânăr; căci la toţi la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci, vei spune. Să nu te temi de dânşii, căci eu sunt cu tine ca să mântuiesc», zice Domnul. Iar Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: «Iată, am pus cuvintele mele în gura ta! Iată, te-am pus astăzi peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, ca să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!»" (Ier 1, 4-10).

"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, priviţi, căutaţi prin pieţele lui. Veţi găsi măcar un om care să păzească dreptatea şi să caute adevărul? Căci eu aş ierta Ierusalimul. Chiar şi atunci când spun: «Viu este Domnul», ei jură fals" (Ier 5,1-2).

"«Iată, vin zile», zice Domnul, «când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legământ. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi eu l-am păstrat», spune Domnul." (Ier 31, 31-32)

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, tu ai fost mereu fidel cuvântului dat. Ajută-ne ca, ascultând de glasul profeţilor tăi de astăzi, să trăim în viaţa noastră cuvântul tău. Amin.

» înapoi la cuprins «