Cartea profetului Nahum

Prezentare:

Profetul Nahum îşi desfăşoară activitatea într-o perioadă în care, pe neaşteptate, mezii şi babilonienii s-au aliat împotriva duşmanului lor comun: Asiria (612 î.C.). Însă speranţa că poporul va reveni la vechea demnitate a fost imediat spulberată de moartea regelui Iosia în războiul prin care dorea să-l oprească pe faraonul din acel timp al Egiptului, care dorea să cucerească Regatul de Sud. Regele Babilonului, Nabucodonosor, profită de împrejurare şi atacă armata Egiptului, ucigându-l şi pe faraon. Astfel, Nabucodonosor îşi deschide drumul spre cucerirea Ierusalimului, fapt întâmplat în anul 587 î.C.

Cartea poartă numele profetului Nahum, unul dintre profeţii minori, care îşi desfăşoară activitatea înainte de anul 612 î.C., anul în care va cădea oraşul Ninive, capitala Asiriei. Vestind sfârşitul dominaţiei asirienilor, profetul Nahum aduce mare bucurie în multe inimi. O face într-un stil inegalabil şi cu o mare expresivitate. În acelaşi timp, dă dovadă de o mare credinţă în Dumnezeu.

Cartea a fost scrisă între anii 663 î.C, anul căderii oraşului Teba şi 612 î.C. anul cuceririi Asiriei de către mezi.

În ansamblu, Cartea profetului Nahum este un monument al măreţiei lui Dumnezeu. El este stăpânul lumii, ca atare nimeni şi nimic nu i se poate opune. Fiind din natură iubitor, Dumnezeu este încet la mânie cu duşmanii poporului său. Va veni însă o zi în care vor plăti pentru toate greşelile lor. Vor fi salvaţi doar cei care se încred cu adevărat în Dumnezeu. Locul şi momentul principal în care Dumnezeu îşi va manifesta atotputernicia, va fi Ninive, capitala Asiriei, pe care o distruge din cauza multor nelegiuiri comise în ea. În acest fel va fi salvat Regatul de Sud de distrugere şi, o dată cu el, toate popoarele învecinate care se bucură nespus de mult de căderea Asiriei, căci toate au avut de suferit din cauza maşinii de război a asirienilor.

Cartea are doar 3 capitole, structurate astfel:

- 1,1: titlul;

- 1,2-14: măreţia lui Dumnezeu în judecată;

- 1,15-2,13: asediul şi distrugerea oraşului Ninive;

- 3,1-19: motivul căderii oraşului Ninive.

Nahum este profetul mâniei lui Dumnezeu. Deşi mânia nu este un semn al iubirii, la Dumnezeu este un semn al dreptăţii. Puterea pe care o aveau popoarele nu era dată de Dumnezeu pentru a subjuga alte popoare şi pentru a le impune zeii lor păgâni, ci era o putere de slujire în iubire. Ninive îşi găseşte sfârşitul în mânia lui Dumnezeu tocmai pentru că nu a folosit bine puterea. Nici măcar nu a avut capacitatea de a se apăra în faţa mâniei lui Dumnezeu. În acest fel, Ninive - şi, o dată cu ea, Asiria -, cade pradă propriului mod greşit de a înţelege şi de a trăi puterea. Dreptatea lui Dumnezeu nu poate permite puterilor politice umane să construiască împărăţii durabile, bazate pe înşelăciune, pe corupţie şi pe dominarea absurdă din partea oamenilor. Dumnezeu vrea ca între oameni să domine dreptatea şi iubirea. Ninive a fost puterea pe care Dumnezeu a arătat că nu o doreşte şi că o altă putere similară acesteia va fi sortită pieirii.

Obiectiv:

A înţelege că ceea ce suntem şi avem, este spre gloria lui Dumnezeu, nu spre subjugarea aproapelui.

Învăţătură:

Ideea centrală a mesajului pe care îl transmite Nahum în cartea sa este că Dumnezeu este singurul stăpân. Nimeni şi nimic nu-l poate înlocui cu alţi dumnezei, cu atât mai mult poporul israelit cu care încheiase o alianţă de iubire. În ceea ce priveşte Cartea lui Nahum, această dorinţă de a arăta cine este adevăratul Dumnezeu se pare că depăşeşte graniţele Israelului. Dumnezeu nu e mulţumit de modul în care asirienii administrează puterea, mai ales de abuzurile pe care şi le permit şi dintre aceste abuzuri, faptul că şi-au impus zeii proprii, în detrimentul lui, care este adevăratul Dumnezeu. Se pare că mesajul lui Nahum se adresează direct oraşului şi puterii de la Ninive, responsabilă de toate relele. Iar pedeapsa e mare!

