Cartea profetului Isaia

Prezentare:

Isaia este unul dintre cei mai mari profeţi ai poporului ales. S-a născut la Ierusalim, în jurul anului 765 î.C., într-un timp în care, datorită competenţei regelui Osia, Regatul de Nord era prosper. După moartea celor doi regi - Osia (regele lui Iuda) şi Ieroboam al II-lea (regele lui Israel) - influenţa puterii Asiriei a început să se facă simţită. În regatul lui Iuda va ajunge la putere Ahaz, care, neascultând de Isaia, va încheia alianţă cu Asiria. Urmările acestei alianţe aveau să fie mult mai nefaste decât tot ceea ce trăise Israelul până în momentul dezbinării lui (931 î.C.). Ahaz, sub presiunea alianţei încheiate cu Asiria introduce cultul asirienilor în templul de la Ierusalim. Ca urmare, în loc să apere regatul de stăpânirea popoarelor păgâne, Ahaz devine vasalul lor.

Regele Ezechia (anul 715 î.C.), prin urcarea sa pe tron reuşeşte să stăvilească dominaţia asirienilor, trecând chiar la consolidarea templului şi la iniţierea unor reforme religioase profunde. I-a invitat pe toţi evreii să-l cinstească pe Dumnezeu doar la templul de la Ierusalim. A construit tunelul Siloam prin care să alimenteze oraşul cu apă în caz de un asediu prelung al duşmanilor. În 701 î.C., ţinând cont şi de sfaturile lui Isaia, a îndepărtat dominaţia asiriană şi a început un timp de pace.

În aceste împrejurări istorice îşi desfăşoară activitatea profetul Isaia. El provine dintr-o familie de seamă de la Ierusalim. A primit vocaţia profetică în anul 742 î.C., anul morţii regelui Osia, când a luat sfârşit perioada de prosperitate din Israel. Isaia a primit de la Dumnezeu vocaţia de profet în condiţiile în care Iudeea trecea prin cea mai grea perioadă istorică. Şi aici, ca şi în Israel, corupţia era la rang înalt. De asemenea, şi ipocrizia şi nedreptatea. Rolul lui Isaia era acela de a interveni în viaţa politică pentru a o călăuzi la realism şi la credinţa în Dumnezeu.

Cartea este scrisă în parte direct de Isaia, restul fiind completată de câţiva ucenici de-ai săi (trei la număr, numiţi: Proto-Isaia, Deutero-Isaia şi Trito-Isaia).

Cartea are 66 de capitole, structurate astfel:

- 1-6: ameninţări şi promisiuni faţă de Iuda şi Ierusalim;

- 7-12: cartea lui Emanuel;

- 13-23: oracole împotriva naţiunilor;

- 24-27: apocalipsa lui Isaia;

- 28-33: oracole de ameninţare şi promisiuni faţă de Iuda şi Israel;

- 34-35: răzbunarea Sionului de către Domnul;

- 36-39: apendice istoric: Isaia şi regele Ezechia;

- 40-48: Israelul în Babilon;

- 49-55: restaurarea Sionului;

- 56-66: instaurarea împărăţiei universale a lui Dumnezeu.

Mesajul pe care vrea să-l transmită Isaia este unul destul de variat. Apar diverse teme, ca: sfinţenia lui Dumnezeu, restul sfânt, mesianismul, noul exod, monoteismul, dreptatea lui Dumnezeu, puterea cuvântului lui Dumnezeu, Ierusalimul, slujitorul lui Iahve, toate într-o descriere simplă şi detaliată. Isaia este profetul care, văzând slava lui Dumnezeu, recunoaşte că locuieşte în mijlocul unui popor cu buze necurate (cf. Is 6,1-5). Cartea lui este o invitaţie la reflecţie şi la sfinţenie.

Obiectiv:

Conştientizarea faptului că, înfăptuind dreptatea şi păstrând poruncile lui Dumnezeu, sfinţenia este posibilă.

Învăţătură:

Isaia este, fără îndoială, profetul sfinţeniei lui Dumnezeu. Nici un alt profet nu surprinde slava lui Dumnezeu aşa cum o surprinde profetul Isaia. Provenind dintr-o familie aristocratică, având trecere la curtea regilor, având şi un cuvânt de spus din partea lui Dumnezeu, Isaia schimbă nu doar o mentalitate politică, ci şi un mod de a-l percepe pe Dumnezeu. Pentru el, Domnul este "Sfântul lui Israel".

