CELEBRAREA ECUMENICĂ
"Să fie una în mâna ta" (Ez 37,17)

Prezentarea celebrării
În Ezechiel (37,15-19; 22-24a) descoperim dorinţa arzătoare de unitate pe care Dumnezeu o vrea pentru triburile despărţite ale lui Israel. Gestul profetic inspirat lui Ezechiel, de a uni două bucăţi de lemn, este imaginea reunificării regatelor de Nord şi de Sud ale Israelului: "Pune-le împreună una cu alta, într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta" (Ez 37,17).
Dumnezeu contează pe profetul său pentru a realiza această operă de reînnoire în unitate. Ezechiel primeşte misiunea de a vesti lui Israel că această reînnoire este o iniţiativă şi o operă a lui Dumnezeu. A apropia triburile unele de altele şi "a le ţine unite în mâna sa" este voinţă a lui Dumnezeu.
De asemenea, Ezechiel trebuie să cheme poporul la convertire pentru a pregăti căile acestui nou viitor de reconciliere. Acest viitor mai bun de unitate şi de pace pentru Israel trece, de fapt, printr-o convertire sinceră din partea lui. A proclama urgenţa în numele Domnului este misiunea profeţilor. Cel care vrea unitatea, conform alianţei trebuie să se angajeze să-i lase pe idoli şi să se lase purificat de Dumnezeu: "Îi voi salva, scoţându-i din locurile în care au păcătuit, şi-i voi curăţa. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor". Reînnoirea speranţei trece prin reînnoirea fidelităţii faţă de Dumnezeu.
Israelul în timpul lui Ezechiel aspira la unitatea sa naţională. Fiind creştini trimişi la toate "naţiunile", aşteptăm comuniunea deplină în Cristos pentru care ne rugăm. Această celebrare elaborată pornind de la Ezechiel (Ez 37) ne cheamă deci să interpretăm, în lumina lui Cristos, chemarea profetului la unitatea poporului lui Dumnezeu. Iată aici desfăşurarea.

Desfăşurarea celebrării
Materiale: clopoţel, Biblie, o duzină sau mai multe beţe de lemn pentru a fi unite împreună două câte două ca gest simbolic.
Celebrarea începe la sunetul clopoţelului, evocare a comuniunii noastre de rugăciune cu creştinii din Coreea. În spiritul lui Ezechiel care cheamă la convertire poporul său, actul penitenţial ne stimulează, ca buni slujitori ai lui Dumnezeu şi ai unităţii creştine, să luăm şi drumul necesarelor convertiri personale şi ecleziale pentru a ajunge la comuniunea deplină.
Liturgia cuvântului începe pentru a trezi avântul credinţei noastre în iniţiativa Tatălui care vrea unitatea fiilor săi (Ez 37,15-19; 22-24a). Scrisoarea către Romani (8,18-25) ne asigură că prin creaţia însăşi suntem în mâna lui Dumnezeu şi că Duhul Sfânt mijloceşte şi acţionează în favoarea noastră. Evanghelia (In 17,8-11) dă mărturie că darul comuniunii noastre este obţinut în Isus Cristos prin moartea şi învierea sa.
Prin intenţiile de rugăciune ne unim cu rugăciunea lui Isus pentru unitatea noastră, cu speranţa unităţii perfecte, cu nerăbdarea de a ne vedea lucrând pentru reînnoirea lumii în unitatea iubirii, în dreptate şi pace.
La sfârşitul celebrării proclamăm împreună cu Sfântul Paul (Rom 8,38) că nimic nu ne poate despărţi de iubirea lui Cristos, pentru că Dumnezeu, Tatăl nostru, a făcut noi toate lucrurile în el. Ne trimite ca mărturie a acestei noi creaţii. Este un stimulent pentru toţi creştinii care participă şi prin intermediul angajării lor ecumenice în această nouă ordine a comuniunii în Cristos înviat.

Celebrarea
C: Celebrantul
L: Lectorul
T: Toţi

Începutul
Se sună clopoţelul de trei ori pentru a semnala participanţilor începutul celebrării.

Salutul
C: Harul şi pacea lui Dumnezeu Tatăl nostru şi a Domnului nostru Isus Cristos şi a Duhului Sfânt să fie pururea cu voi.
T: Şi cu duhul tău.

