Cartea profetului Sofonia

Prezentare:

Spre deosebire de Isaia, profetul Sofonia trăieşte într-o perioadă istorică destul de zbuciumată. Regele Ezechia pierde o mare parte din regatul său (46 de oraşe), care intră sub dominaţia asirienilor. În timpul regilor Manase (687-642 î.C.) şi Amon (642-640 î.C.), Regatul lui Iuda este tot mai mult dominat de influenţa asiriană, care a afectat foarte mult viaţa religioasă de la templu. Abia după moartea regelui asirian Assurbanipal (627 î.C.) începe declinul imperiului asirian şi ca atare şi declinul influenţei lui politice şi religioase.

Cartea este numită după numele profetului Sofonia, personajul ei principal. Sofonia s-a născut, după toate probabilităţile, la Ierusalim şi şi-a desfăşurat misiunea profetică în jurul anilor 640-630 î.C. Oracolele sale ne fac să înţelegem situaţia prin care trecea Regatul lui Iuda din punct de vedere social şi religios. Era o perioadă caracterizată de influenţele cultului zeilor străini, de diverse obiceiuri păgâne, de răutatea profeţilor falşi, de violenţă şi nedreptăţi sociale. Rolul lui a fost acela de a deschide drum pentru reforma socială şi religioasă înfăptuită ulterior de regele Iosia.

Cartea începe cu hotărârea pe care o ia Dumnezeu de a pedepsi Ierusalimul şi Regatul lui Iuda, din cauza idolatriei şi a consecinţelor acesteia. Sofonia prezintă totul ca pe o judecată care va avea loc în ziua mâniei Domnului, o zi în care va fi o mare distrugere, o zi de care vor scăpa doar cei care au ascultat de cuvântul Domnului, respectând astfel alianţa. Va fi o pedeapsă care va cuprinde inevitabil şi naţiunile vecine păgâne. Atât Ierusalimul cât şi locuitorii lui, pentru că nu au ţinut cont de Dumnezeu, vor fi pedepsiţi. Totuşi, Domnul va păstra un "rest sfânt" prin care va duce viaţa mai departe. Din acest rest sfânt se va reface noul popor care îl va sluji pe Domnul şi îşi va manifesta iubirea sa fidelă.

Cartea are în componenţa sa doar 3 capitole, structurate astfel:

- 1,1: titlul cărţii;

- 1,2-2,3: ziua Domnului

- 2,4-15: judecata împotriva popoarelor păgâne vecine Regatului lui Iuda;

- 3,1-20: condamnarea Ierusalimului şi promisiunea restaurării regatului.

Sofonia este profetul "Zilei Domnului". El vede această zi ca pe una a mâniei, a distrugerii Ierusalimului şi a poporului întreg. Motivul? Închinarea la idoli. Această zi trebuie să fie văzută de întregul popor ca o lecţie în vederea convertirii. Ea nu se sfârşeşte doar cu distrugerea unei părţi din popor, ci e un cataclism general. Totul va fi distrus, inclusiv păcatul, din cauza căruia s-a declanşat această zi. Singurul care va rămâne va fi "restul sfânt", acea parte a poporului umilă şi săracă, cei care, în sinceritatea sufletului lor, împlinesc totuşi voinţa lui Dumnezeu. Acest rest sfânt, scăpat de cataclism va trăi în Ierusalimul sfânt, unde singurul rege va fi Domnul, iar singura lege va fi iubirea.

În ansamblu, Sofonia este un profet al groazei. Mesajul său este unul care trezeşte fiori, dar care este şi medicinal, vindecă acolo pe unde trece. Nimeni nu se bucura pentru distrugerea pământului, de aceea mulţi se convertesc şi intră în rândul "restului sfânt". Dar când o vor face cu toţii?

Obiectiv:

Conştiinţa că în fiecare moment suntem chemaţi să ne convertim.

Învăţătură:

Convertire, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu înseamnă doar asentiment dat unui mănunchi de legi, ci schimbare a inimii. Astfel, corupţia, nedreptatea, idolatria, subjugarea celor săraci, mândria deşartă, toate acestea constituie materia convertirii. Convertirea este o lucrare a inimii. Doar schimbările exterioare nu înseamnă convertire, ci e nevoie de o schimbare interioară, de mentalitate, de crez.

