Cărţile Cronicilor

Prezentare:

Luate în sens strict, Cărţile Cronicilor sunt o completare la Cărţile lui Samuel, Cărţile Regilor, dar şi o anticipare a Cărţii lui Esdra şi a Cărţii lui Nehemia, aceasta pentru că în aceste cărţi se simte ideea completării primelor patru şi texte din acestea sunt preluate de ultimele două.

Explicaţia titlului cărţilor poate fi privită din mai multe puncte de vedere: Cărţile Cronicilor înseamnă "Evenimentele trecutului" (Biblia ebraică); "Cronica întregii istorii sfinte" (Sf. Ieronim în traducerea în limba latină făcută de el, numită şi Vulgata); "Paralipomena" sau "Cele omise" (Septuaginta-traducerea celor şaptezeci de învăţaţi de la Alexandria).

După stilul de redactare, Cărţile Cronicilor aparţin tradiţiei sacerdotale. Se pare că forma finală a fost dată de un levit necunoscut în jurul anului 300 î.C. Se simte în această carte nu atât sensul istoric, cât mai mult sensul religios al evenimentelor.

Ideea care se vrea a fi transmisă este că poporul ales nu poate să existe fără cultul dat lui Dumnezeu la templul din Ierusalim, templu proiectat de David şi construit de Solomon.

În total cele două cărţi au 65 de capitole, structurate astfel:

- 1Cr 1-10: istoria de la Adam la regele David;

- 1Cr 11-29: prezentarea lui David ca întemeietor al cultului celebrat mai întâi la cortul alianţei, apoi la templul de la Ierusalim;

- 2Cr 1-9: domnia lui Solomon, cu insistenţă asupra construirii templului.

- 2Cr 10-35: istoria regilor din regatul de Sud, al lui Iuda.

- 2Cr 36: sfârşitul Ierusalimului.

Practic sunt reluate ca o completare a celor omise toate evenimentele petrecute de la Adam până la prima licărire a eliberării din Babilon, o istorie văzută de data aceasta mult mai bine din punctul de vedere al prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului.

Sunt urmărite în general trei idei:

Mai întâi este dezvoltat rolul central al regalităţii davidice. În acest sens, autorul nici măcar nu insistă asupra evenimentelor negative din viaţa lui David şi a lui Solomon, prezentându-le doar pe cele pozitive.

Se insistă apoi asupra importanţei pe care trebuie să o aibă templul şi cultul legat de Dumnezeu. Fidelitatea lui Dumnezeu faţă de popor va fi direct proporţională cu fidelitatea poporului faţă de templu şi de cult.

În al treilea rând există o predilecţie pentru slujitorii cultului. Se simte aici amprenta autorului care era un levit .

Cronicarul îl invită pe cititor ca, descoperind trecutul, să-l cunoască şi să-l accepte mai mult pe Dumnezeu. El, Dumnezeu, conduce istoria omenirii şi, în special, istoria poporului ales. Şi în acest caz, concluzia e clară: fidelitate faţă de Dumnezeu, faţă de Lege şi faţă de cultul celebrat la templul din Ierusalim.

Obiectiv:

Să descoperim intervenţiile lui Dumnezeu din viaţa noastră, să ne încredem mai mult în el şi să-l iubim.

Învăţătură:

Din totdeauna cunoaşterea trecutului a însemnat trăirea prezentului cu mai multă maturitate şi proiectarea viitorului cu mai multă atenţie. A ignora trecutul înseamnă a fi indiferenţi faţă de prezent şi de viitor. În ansamblul său, omul trebuie să ţină cont de toate trei: trecut, prezent şi viitor. Trecutul trebuie să şi-l asume, prezentul să-l trăiască cu maximă responsabilitate, iar viitorul să şi-l proiecteze cu speranţă şi iubire.

Istoria poporului ales a demonstrat, de atâtea ori, contrariul. Trecutul a fost uitat, pentru aceasta prezentul nu a fost trăit cum se cuvine, iar viitorul nu a fost anticipat. Fiecare greşeală a costat, iar costurile de multe ori au fost deosebit de mari.