Cântare: Psalmul 146 (145)
(alt imn sau cântec în locul acestui psalm cântat)
Procesiunea celebranţilor, persoanelor care poartă Biblia şi a celor care duc beţele/beţişoarele care trebuie unite ca simbol al unităţii inspirat din textul lui Ezechiel. Cei care duc beţişoarele se opresc în faţa crucii sau în spaţiul liturgic din corul bisericii.

Tăcere
C: Apropiaţi-vă de Dumnezeu. Să ne apropiem de Dumnezeu, el care e plin de milostivire faţă de noi, el pe care-l aşteptăm şi pe care-l căutăm.
Această invitaţie poate să fie rostită în limba coreeană pentru a sublinia ajutorul creştinilor din această ţară la rugăciunea pentru unitatea creştinilor: Kadja Heemang-e dju-nim-kke.

Ritul penitenţial
C: Rugăciunea din acest an este propusă de creştinii din Coreea, popor despărţit în două ţări. Îl vom asculta pe profetul Ezechiel care relatează viziunea sa cu cele două bucăţi de lemn pe care Dumnezeu le uneşte. Creştini din comunităţi despărţite, iată-ne reuniţi pentru a ne ruga să ne fie iertat scandalul dezbinării şi incapacitatea de a fi ambasadori ai reconcilierii în lume. Ce drum de convertire personală şi eclezială trebuie să parcurgem pentru a ajunge la comuniunea deplină în Cristos?

Tăcere
În timpul acesta de tăcere, persoanele care poartă beţele şi care s-au aşezat în primele locuri ale adunării sau împreună cu celebranţii, merg prin adunare ca semn al dezbinărilor noastre şi al păcatului nostru împotriva unităţii în Cristos.

C: Dintru adâncuri strig către tine, Doamne! Doamne, ascultă glasul meu!
T: Doamne, noi te chemăm, însă de multe ori nu te chemăm într-un singur glas.
C: Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele.
T: Implorăm unitatea, însă nu plătim preţul reconcilierii.
C: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
T: Cine va sta în faţa ta? Ne prezentăm în faţa ta, incapabili să răspundem la suferinţele şi la dezbinările lumii.
C: La tine însă este iertare şi ne temem de tine.
T: Kyrie eleison, Christe eleison, Kyrie eleison.
C: Sufletul meu se încrede în Domnul, se încrede în cuvântul său.
T: Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor.
C: Ezechiel rosteşte acest cuvânt al Domnului: îi voi elibera de toate păcatele lor, îi voi curăţa. Ei vor fi poporul meu iar eu voi fi Dumnezeul lor. Vor fi una în mâna mea. Doamne, tu eşti unica noastră speranţă.
T: Ajută-ne să fim instrumente ale reconcilierii tale.

Cuvântul lui Dumnezeu
Prima lectură: Ez 37,15-19; 22-24a
Imnul "Let us be One" (Coreea)
Lectura a doua: Rom 8,18-25
Aleluia!
Evanghelia: In 17,8-11