Lecţia de groază a profetului Sofonia pare să nu mai spună nimic oamenilor de astăzi. Sunt atâţia ani de atunci şi ceea ce a profeţit, nu s-a întâmplat. Pământul nu a fost distrus aşa cum a prezis, iar relele pentru care Dumnezeu făcea această profeţie prin gura lui Sofonia au continuat, sub atâtea forme, să se repete.

A existat ceva sau cineva pentru care Dumnezeu nu a dus la împlinire planul său de distrugere a ceea ce crease. A procedat aşa cum procedase altădată cu izgonirea primilor noştri părinţi din paradis sau cu intrarea familiei lui Noe în arcă sau cu salvarea lui Lot din Sodoma şi Gomora. Dumnezeu este Dumnezeul milostivirii. Chiar şi numai pentru un singur drept, e gata să salveze întregul popor. Dacă nu a dus la împlinire cataclismul pe care îl promisese, înseamnă că cineva a împlinit totuşi voinţa sa. Aici intervine rolul "restului sfânt", un grup de oameni pe care, din punct de vedere uman vorbind, Dumnezeu se poate baza. Datorită acestui rest sfânt, poporul este salvat. O pedagogie pe care Dumnezeu a folosit-o şi o foloseşte din totdeauna. De dragul unui rest, Dumnezeu nu distruge lumea, ci o cheamă necontenit la mântuire.

Dacă celor răi le merge bine, prosperă şi se bucură de viaţă şi dacă Dumnezeu nu-i loveşte, aşa cum s-ar aştepta mulţi s-o facă, acest mod de a acţiona al lui Dumnezeu face parte din planul său de iubire, şi anume acela că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Practic:

- Cu care carte din Noul Testament aţi asemăna Cartea profetului Sofonia?

- Din ce punct de vedere, Sofonia devine o imagine a lui Isus Cristos?

- Citiţi capitolele 1 şi 2 din Cartea profetului Sofonia. Dacă Dumnezeu ar fi acţionat întocmai cu cele prezise, faceţi o descriere a ceea ce ar mai fi rămas din pământ.

- Cum consideraţi faptul că astăzi Dumnezeu nu mai face astfel de profeţii?

- Care este diferenţa dintre "Ziua Domnului" despre care vorbeşte profetul Sofonia şi "Ziua Domnului" pe care o sărbătorim în fiecare duminică?

- În ce măsură putem vorbi la creştinii de astăzi despre o continuă convertire?

Texte de referinţă:

"Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. Voi nimici oameni şi animale, păsările cerului şi peştii mării! Voi face să cadă cei care fac nelegiuiri şi îi voi distruge pe oamenii de pe faţa pământului. Şi voi întinde mâna mea împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor din Ierusalim şi voi distruge din locul acesta pe Baal până la ultimele lui rămăşiţe, numele celor care îl slujesc şi al tuturor preoţilor. Şi pe toţi cei care se închină pe acoperişuri, oştirii cerului şi pe toţi cei care îl preamăresc pe Domnul, dar se jură şi pe Milcom, pe cei care se întorc de la Domnul, pe cei care nu-l caută pe Domnul şi nu speră în el" (Sof 1,2-6).

"Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare şi de jale, zi de pustiire şi de nimicire, zi de întuneric şi de beznă, zi de nori şi de negură; zi cu sunet de trâmbiţă şi de strigăte de război împotriva cetăţilor întărite şi a turnurilor înalte" (Sof 1,15-16).

"Umblă după lege şi cu rânduială, neam fără ruşine... Căutaţi pe Domnul toţi cei umili din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa; poate astfel veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului" (Sof 2,1.3).

"În ziua aceea se va zice Ierusalimului: «Nu te teme, Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi... În acea zi îi voi distruge pe toţi cei care te asupresc, îi voi salva pe toţi cei care şchiopătează şi pe cei daţi afară îi voi strânge de pe drumuri, îi voi da spre laudă şi cu nume bun în ţinuturile în care altădată fusese daţi de ocară. În vremea aceea vă voi aduce înapoi. Şi, în momentul în care vă voi aduna, vă voi da spre laudă şi cu nume bun la toate neamurile pământului, când în faţa lor voi întoarce din robie pe robii voştri», zice Domnul" (Sof 3,16.19-20).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, tu ai îndemnat în multe feluri poporul ales la convertire. Dă-ne şi nou, credincioşilor tăi, harul convertirii continue. Amin.

» înapoi la cuprins «