Cartea Psalmilor

Prezentare:

Orice popor are literatura sa, în care se înscrie şi poezia. Adevărata poezie a Israelului s-a păstrat în ceea ce Sfânta Scriptură numeşte Cartea Psalmilor. Compuse sub truda greutăţilor, a exilului, sub inspiraţia bucuriei libertăţii sau a pietăţii de la templu, psalmii sunt cartea de rugăciuni a poporului evreu, dar şi a celui creştin. Din acest motiv, această carte este cel mai frecvent folosită atât în liturgia de la templu cât şi în cea creştină.

Biblia ebraică dă Cărţii Psalmilor denumirea de "Cartea laudelor", pe când Septuaginta o numeşte "Cartea psalmilor", expresie care provine din "psalmos", care însemna acordarea instrumentelor sau chiar melodia care acompania rugăciunea, şi "psalterion", care era instrumentul cu coarde care acompania psalmul ca atare.

Nu are un autor comun, după cum nu are nici un timp anume când a apărut. Cartea Psalmilor s-a format în mod progresiv începând din timpul regelui David (sec. al X-lea) şi terminând cu sec. al III-lea î.C. Datorită rolului jucat de David, ca organizator al cultului de la templu, ca model al dreptului persecutat, ca păcătos căit, dar şi chip al Mesiei, el este considerat a fi autorul unui mare număr de psalmi. Pe lângă David, psalmii îi mai au ca autori pe Asaf, fiii lui Core, Solomon, Moise, Heman şi Etan.

Cartea Psalmilor este formată dintr-un număr de 150 de psalmi, clasificaţi astfel:

1. După modelul celor cinci cărţi din Pentateuh:

- 1-41: cartea întâi;

- 42-72: cartea a doua;

- 73-89: cartea a treia;

- 90-106: cartea a patra;

- 107-150: cartea a cincea.

2. După numele lui Dumnezeu folosit:

- 3-41; 90-150: Iahve (Domnul);

- 42-83: Elohim (Dumnezeu).

3. După genurile literare:

- psalmi sub formă de imn (46; 47; 48; 76; 87; 93; 96-98);

- psalmi de cerere (3; 5-7; 12;17; 22; 28; 44; 51; 60; 74; 80; 83; 85; 102; 106; 123; 129; 137);

- psalmi de mulţumire (18; 21; 30; 33; 34; 40; 65-68; 116; 118).

Psalmii cuprind în ei înşişi adevărate comori, expresii teologice, adevăruri veterotestamentare, idei despre Dumnezeu, despre demnitatea omului, despre creaţie, despre viitorul poporului israelit şi despre rugăciune.

Psalmii constituie rugăciunea Sfintei Scripturi. Cu ei s-au rugat regii, profeţii, Isus, Fecioara Maria, apostolii, Biserica primară. Ei stau şi la baza rugăciunii Bisericii. Rugăciunea Laudelor, Ora Medie, Vesperele, Oficiul lecturilor şi Completoriul, toate au în componenţă psalmi. Tot ceea ce era speranţă în psalmii recitaţi de personalităţile Vechiului Testament, a devenit împlinire în persoana lui Isus Cristos. El înglobează în sine toate aşteptările şi dă toate răspunsurile.

Prin psalmi se aduc laude lui Dumnezeu Tatăl, este adorat, invocat, rugat etc. Psalmii sunt mijlocul prin care credinciosul "se dezlănţuie". Sentimentele sunt în largul lor.

Pe lângă psalmii imnuri de cerere şi de mulţumire, mai sunt psalmi regali, de cult, mesianici, aleluiatici, sapienţiali.

Cartea Psalmilor constituie comoara tuturor generaţiilor, din toate vremurile.

Obiectiv:

Convingerea că psalmii constituie rugăciunea prin excelenţă a credinciosului.

Învăţătură:

Atunci când cultul adus lui Dumnezeu s-a mutat de la cortul alianţei la templul din Ierusalim, când templul a devenit locul prin excelenţă a prezenţei lui Dumnezeu, răspunsul evreului, fie preot, fie om simplu, a fost pe măsură. Psalmii pot fi consideraţi mai degrabă replica spontană dată lui Dumnezeu de un personaj anume, într-un context bine definit. În acest fel devine David autorul unui mare număr de psalmi. Momentele de bucurie, care alternau cu momente de tristeţe, de remuşcare, l-au determinat să compună unele dintre cele mai mişcătoare texte. Poporul evreu aflat şi el la culmea disperării, văzându-şi templul dărâmat în timpul robiei babiloniene, devine şi el autor al unor texte pline de sentimente adevărate.

Biserica a preluat această comoară a Vechiului Testament şi nu există celebrare liturgică fără să se cânte sau să se proclame un psalm. Prin faptul că, după prima lectură urmează în mod obligatoriu un psalm, Biserica a dorit ca acest psalm să fie considerat răspunsul pe care creştinul participant la misterele divine îl dă Cuvântului lui Dumnezeu, şi el proclamat.

Psalmii sunt "poeziile" cele mai studiate, comentate, discutate, recitate etc., de când au fost scrişi până astăzi. Rămân în continuare un izvor nesecat de inspiraţie şi de rugăciune, adevărate monumente de inspiraţie divină.

Practic:

- Faceţi un concurs la nivel de parohie care să constea în cântarea psalmului de la Sfânta Liturghie fără a fi repetată de două ori aceeaşi melodie. Câştigă cel care a reuşit să cânte psalmul pe cât mai multe melodii într-un timp fixat dinainte.

- Citiţi din psalmi şi încercaţi să discutaţi la nivel de grup despre frumuseţile pe care le conţin. Trebuie avut în vedere cui se adresează, cine este personajul care l-a propus şi ce mesaj vrea să transmită.

- Scrieţi fragmente din psalmi pe foi mici şi trageţi-le la sorţi. Precizaţi cu aproximaţie cine este autorul şi în ce context a fost compus.

- Citiţi un psalm la întâmplare şi notaţi toate sentimentele pe care vrea să le transmită. Încercaţi apoi să compuneţi o rugăciune folosindu-vă de sentimentele extrase din psalm.

Texte de referinţă:

"Domnul este păstorul meu,

nu voi duce lipsă de nimic;

el mă paşte pe păşuni verzi,

mă conduce la ape de odihnă,

îmi înviorează sufletul.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte,

de dragul numelui său.

Chiar dacă ar fi să umblu

prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de nici un rău,

căci tu eşti cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.

Tu pregăteşti masă pentru mine

în faţa duşmanilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn

şi paharul meu e plin de se revarsă.

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi

în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului

până la sfârşitul zilelor mele" (Ps 22/23).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul. Slava ta s-a înălţat mai presus de ceruri... cât de minunat este numele tău pe tot pământul. Amin.

» înapoi la cuprins «