TEXTELE BIBLICE, MEDITAŢIILE ŞI RUGĂCIUNILE PENTRU OCTAVĂ

Ziua a opta
Creştinii proclamă într-o lume dezbinată

Lectura I
Oase uscate, voi face să intre în voi un duh şi veţi trăi.
Citire din cartea profetului Ezechiel 37,1-14
În zilele acelea, ¹ mâna Domnului s-a întins asupra mea; Duhul său m-a dus şi m-a lăsat în mijlocul unei văi, plină de oase. ² M-a purtat printre ele în toate părţile; erau nespus de multe pe tot cuprinsul văii; şi complet uscate. ³ Apoi Domnul mi-a zis: "Fiul omului, crezi că aceste oase vor putea reveni la viaţă?" Eu i-am răspuns: "Doamne Dumnezeule, tu o ştii". ⁴ Atunci mi-a spus: "Rosteşte o profeţie asupra acestor oase: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului. ⁵ Voi zice să intre în voi un duh şi veţi trăi. ⁶ Vă voi înzestra cu nervi, vă voi acoperi cu carne; vă voi îmbrăca în piele şi vă voi da suflet şi veţi trăi. Atunci veţi şti că eu sunt Domnul". ⁷ Am rostit oracolul aşa cum mi s-a poruncit. În timp ce profeţeam s-a auzit un zgomot, apoi un zdrăngănit puternic şi oasele s-au apropiat unele de altele. ⁸ Am văzut că se acopereau cu nervi, creştea carnea, iar pielea le acoperea. Însă nu aveau încă duh în ele. ⁹ Atunci Domnul mi-a zis: "Adresează un oracol Duhului; profeţeşte, fiul omului, şi spune-i Duhului: «Aşa spune Domnul Dumnezeu: Vino, Duhule, din cele patru vânturi, suflă asupra acestor morţi, pentru ca să învie!»" ¹⁰ Am profeţit aşa cum mi s-a poruncit şi Duhul a intrat în ele; ele au revenit la viaţă şi s-au ridicat pe picioarele lor: era o mulţime imensă! ¹¹ Apoi Domnul mi-a zis: "Fiul omului, aceste oase sunt întreg poporul lui Israel, căci spun: «Ni s-au uscat oasele, ni s-a spulberat speranţa, suntem pierduţi». ¹² Ei bine, adresează-le acest oracol: «Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi deschide mormintele voastre, vă voi scoate din ele, poporul meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. ¹³ Şi veţi şti că eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din ele, poporul meu! ¹⁴ Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră şi veţi şti că eu sunt Domnul. Eu am spus-o şi eu o voi face, zice Domnul»"!
Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial Ps 104,24.29-30.31-32.33-34 (R.: cf. 8)
R.: Tu îţi trimiţi Duhul tău şi vei reînnoi faţa pământului.
²⁴ Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne:
toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile tale. R.

²⁹ Dacă îţi ascunzi faţa, ele îşi pierd puterea,
dacă le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână.
³⁰ Tu îţi trimiţi Duhul tău şi ele vor fi create,
şi vei reînnoi faţa pământului. R.

³¹ Slava Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
³² El priveşte spre pământ şi acesta se cutremură;
se atinge de munţi şi ei fumegă. R.

³³ Voi cânta Domnului cât voi fi,
voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trăi.
³⁴ Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul! R.

Lectura a II-a
Iată, toate le fac noi.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 21,1-5
¹ Eu, Ioan, am văzut un cer nou şi un pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au dispărut, iar marea nu mai este. ² Şi am văzut, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, noul Ierusalim, cetatea sfântă, împodobită ca o mireasă pentru mirele ei. ³ Şi am auzit dinspre tronul divin un glas puternic ce zicea: "Iată, locuinţa lui Dumnezeu este între oameni. El va locui cu ei şi ei vor fi poporul lui; şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. ⁴ El va şterge orice lacrimă din ochii lor: nu va mai fi moarte, nici plâns, nici strigăt, nici durere, căci lumea cea dintâi a dispărut". ⁵ Atunci cel care şade pe tron a spus: "Iată, toate le fac noi". Apoi mi-a spus: "Scrie aceste cuvinte adevărate şi întru totul vrednice de crezare".
Cuvântul Domnului

Aleluia Mt 5,12a
(Aleluia) Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci mare va fi în ceruri răsplata voastră. (Aleluia)

