Cărţile Regilor

Prezentare:

După cum se prezintă încă din titlu, cele două Cărţi ale Regilor relatează istoria regilor din regatul lui Iuda şi din regatul lui Israel, de la moartea regelui David până la exilul din Babilon, pe o perioadă care se întinde pe parcursul a 400 de ani.

În ceea ce priveşte redactarea, cu siguranţă au fost scrise în perioada robiei din Babilon. De remarcat că autorul nu a mai apucat să prindă eliberarea din robie, fapt pentru care nici nu aminteşte de un astfel de eveniment.

Scopul scrierii cărţilor este mai degrabă unul pedagogic, şi anume pentru ca, în viitor, să nu se mai repete greşelile făcute de poporul israelit şi astfel să nu se mai ajungă la o asemenea pedeapsă. De fapt, ce vor să spună Cărţile Regilor? Poporul, împreună cu regii lui, a uitat din nou de alianţa pe care Dumnezeu o încheiase cu Moise pe muntele Sinai, uitase de poruncile lui, deşi se ştia prea bine că oricând poate veni pedeapsa. Şi a venit! În mod ruşinos, evreii au fost deportaţi în Babilon, templul din Ierusalim, construit cu multă înţelepciune de regele Solomon a fost dărâmat, iar oraşul a devenit o ruină. Era o lecţie destul de umilitoare pe care au primit-o. Cărţile Regilor vin în sprijinul celor din exil pentru a nu mai repeta greşelile făcute, în acelaşi timp este şi o încurajare.

În total cele două cărţi au 47 de capitole, structurate astfel:

-1Rg 1-10: istoria lui Solomon;

-1Rg 12-2Rg 17: istoria celor două regate;

-2Rg 18-25: regatul lui Iuda până la exil;

Prima parte abundă în prezentarea regelui Solomon. Se vorbeşte despre înţelepciunea lui, despre capacitatea lui de a face judecată, despre organizarea regatului, despre inspiraţiile sale în ceea ce priveşte maximele şi proverbele. Tot în perioada lui Ierusalimul cunoaşte o înflorire deosebită. Este construit templul, dar şi alte clădiri deosebit de frumoase. Regina din Saba vine la Solomon şi îi admiră înţelepciunea. Cu toate acestea, şi Solomon, în toată splendoarea lui, treptat uită de legea lui Dumnezeu, drept pentru care imediat după moartea lui are loc divizarea regatului.

Cât priveşte istoria celor două regate, ruptura politică duce şi la ruptura religioasă. Cele zece triburi din Nord se separă şi formează un regat aparte condus de regi din dinastii diferite. Fiul lui Solomon, Roboam rămâne doar cu tribul lui Iuda, formându-se astfel Regatul din Sud, având ca regi pe urmaşii lui David. Pentru a nu se mai uni vreodată, Ieroboam, regele Regatului de Nord a făcut pentru regatul său două centre religioase; la Betel şi la Dan, unde a aşezat câte un viţel de aur ca dumnezei, adâncind şi mai mult criza religioasă şi morală.

A treia parte insistă mai mult asupra Regatului din Sud, care a încercat să rămână întrucâtva fidel alianţei încheiată cu Dumnezeu, dar treptat a decăzut şi a urmat deportarea în Babilon.

Cel care scrie Cărţile Regilor doreşte înainte de toate să facă teologie şi nu istorie. El încearcă să citească istoria din prismă teologică şi să o propună ca pe o lecţie care să nu se mai repete.

Obiectiv:

Recunoaşterea greşelilor conduce la pace şi înţelegere între persoane şi comunităţi

Învăţătură:

În contextul în care minciuna înlocuieşte adevărul, când nedreptatea devine lege supremă, conform proverbului: "Homo homini lupus est!", nu rămâne decât ca Dumnezeu să trimită o persoană carismatică şi care să facă ordine în această dezordine. Istoria este plină de astfel de evenimente. De astfel de situaţii nu este străină nici perioada pe care o prezintă Cartea Regilor. Comploturi, orgolii personale, dorinţa de putere, nedreptatea, toate acestea îmbinate cu ignorarea Legii lui Dumnezeu, cu uitarea alianţei încheiate cu poporul ales, au condus la un sfârşit tragic. Iniţial Solomon s-a bucurat de multă înţelepciune. Astfel a devenit celebru, iar celebritatea i-a întors inima spre rău. Atunci când trebuia să dea dovadă de o mai mare înţelepciune, adică la bătrâneţe, Solomon se lasă atras în ispită de multele femei păgâne, ceea ce îl face să se închine zeilor păgâni, greşind foarte mult împotriva lui Dumnezeu.