Văzând slava lui Dumnezeu şi pe serafimii care strigau unul către celălalt: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot" (cf. Is 6,3), Isaia înţelege în acelaşi timp care este răutatea păcatului şi ce consecinţe are. El ştie că păcatul omului a contaminat universul întreg şi că toate relele din lume sunt consecinţe ale păcatului. Concret, răul din lume înseamnă infidelitate faţă de Dumnezeu, de poruncile lui, de templu, înseamnă lipsa sfinţeniei. Pentru aceasta Domnul va păstra totuşi un "rest sfânt", care va duce mai departe promisiunea făcută. Din acest rest, într-o zi se va naşte un rege care va instaura dreptatea şi pacea. Peste el se va odihni "duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, al sfatului şi al tăriei, duhul cunoaşterii şi al fricii de Domnul" (cf. Is 11,2). Împlinirea acestei promisiuni se va împlini în persoana lui Isus Cristos care, prin patima, moartea şi învierea sa, va salva tot universul.

Prin vastitatea mesajului pe care îl propune, Isaia rămâne profetul prin excelenţă al Vechiului Testament.

Practic:

- Citiţi împreună capitolul 6, despre chemarea lui Isaia, şi comparaţi cu chemarea altor profeţi. Ce deosebiri şi asemănări sunt?

- La ce ne invită viziunea lui Isaia din capitolul 6, despre Dumnezeu de trei ori sfânt?

- Dacă ar fi să faceţi o comparaţie, cu cine l-aţi compara pe Isaia dintre persoanele Vechiului Testament?

- Cum credeţi că este posibilă sfinţenia astăzi?

- Citiţi capitolul 9 şi precizaţi în care liturgie a Bisericii este folosit textul? Dar capitolul 58?

- Căutaţi câteva din textele folosite în Noul Testament, texte care se găsesc şi în Cartea lui Isaia. Cum vă explicaţi această întâmplare?

- Care credeţi că este punctul forte al cărţii profetului Isaia?

Texte de referinţă:

"În anul morţii regelui Osia, am văzut pe Domnul stând pe un tron înalt şi măreţ şi poalele hainei lui umpleau templul. Serafimii stăteau în faţa lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau. Şi strigau unul către altul zicând: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot, plin este pământul de mărirea lui». Din cauza acestor strigăte, uşile se zguduiau din balamale, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: «Vai mie că sunt pierdut. Sunt un om cu buze necurate ce locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate». Şi pe Domnul Sabaot l-am văzut cu ochii mei. Atunci unul dintre serafimi a zburat către mine având în mâna sa un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleştele de pe masa de jertfă. L-a apropiat de gura mea şi a zis: «Iată, s-a atins de buzele tale şi fărădelegile tale le va curăţi». Şi am auzit glasul Domnului care zicea: «Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?» Şi am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!» Şi el a zis: «Mergi şi spune poporului acesta: De auzit veţi auzi, dar nu veţi înţelege, de uitat vă veţi uita, dar nu veţi vedea»" (Is 6,1-9).

"Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare şi celor ce locuiau în umbra morţii le-a strălucit o lumină... Căci un prunc ni s-a născut nouă, un Fiu ni s-a dat, iar stăpânirea este pe umerii lui, iar numele lui este: Îngerul marelui sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului viitor" (Is 9,1.5).

"Spatele mi l-am dat spre a fi lovit şi obrajii spre a fi pălmuiţi şi faţa nu mi-am ferit-o de la scuipări. Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor şi nu am fost făcut de ocară. Mi-am întărit faţa ca de cremene, căci ştiam că nu voi fi făcut de ruşine. Apărătorul meu este aproape, cine mă va judeca? Să ne prezentăm împreună la judecată! Cine este împotriva mea? Să se apropie!" (Is 50,6-7)

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, cel de trei ori sfânt, măreşte în noi dorinţa de a te urma şi astfel să devenim şi noi sfinţi asemenea ţie. Amin.

» înapoi la cuprins «