Cartea Esterei

Prezentare:

Ca şi Cărţile lui Tobia şi a Iuditei, Cartea Esterei este încă o dovadă în plus că Dumnezeu îl iubeşte pe poporul ales şi nu-l părăseşte, chiar dacă, aparent, aşa pare.

Cartea îşi primeşte numele de la Estera, o tânără evreică, deportată în Babilon, de care Dumnezeu se foloseşte pentru a-şi salva poporul. Pentru că anumite familii îşi făcuseră deja o situaţie, la sfârşitul exilului au ales să rămână în Babilon. Acest fapt nu a fost totdeauna pe placul babilonienilor, fapt care ducea deseori la nenumărate neînţelegeri. Din această cauză, multe din familiile evreilor, fie local, fie la modul general, erau persecutate. Cartea Esterei relatează tocmai o astfel de tentativă.

Autorul cărţii nu este cunoscut, dar dă dovadă că este un bun cunoscător al problemelor persanilor. Până la forma finală care s-a dat undeva înainte de anul 160 î.C., Cartea Esterei a mai cunoscut o formă, mult mai scurtă, scrisă în limba ebraică între anii 300-200 î.C.

În ultima formă redactată, aşa cum o găsim şi în Sfânta Scriptură, Cartea Esterei are 10 capitole, împărţite astfel:

- 1-2: Estera devine regina Persiei;

- 3: hotărârea de către Aman a exterminării poporului evreu;

- 4-6: obţinerea salvării poporului de la regele Xerxe din partea Esterei;

- 7-10: triumful evreilor.

Estera este o tânără evreică, deportată la Suza. Fiindu-i pe plac regelui Xerxe, o alege şi o ia de soţie, devenind astfel şi regină. Estera nu era cu părinţii ei naturali, ci fusese adoptată de Mardoheu, care provenea din tribul lui Beniamin. La un moment dat, Mardoheu descoperă un complot împotriva regelui şi îl divulgă, fapt ce a făcut să-i crească şi mai mult stima în faţa regelui. Regele Xerxe avea un ministru care nu-l plăcea pe Mardoheu, de aceea căuta orice prilej ca să-l ucidă. Pentru că nu-l stima închinându-i-se aşa cum o cerea, Aman cere din partea regelui un decret prin care să fie ucis Mardoheu şi poporul său. Auzind aceasta, Mardoheu apelează la Estera, cerându-i să intervină pe lângă Xerxe, pentru a-l salva pe el şi poporul întreg de la pieire. În urma intervenţiei, Estera îşi salvează poporul, iar Aman este spânzurat cu spânzurătoarea pe care o pregătise chiar în curtea casei sale pentru Mardoheu. Aman trăsese la sorţi chiar şi data când avea să înceapă exterminarea poporului evreu. Pentru că nu a mai apucat acea dată, evreii au fost aceia care au primit permisiunea să-i ucidă pe toţi duşmanii. În amintirea acestui eveniment, a fost instituită sărbătoarea "Purim", adică a sorţilor, pe care evreii o celebrează în fiecare primăvară. Încă o dată Dumnezeu salvează poporul prin intermediul unei femei.

Prin mesajul său, Cartea Esterei vrea să trezească curajul în evreii deportaţi, invitându-i ca atunci când sunt persecutaţi să-şi caute dreptatea prin orice mijloace umane, având totodată grijă ca să nu fie exclus nici Dumnezeu. Providenţa lui Dumnezeu, îndepărtarea fatalismului şi colaborarea omului cu Dumnezeu sunt câteva din ideile de bază care se pot citi printre rândurile Cărţii Esterei.

Obiectiv:

Descurajarea să nu facă parte din viaţa noastră.

Învăţătură:

Orice s-ar întâmpla din punct de vedere omenesc, are o rezolvare. Atât timp cât Dumnezeu conduce cu providenţa sa divină lumea, oamenii vor găsi mereu răspunsuri la problemele lor. Este necesar ca aceste răspunsuri să fie căutate. Trebuie folosite toate mijloacele umane posibile. Dumnezeu va rezolva ceea ce nu poate rezolva omul. De altfel Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu tot ceea ce depinde de el să-şi rezolve problemele omeneşti. Aceasta însă, între oameni, duce de multe ori la invidie. Când cuiva îi merge bine, altcineva îl invidiază dorindu-i răul, chiar până acolo încât caută să-l distrugă. Fapt similar întâmplat şi atunci când vorbim despre Cartea Esterei. Familiilor de evrei rămase în robie a început să le meargă mai bine. Aveau deja câţiva ani şi era normal acest lucru, situaţie nu prea plăcută familiilor autohtone. De aici începea invidia, apoi persecuţiile. Este o schemă deseori întâlnită în istorie. În cazul nostru Dumnezeu intervine din nou. Vede efortul pe care îl face Mardoheu în a da Esterei şi o educaţie religioasă, pe lângă cea umană. Mardoheu este corect în relaţiile cu oamenii şi doreşte ca şi oamenii să fie la fel. Nu se închină lui Aman pentru că ştia porunca lui Dumnezeu: "Domnului Dumnezeului tău să i te închini!" Prin complotul pe care îl descoperă nu doreşte ca regele să fie ucis pentru că este şi un ales al lui Dumnezeu, de aceea îl descoperă. Corectitudinea lui devine motiv de invidie pentru Aman. Dar Mardoheu nu se descurajează. O pregăteşte pe Estera şi o ajută să înţeleagă că buna ei reputaţie este tocmai pentru astfel de vremuri, că prezenţa ei ca regină la curtea regelui Xerxe este tocmai pentru astfel de momente. Încearcă să citească semnele timpului în cheie divină, iar rezultatul este pe măsură. Dumnezeu îi salvează din nou, atât pe el, cât şi pe Estera şi pe poporul ales.

Practic:

- Mardoheu poate fi considerat o persoană oportunistă. Cum comentaţi această afirmaţie?

- Având în vedere istoria Esterei, comentaţi zicala: "Cine sapă groapa altuia, el cade în ea!"

- Poate fi considerată Estera un prototip al Sfintei Fecioare Maria? De ce?

- Descoperiţi la nivel de grup momente care ne fac să ne descurajăm. Analizaţi-le şi vedeţi cât la sută depind de Dumnezeu şi cât de oameni. Găsiţi împreună o rezolvare!

- Cum consideraţi afirmaţia că pe pământ "orice problemă, fie de ordin material, fie spiritual, are o rezolvare?" În ce mod pot fi rezolvate aceste probleme?

- Cum reacţionaţi atunci când ştiţi că cineva vă invidiază pentru ceea ce aveţi sau sunteţi?

Texte de referinţă:

"Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din Ierusalim, cu Iehonia, regele Iudeii. Iar visul lui a fost acesta: S-a făcut parcă un zgomot mare pe pământ, tunet, cutremur şi tulburare. Deodată au ieşit doi balauri mari, gata să se lupte unul cu altul, iar urletul lor era cumplit. După urletul lor toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe poporul drepţilor. Şi a venit pe pământ o zi de negură şi întuneric, de necaz şi strâmtorare, de mare durere şi tulburare. Atunci tot poporul drepţilor s-a înfricoşat, fiindu-le frică de ceea ce avea să li se întâmple, erau gata să fie distruşi şi au început să strige către Domnul. La strigătul lor a ieşit parcă dintr-un izvor mic un râu mare, cu multă apă, a strălucit lumină şi soare, s-au înălţat cei umili şi au ucis pe cei mândri" (Est 1,1).

"În acel timp a spus Aman regelui Xerxe: «Este un popor risipit şi împrăştiat printre popoare, prin toate ţările regatului tău. Legile lui sunt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun şi regele nu se cuvine să-i lase aşa»" (Est 3,8).

"Apoi regele a zis: «Ce doreşti regină Estera, care îţi este dorinţa? Chiar şi jumătate din regat ţi se va da». A zis Estera: «Eu am o zi de sărbătoare. Dacă binevoieşte regele, să vină cu Aman la ospăţul pe care i l-am pregătit». Iar regele a zis: «Mergi imediat după Aman, pentru ca să se împlinească cuvântul Esterei». Şi a venit regele împreună cu Aman la ospăţul pe care îl pregătise Estera" (Est 5,3-5).

"Dacă Mardoheu, din cauza căruia a început căderea ta, este din neamul iudeilor, atunci tu nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea singur înaintea lui, căci Dumnezeul cel viu este cu el" (Est 6,13).

"Şi l-au spânzurat pe Aman în spânzurătoarea pregătită de el. Astfel s-a potolit mânia regelui" (Est 7,10).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, de la tine vin toate; tu ne oferi ceea ce este bun pentru ajutorul nostru şi permiţi ce este rău spre încercarea noastră. Dă-ne curaj în orice încercare. Amin.

» înapoi la cuprins «