La rândul lor, şi celor doi - Ieroboam care preia conducerea Regatului de Nord, şi Roboam care preia conducerea Regatului din Sud - inima le este atrasă spre rău ajungând să se închine zeilor păgâni. Între timp, Dumnezeu trimite profeţi care să menţină vie prezenţa sa. Astfel pot fi amintiţi: Natan, Ahia, Ilie şi Elizeu. Glasul lui Dumnezeu care se făcea auzit prin ei era mai puţin important pentru regii plini de orgoliu şi îndreptaţi mai mult spre cele pământeşti.

Neascultarea faţă de glasul lui Dumnezeu a dus poporul în robie. Răbdarea lui Dumnezeu ajunsese din nou la culme. Israeliţii au uitat experienţa negativă trăită de strămoşii lor în Egipt. Au uitat şi de binefacerile lui Dumnezeu, de faptele mari pe care le-a făcut Dumnezeu cu ei. Dezbinarea regatului lui David şi apoi robia din Babilon constituie pentru poporul ales o mare lecţie de umilinţă. Era târziu, însă!

Practic:

- Încercaţi să explicaţi mânia lui Dumnezeu care, pentru că nu este împlinită Legea, îl pedepseşte pe poporul ales. De fapt, poate fi vorba de mânie la Dumnezeu, care a creat lumea din iubire, care o menţine din iubire şi care o doreşte fericită din iubire? Sau, mai degrabă, pedeapsa primită de evrei este o consecinţă logică a greşelilor lor? Analizaţi această constatare.

- Faceţi o paralelă între regii din Cartea Regilor şi profeţi. Opriţi-vă mai ales asupra gesturilor profetice pe care le fac profeţii. Astăzi ar mai impresiona pe cineva astfel de gesturi?

- Găsiţi gesturi prin care astăzi Dumnezeu trage semnale pentru păcatele publice pe care le face omenirea.

- Se mai poate vorbi astăzi de profeţi în sensul în care sunt prezentaţi de către Cărţile Regilor?

- Ce se poate face la nivel parohial pentru îndepărtarea păcatelor publice: divorţ, adulter, avort, modă provocatoare, consum de alcool şi de droguri, diverse nedreptăţi îndreptate împotriva celor săraci etc.?

- Faceţi mici bileţele pe care să scrieţi numele unui păcat public din comunitatea voastră. Trageţi la sorţi şi angajaţi-vă să vă rugaţi pentru îndepărtarea păcatului pe care l-aţi tras.

Texte de referinţă:

"La Ghedeon s-a arătat Domnul noaptea în vis lui Solomon şi l-a întrebat: «Cere ceea ce vrei şi îţi voi da!»... «Dăruieşte slujitorului tău o minte înţeleaptă ca să asculte şi să judece pe poporul tău, să deosebească ceea ce este bine de ceea ce este rău, căci cine poate să conducă pe acest popor al tău, care este atât de mare?» Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta" (1Rg 3,1.9-10).

"La timpul bătrâneţii lui Solomon, femeile pe care le avea i-au întors inima spre alţi dumnezei şi inima lui nu i-a mai fost deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său, aşa cum era inima lui David, tatăl său" (1Rg 11,4).

"Atunci Ilie Tezbiteanul, profet din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: «Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel înaintea căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va nici rouă, nici ploaie, decât atunci când voi spune eu»" (1Rg 17,1).

"În anul al nouălea al domniei lui Sedecia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra Ierusalimului şi l-a cucerit, aducând în jurul său întărituri... Apoi Nebuzardan, conducătorul gărzilor, a condus în Babilon şi pe cei din popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce s-au predat regelui Babilonului şi ceea ce a mai rămas din poporul de rând" (2Rg 25,1.11).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, ajută-ne să recunoaştem în viaţa noastră greşelile pe care le facem împotriva ta şi, conştientizându-le, să nu le mai repetăm. Amin.

» înapoi la cuprins «