Fiecare om are istoria lui. Are un trecut, un prezent şi va avea un viitor. În trecut am primit de la Dumnezeu darul vieţii, al libertăţii, i-am primit pe părinţi, pe prieteni, am primit un cămin, o ţară. Am primit darul chemării la sfinţenie. L-am primit de atâtea ori chiar pe Dumnezeu-Isus Cristos în sfânta Împărtăşanie, l-am primit pe Duhul Sfânt la Botez şi la Mir. El este cel care ne însoţeşte în drumul nostru de credinţă. Aşadar, câte daruri! De câte ori a lucrat Dumnezeu prin noi, fără ca noi să-i fi simţit prezenţa! A ne asuma trecutul înseamnă a nu mai repeta greşelile comise acum când trăim în prezent şi vom trăi în viitor.

Autorii sacri ai Sfintei Scripturi au condus mereu poporul ales prin scrierile lor la acest adevăr. Sfânta Scriptură a Vechiului Testament fiind patrimoniul comun şi al poporului ales şi al nostru al creştinilor, ceea ce au scris autorii sacri devine îndemn şi pentru noi.

Practic:

- Încercaţi să definiţi conceptul de "istorie" şi importanţa pe care o are pentru fiecare om.

- Ţinând cont de intenţia autorului Cărţilor Cronicilor, de ce consideraţi că nu sunt scoase în evidenţă şi aspectele negative ale vieţii lui David şi Solomon? Faceţi o paralelă între acest aspect şi sacramentul Spovezii. O variantă de discuţii poate merge pe ideea că prin sacramentul Spovezii Dumnezeu şterge păcatul omului, ca şi cum acesta nu l-ar fi făcut. Şi atunci, mai are rost să ne oprim asupra aspectelor negative din trecut? Analizaţi împreună cu catehetul şi daţi un răspuns!

- Care consideraţi că a fost rolul Duhului Sfânt în istoria poporului ales? Dar în viaţa voastră?

- Ce înseamnă, din punctul de vedere al Sfintei Scripturi, "a fi înţelept"?

- Individualizaţi la nivel de grup semne ale prezenţei lui Dumnezeu în comunitatea voastră. Comentaţi-le!

- Pentru a vă verifica cunoştinţele legate de Cărţile Cronicilor, organizaţi un concurs astfel: Scrieţi două serii de bilete: pe o serie numele regilor mai importanţi ai poporului ales, pe o altă serie câte ceva din ceea ce le corespunde (de exemplu, regele David - să-i corespundă, tatăl regelui Solomon sau cel care a proiectat templul de la Ierusalim). Trageţi biletele şi stabiliţi răspunsurile corecte. Câştigă echipa care a stabilit cele mai multe răspunsuri corecte.

Texte de referinţă:

"Când David locuia în casa sa, a zis către Natan, profetul: «Iată eu locuiesc în casă de cedru, iar chivotul legământului Domnului este în cort». Iar Natan a zis către David: «Ceea ce ai pe inimă fă, căci Dumnezeu este cu tine!» Dar în aceeaşi noapte a vorbit Domnul către Natan şi i-a zis: «Mergi şi spune slujitorului meu David: Aşa zice Domnul: Nu tu o să-mi zideşti mie casă de locuit, căci eu nu am locuit în casă din ziua în care i-am scos pe fiii lui Israel şi până astăzi, ci am umblat din cort în cort şi din lăcaş în lăcaş»" (1Cr 17,1-5).

"În noaptea aceea s-a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: «Spune-mi ce doreşti să-ţi dau?» Iar Solomon a zis către Dumnezeu: «Tu ai avut o milă foarte mare faţă de tatăl meu, David, şi m-ai pus pe mine rege în locul lui... Dă-mi înţelepciune şi ştiinţă pentru a şti cum să conduc poporul acesta, căci cine poate să-l conducă pe acest mare popor al tău?»" (2Cr 1,7-10).

"Aşa zice Cirus, regele perşilor: «Toate regatele pământului, Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie şi mi-a poruncit să-i construiesc templu în Ierusalimul din Iuda. Cine este între voi din poporul lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el şi să se ducă acolo»" (2Cr 36,23).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, ajută-ne să ne cunoaştem bine trecutul pentru ca să trăim bine prezentul, iar în viitor să nu mai repetăm ceea ce nu ne place din trecut. Amin.

» înapoi la cuprins «