Ca de obicei, Dumnezeu se foloseşte de un profet prin care avertizează. De data aceasta avertismentul e tulburător, pentru că priveşte întregul pământ. În urma acestui avertisment, Dumnezeu devine un Dumnezeu al fricii, un Dumnezeu care se mânie asemenea unui om. Iar oamenii ştiau ce înseamnă mânia unui om sau şi mai rău, a unui popor. Nu ar fi voit s-o experimenteze şi pe aceea a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu continuă să rămână Dumnezeul iubirii, al alianţei, cel care îl invită pe om, prin convertire, la o nouă şansă.

Practic:

- Cum vă explicaţi faptul că Dumnezeu, în cazul Cărţii lui Nahum, îşi arată măreţia prin distrugerea oraşului Ninive?

- Citind Cartea profetului Nahum, găsiţi câteva asemănări şi deosebiri între modalitatea de a folosi puterea politică în zilele noastre şi cea din timpul asirienilor.

- Care este mesajul pe care Dumnezeu vrea să-l transmită prin ameninţarea cu cataclismul?

- În ce măsură cataclismele naturale de astăzi pot fi văzute ca avertismente din partea lui Dumnezeu?

- Cum aţi fi reacţionat dacă aţi fost în locul locuitorilor din Ninive şi aţi fi auzit din gura profetului despre distrugerea care urma să vină?

- Citiţi cu voce tare capitolul 2 al Cărţii profetului Nahum. Ce vă inspiră?

- Cum vă folosiţi de bunurile sau de influenţa pe care o aveţi? Povestiţi un exemplu în care cineva să fi suferit din cauza nedreptăţii cuiva cu influenţă. Cum vi se pare?

Texte de referinţă:

"Profeţie despre Ninive. Cartea viziunii pe care a avut-o Nahum cel din Elcoş. Domnul este un Dumnezeu zelos, Domnul se răzbună. El cunoaşte mânia! Domnul se răzbună pe cei care îi sunt împotrivă şi împotriva duşmanilor săi este de neînduplecat. Domnul este îndelung-răbdător şi mult-milostiv, dar nu lasă nimic care să nu pedepsească. În vânt şi în furtună îşi face loc, iar norii sunt pulberea de sub picioarele lui. El ceartă marea şi o răstoarnă şi toate râurile mari le seacă; Vasanul şi Carmelul se ofilesc şi floarea Libanului se veştejeşte; munţii se cutremură în faţa lui şi colinele se fac una cu pământul; pământul tremură în faţa lui, lumea şi toţi cei care locuiesc în ea" (Nah 1,1-5).

"Un duşman distrugător a pornit împotriva ta, Ninive; păzeşte întăriturile, păzeşte calea, încinge-ţi mijlocul şi adună-ţi toate puterile. Căci Domnul a sădit din nou via lui Iacob, slava lui Israel, pe care hoţii au prădat-o şi i-a stricat vlăstarele. Scuturile războinicilor săi sunt roşii; îmbrăcaţi în roşu aprins sunt soldaţii; în focul armelor de oţel, carele se ivesc. În ziua de asalt, călăreţii se avântă pe câmpii... Porţile fluviilor se deschid şi palatul de spaimă este cuprins. S-a sfârşit! Ea este prinsă şi dusă în robie. Slujitoarele ei scot suspine ca porumbeii şi se bat la piept. Ninive este ca un iaz de apă de demult. Locuitorii ei fug. Staţi! Opriţi-vă! Nici unul se întoarce. Prădaţi aurul! Jefuiţi argintul! Căci comorile ei sunt fără sfârşit. Are tot felul de bogăţii şi de lucruri scumpe. Ea este pustiită, jefuită şi prădată... inimi frânte, genunchi care se încovoaie, glezne care tremură de groază şi feţele tuturor sunt îngălbenite de spaimă" (Nah 2,2-4.7-11).

" Păstorii tăi dorm, rege al Asiriei! Vitejii sunt somnoroşi; poporul s-a împrăştiat în munţi şi nu este cine să-l adune! Prăbuşirea ta este fără leac şi năprasnic prăpădul tău! Toţi cei care vor auzi această veste despre tine vor bate din palme, căci peste cine nu s-a abătut răutatea ta?" (Nah 3,18-19)

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, tu eşti atotputernic şi doreşti ca toţi să se închine ţie. Iartă-ne în îndurarea ta orice încercare de a ne închina altcuiva decât ţie. Amin.

» înapoi la cuprins «