Evanghelia
Fericiţi sunt cei săraci cu duhul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, ¹ Isus, văzând mulţimile s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el ucenicii lui. ² Atunci, luând cuvântul, a început să-i înveţe: ³ "Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. ⁴ Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul. ⁵ Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi. ⁶ Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, căci ei se vor sătura. ⁷ Fericiţi cei milostivi, căci ei vor afla milă. ⁸ Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu. ⁹ Fericiţi făcătorii de pace, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu. ¹⁰ Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. ¹¹ Fericiţi veţi fi când vă vor batjocori, vă vor prigoni şi, minţind, vor spune tot ce-i rău împotriva voastră din pricina mea. ^12a Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă căci mare va fi în ceruri răsplata voastră".
Cuvântul Domnului

Comentariu
Voi revărsa duhul meu ca să trăiţi. Credinţa biblică se întemeiază pe speranţa fundamentală că ultimul cuvânt al istoriei îi aparţine lui Dumnezeu şi că ultimul cuvânt al lui Dumnezeu nu este o judecată, ci un cuvânt de viaţă care statorniceşte o creaţie nouă. Aşa cum am văzut în decursul meditaţiilor din zilele precedente, creştinii trăiesc într-o lume marcată de diferite forme de dezbinare şi de despărţire. Cu toate acestea, Biserica păstrează o atitudine de speranţă, ancorată nu în ceea ce poate să facă fiinţa umană, ci în puterea şi dorinţa fidelă a lui Dumnezeu de a transforma dezbinarea în unitate, ura ucigătoare în iubire dătătoare de viaţă. Coreenii trebuie încă să suporte consecinţele tragice ale despărţirii ţării lor, însă chiar şi în această situaţie, speranţa creştină este foarte puternică.
Speranţa creştină continuă să supravieţuiască în mijlocul marilor suferinţe, pentru că se naşte din iubirea fidelă a lui Dumnezeu pe care ne-a revelat-o prin crucea lui Cristos. Speranţa învie din mormânt împreună cu Isus, în timp ce moartea şi puterile morţii sunt învinse; ea se răspândeşte în ziua de Rusalii prin trimiterea Duhului Sfânt care reînnoieşte faţa pământului. Cristos înviat este începutul unei vieţi noi şi autentice. Învierea lui anunţă sfârşitul ordinii vechi şi pune seminţele unei noi creaţii care va fi veşnică, în care toţi vor fi reconciliaţi în el şi Dumnezeu va fi totul în toţi.
Iată eu le fac pe toate noi. Speranţa creştină începe cu reînnoirea creaţiei, care duce intenţia originală a lui Dumnezeu la împlinirea sa. În Apocalipsă 21, Dumnezeu nu spune "le fac noi", ci "le fac pe toate noi". Speranţa creştină nu înseamnă o aşteptare lungă şi pasivă a sfârşitului lumii, ci dorinţa acestei reînnoiri care a ieşit la lumină cu învierea şi cu Rusaliile. Nu e vorba de speranţa într-o încheiere apocaliptică a istoriei care duce la prăbuşirea lumii noastre, ci de speranţa într-o schimbare fundamentală şi radicală a lumii pe care-o cunoaştem. Noul început instaurat de Dumnezeu pune capăt păcatului, dezbinărilor şi finitudinii lumii, şi transformă creaţia ca să poată participa la gloria veşnică a lui Dumnezeu.
Atunci când creştinii se reunesc să se roage pentru unitate, speranţa aceasta îi motivează şi-i susţine. Rugăciunea pentru unitate are o forţă: aceea care provine din reînnoirea creaţiei realizată de Dumnezeu; înţelepciunea ei este a Duhului Sfânt care suflă o viaţă nouă peste oasele uscate şi le redă viaţă; autenticitatea ei se află în disponibilitatea noastră de a ne deschide total voinţei lui Dumnezeu, lăsându-ne transformaţi în instrumente ale unităţii voită de Cristos pentru discipolii săi.

Rugăciune
Dumnezeule milostiv, care mereu eşti cu noi în mijlocul suferinţelor şi chinurilor noastre, şi care vei fi până la sfârşitul timpurilor. Ajută-ne să fim un popor profund plin de speranţă, un popor care trăieşte fericirile şi se pune în slujba unităţii pe care tu o doreşti. Amin.

© Editura Presa Bună