Omilia

Tăcere

Intenţiile de rugăciune
C: Cu credinţă, să ne rugăm lui Dumnezeu, Tată, Fiu şi Duh Sfânt.
T: Doamne, ascultă rugăciunea noastră ("New Heaven and New Earth")
L1: Ne rugăm pentru comunităţile noastre creştine locale, pentru Bisericile noastre şi pentru grupurile noastre ecumenice, pentru cei care sunt prezenţi şi pentru cei care astăzi lipsesc din adunarea noastră. Doamne, iartă-ne când suntem indiferenţi faţă de alţii şi vindecă-ne rănile şi dezbinările care încă ne mai despart.
L2: Ne rugăm ca să învăţăm să recunoaştem mai bine botezul nostru comun care ne uneşte în unicul trup al lui Cristos. Doamne, sprijină pe fiecare dintre noi şi fiecare comunitate a noastră în drumul unităţii pe care o doreşti pentru toţi discipolii tăi.
T: Doamne, ascultă rugăciunea noastră.
L1: Ne rugăm pentru conducătorii noştri spirituali şi pentru responsabilii Bisericii; Duhul Sfânt să-i lumineze şi să-i facă să lucreze în înţelegere, bucurie şi iubire.
L2: Ne rugăm pentru toate autorităţile civile. Doamne, dă-le să lucreze pentru dreptate şi pace şi dăruieşte-le înţelepciunea să răspundă la necesităţile tuturor, îndeosebi ale celor mai lipsiţi.
T: Doamne, ascultă rugăciunea noastră.
L1: Ne rugăm pentru toate naţiunile şi comunităţile care îndură dezbinări profunde şi conflicte interne. Doamne, ne gândim îndeosebi la poporul din Coreea de Nord şi de Sud; căutarea unităţii lor, dincolo de diviziunile politice şi de despărţirea pe care o trăiesc, să fie rodnică; să fie semn de speranţă pentru toţi cei care caută reconcilierea într-o lume dezbinată.
L2: Ne rugăm şi-ţi mulţumim pentru cei care, inspiraţi de tine, Doamne, desfăşoară un rol important în viaţa noastră de creştini, şi pentru toţi cei care am recunoscut iertarea, milostivirea şi iubirea ta. Darurile şi generozitatea lor să alimenteze dorinţa noastră de a ne dărui şi a ne pune viaţa noastră în slujba celorlalţi.
T: Doamne, ascultă rugăciunea noastră.
L1: Ne rugăm pentru toţi cei care anunţă mesajul evangheliei în marile provocări etice care ne interpelează astăzi. Doamne, fă ca fiecare dintre noi să înveţe să-şi exercite rolul propriu pentru a limita efectele nefaste ale globalizării şi ale distrugerii mediului care sunt izvor de suferinţă pentru om şi care pun în pericol creaţia ta.
L2: Ne rugăm pentru toate Bisericile creştine. Doamne, ajută-le pentru ca într-o zi toate să se unească în jurul aceleiaşi mese şi să participe împreună la sfânta împărtăşanie.
T: Doamne, ascultă rugăciunea noastră.

Tatăl nostru
L: Fiecare în propria limbă şi aşa cum ne-a învăţat Mântuitorul, îndrăznim a spune:
T: Tatăl nostru...
L: Ca semn al angajării noastre în căutarea reconcilierii, să ne dăruim acum unul altuia un semn de pace.
Semnul păcii este însoţit de un cântec (Come Now, O God of Peace [O-So-So]).

Gestul simbolic
Cei care poartă beţele de lemn acum le unesc două câte două ca semn al reconcilierii noastre şi ca iniţiativă şi operă a lui Dumnezeu care ne ţine uniţi în mâna sa. În timpul proclamării mărturisirii de credinţă se poate prezenta crucea, apropiind-o în mod simbolic de beţele unite două câte două. Baptisterul va fi în anumite cazuri locul cel mai potrivit pentru a semnifica acest gest simbolic în amintirea botezului care deja ne ţine "uniţi în mâna lui Dumnezeu".

Simbolul niceno-constantinopolitan
L: Împreună să mărturisim credinţa noastră cu Simbolul niceno-constantinopolitan.
T: Cred într-unul Dumnezeu...

Rugăciunile finale şi trimiterea
L: "Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru" (Rom 8,38-39).
C: Să părăsim acest loc de rugăciune şi să mergem în diferitele circumstanţe ale vieţii noastre. Să ne dispersăm întăriţi în credinţa şi în speranţa noastră, pentru că Dumnezeu Tatăl nostru a făcut noi toate lucrurile în Isus Cristos. El ne trimite ca martori ai iubirii sale şi actori ai noii creaţii. Dumnezeu, care cunoaşte bucuriile, supărările şi suferinţele noastre, să ne călăuzească întotdeauna. Să avem curaj, să rămânem fideli şi să ducem o viaţă demnă de credinţa creştină.
T: Doamne, rămâi cu noi.

Imnul
Dacă este posibil un cântec care să-l celebreze pe Dumnezeu, care, prin crucea sa, ne dăruieşte reconcilierea. În timpul cântecului, cei care poartă beţele le iau din nou şi le dau membrilor adunării care reprezintă diferitele comunităţi creştine ca semn al legăturii lor de comuniune.

Binecuvântarea finală
C: Creştini din această adunare, fraţi şi surori în credinţă, voi care doriţi să fiţi (noi care dorim să fim) semn de reconciliere prin puterea crucii:
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă (ne) păzească.
Domnul să strălucească faţa lui asupra voastră (noastră) şi să vă (ne) ajute.
Domnul să-şi întoarcă privirea spre voi (noi) şi să vă (ne) dăruiască pacea.

© Editura Presa Bună