Cartea Genezei

Prezentare:

Este prima carte a Sfintei Scripturi. Alături de Exod, Levitic, Numeri şi Deuteronom, face parte dintr-un grup de cinci cărţi, numite Pentateuh sau Tora (Legea). Se numeşte Geneza sau Facerea deoarece prezintă originea (genesis) sau începutul a tot ceea ce există. Este formată din 50 de capitole împărţite în două părţi:

- partea întâi: Gen 1-11: prezintă momentul creaţiei, căderea primilor oameni în păcat, promisiunea Mântuitorului, potopul, turnul Babel;

- partea a doua: Gen 12-50: prezintă viaţa patriarhilor (12-25: despre Abraham; 26-36: despre Isaac şi Iacob; 37-50: despre Iosif).

Cartea Genezei a fost redactată sub inspiraţia directă a Duhului Sfânt, undeva între secolele X-V î.C., şi este rodul mai multor tradiţii: iahvistă, elohistă, sacerdotală şi deuteronomistă. Un rol determinant în elaborarea Cărţii Genezei, dar şi a celorlalte cărţi din grupul numit "Pentateuh", l-a avut fără îndoială şi Moise.

Intenţia principală a elaborării acestei cărţi a fost cunoaşterea adevăratei origini a tot ceea ce există, precum şi cunoaşterea autorului a tot ceea ce ne înconjoară. Pentru poporul evreu, în sânul căruia a apărut pentru prima dată cartea, era o clarificare a adevăratului Dumnezeu, în detrimentul idolilor mesopotamieni, babilonieni sau egipteni. O dată clarificată originea universului şi a autorului lui, poporul evreu era invitat să citească evenimentele în lumina credinţei în Dumnezeu.

După ce ne prezintă momentul creaţiei cu etapele sale, Cartea Genezei îl invită pe cititor să descopere cum Dumnezeu nu iese din istorie, ci merge împreună cu ea. Nu îi este indiferent păcatul de neascultare al primilor oameni, în acelaşi timp nici nu vrea să distrugă lucrarea mâinilor sale. Ca o consecinţă urmează promisiunea Mântuitorului şi, de aici, găsirea măcar a unui grup (restul sfânt) care să respecte şi să ducă mai departe promisiunea lui Dumnezeu. Aşa descoperim cum, Dumnezeu, chiar dacă a distrus omenirea prin potop, îl păstrează pe Noe împreună cu familia sa. Şi pentru că după potop, urmaşii fiilor lui Noe au dorit să construiască un turn, care să fie un simbol al mândriei lor, Dumnezeu le-a încurcat limbile şi i-a răspândit pe întregul pământ. Pentru că promisiunea trebuia dusă mai departe, Dumnezeu îl alege pe Abraham, din care provin Isaac, Iacob, Iosif şi apoi poporul ales, poporul evreu.

Ceea ce vrea să ne transmită Cartea Genezei este ideea că Dumnezeu a creat totul din iubire şi cere oamenilor să fie iubit şi respectat, atât el cât şi creaţia ieşită din mâinile sale. În acelaşi timp, doreşte ca adevăratul cult să fie îndreptat doar spre el, pentru că el este singurul Dumnezeu.

Obiectiv:

Trezirea conştiinţei că Dumnezeu este creatorul cerului şi al pământului, că tot ceea ce există provine doar din iubirea gratuită a lui Dumnezeu.

Învăţătură:

Dumnezeu a creat lumea din iubire. Din iubire, după căderea primilor oameni l-a promis pe Mântuitorul. Iubirea a fost aceea care l-a determinat pe Dumnezeu să nu distrugă total omenirea prin potop. Din iubire îl alege pe Abraham, pe Isaac şi pe Iacob şi prin ei duce mai departe binecuvântarea promisă.

Omenirea există datorită iubirii lui Dumnezeu. Iubirea presupune libertatea, de aceea, în libertatea sa, de multe ori, omul alege să păcătuiască, să nu se supună legilor lui Dumnezeu şi, prin aceasta, se îndepărtează de el. Oamenii nu mor după ce păcătuiesc. Cartea Genezei este cel mai plauzibil exemplu în acest sens. Dumnezeu dă tuturor posibilitatea convertirii. Au avut-o şi primii oameni, şi Cain, şi urmaşii fiilor lui Noe, şi poporul ales. O are fiecare persoană.

Existând numai şi numai din iubirea gratuită a lui Dumnezeu, omul este dator să-i dea cult doar lui. Este dator să-l cunoască, să-l iubească şi astfel să merite bucuria de a fi cu el.

Practic:

- V-aţi gândit vreodată să alcătuiţi genealogia neamului din care proveniţi? Încercaţi şi spuneţi la a câta generaţie v-aţi blocat. De ce?

- Ce vă spune ideea de "evoluţionism", cine a propus-o şi ce legătură are ea cu lumea biblică, în care se precizează clar că lumea a fost creată de Dumnezeu din nimic.

- În ceea ce priveşte creaţia din punct de vedere biblic există diferenţă între verbele "a crea" şi "a face". "A crea" înseamnă a face ceva din nimic, caracteristică specifică doar lui Dumnezeu, şi "a face" înseamnă a face ceva din ceva deja existent, a prelucra, acţiune specifică omului. Cu alte cuvinte, Dumnezeu singur creează, omul prelucrează.

- În lumina explicaţiilor de mai sus, încercaţi să creaţi ceva. Aţi reuşit?

- Care este semnificaţia faptului că omul a fost creat la sfârşit? Există o afirmaţie pe care Cartea Genezei o face cu privire la Dumnezeu la sfârşitul acestei zile. Care este afirmaţia şi ce rol joacă ea în contextul creării omului?

- După potop, Dumnezeu a făcut să apară curcubeul pe cer. Care este semnificaţia lui? Ce alte simboluri a mai căpătat de-a lungul istoriei?

- Care sunt cei trei mari patriarhi ai Vechiului Testament? Încercaţi să trasaţi un mic profil al fiecăruia accentuând aspectul de aleşi ai lui Dumnezeu pentru a duce mai departe binecuvântarea promisă.

- Precizaţi câteva din modalităţile prin care astăzi omenirea încearcă să respecte creaţia lui Dumnezeu.

- Ce propuneţi pentru a veni în întâmpinarea ideii de respect faţă de creaţie?

Texte de referinţă:

"La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul... Şi a zis Dumnezeu: «Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările câmpului, animalele domestice, toate vieţuitoarele care se târăsc pe pământ şi peste tot pământul»... Şi a privit Dumnezeu tot ceea ce făcuse şi iată că erau foarte bune" (Gen 1,1.26.31).

"După aceea Domnul Dumnezeu a zis lui Noe: «Intră în corabie tu şi toată casa ta, căci în tot neamul acesta numai pe tine te-am găsit drept înaintea mea»" (Gen 7,1).

"Apoi a zis iarăşi Dumnezeu către Noe: «Iată, ca semn al legământului, pe care îl închei cu voi şi cu tot sufletul viu care este cu voi din neam în neam de-a pururi, pun curcubeul meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre mine şi pământ»" (Gen 9,12-13).

"După aceea a zis Domnul către Abraham: «Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta eu. Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare»" (Gen 12,1-2).

Rugăciune:

Dumnezeule, Tată, îţi mulţumim că ne-ai creat, că ne iubeşti şi că ne menţii în existenţă, deşi, de atâtea ori, prin păcatele noastre suntem nerecunoscători unei iubiri atât de mari. Ajută-ne să te iubim respectând creaţia ta. Amin.

» înapoi la cuprins «