CELEBRAREA ECUMENICĂ

Introducere la celebrare

Celebrarea propusă aminteşte de convingerea religioasă americană, profund înrădăcinată, a puterii rugăciunii. Implică elemente din liturgia catolică şi alte caracteristici ale liturgiilor principalelor confesiuni creştine, ca şi unele elemente particulare proprii pietismului protestant şi penticostalismului american. "Negro spirituals" inspiraţi din evanghelie se recomandă pentru părţile cântate. Celebrarea include trei secţiuni diferite în relaţie cu tema octavei.

Prima secţiune începe cu o litanie de invocaţii către Duhul Sfânt, cerând ca darul unităţii se fie dat creştinilor, ca şi darurile care conduc la unitate. Cuvântul lui Dumnezeu, în această primă parte, este elementul central. Tema generală a lecturilor este chemarea de a căuta voinţa lui Dumnezeu însoţită de o rugăciune neîncetată (Is 55,6-9; 1Tes 5,13b-18). Timpul predicii este urmat de o tăcere şi imediat de o rugăciune de mulţumire, recunoscând lucrarea Duhului Sfânt în inima şi în viaţa celor care au contribuit la naşterea şi dezvoltarea Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor (vezi introducerea).

Secţiunea a doua ar trebui să fie un moment în care toţi se unesc pentru a împărtăşi intenţiile de rugăciune, a face colecta şi a schimba între ei semnul păcii. Dacă semnul păcii şi colecta, care nu are nimic neobişnuit, se situează în această secţiune, este pentru că se remarcă valoarea sa ca expresii efective ale comuniuni noastre fraterne existente deja şi a solidarităţii noastre. Imnuri şi cântece trebuie să întărească aici expresia "credinţei active" şi a speranţei pe care le semnifică aceste gesturi şi mijlocirile.

Secţiunea a treia este constituită de mărturisirea credinţei, binecuvântarea şi trimiterea. Se propune semnul luminii. Această secţiune celebrează bucuria de a mărturisi împreună credinţa în Cristos înviat, lumina vieţilor noastre (Col 1,12-20), bucuria de a reînnoi angajarea proprie comunitară şi personală de a ne ruga fără încetare şi de a lucra pentru unitatea creştinilor şi aceea de a fi binecuvântaţi de Domnul şi trimişi de el. Adunarea poate între timp să iasă din spaţiul celebrării până afară ţinând lumânarea aprinsă. Acest gest din urmă exprimă faptul că creştinii sunt chemaţi la vigilenţă în rugăciunea pentru unitate, în care Cristos este izvorul, şi în acţiunea ecumenică în prezenţa lui Cristos înviat.

Desfăşurarea celebrării

Rugaţi-vă fără încetare (1Tes 5,17)

C: Celebrantul

L: Lectorul

T: Toţi

Imnul de deschidere cu procesiunea

Celebrantul şi persoanele care răspund de celebrarea liturgică pot să intre în procesiune în timpul cântării imnului. Se recomandă ca una singură dintre ele să aibă o candelă de ulei sau o lumânare aprinsă care se va pune în faţa adunării, de exemplu sub altar sau la banca de împărtăşanie sau acolo unde este aşezată Biblia. Se pot aprinde alte lumânări aşezate în acest loc în timp ce continuă cântarea imnului. Fiecare dintre persoanele prezente a primit dinainte o lumânare stinsă.

I. Primirea, invocarea Duhului Sfânt şi proclamarea cuvântului lui Dumnezeu

Cuvântul de bun venit

Celebrantul sau păstorul adunării obişnuieşte să dea bun venit tuturor în numele lui Isus Cristos unicul nostru Domn, şi spune:

C: Să-l invocăm împreună pe Duhul Sfânt, lumina inimilor noastre, suflu de viaţă şi putere a Tatălui care se manifestă în moartea şi învierea lui Isus. Să continue în acest timp pe care îl trăim opera sa de reconciliere şi de comuniune începută de la predica apostolică. Această operă a creaţiei nu o mai recunoaştem în mişcarea spre comuniune în iubire, spre reconciliere şi spre dreptate, în mişcarea ecumenică şi în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor de un secol?

Unul dintre celebranţi prezintă apoi pe scurt această celebrare din anul 2008 situând-o în contextul centenarului creării de către Paul Watson a octavei de rugăciune pentru unitate, precursoare a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor.

C: Începem această rugăciune invocând unitatea lui Dumnezeu unul, Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Să-l primim pe Dumnezeu în inimile noastre, aşa cum Dumnezeu ne primeşte în inima sa, prin Isus Cristos Domnul nostru.

T: Amin.

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Umple inimile noastre de har!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Eliberează-ne de îndoială şi de neîncredere!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Dă-ne credinţa pentru a înainta!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Schimbă inimile noastre de piatră!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Dăruieşte lumii noastre dreptatea lui Dumnezeu!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Ajută-ne să înţelegem că suntem fraţi şi surori!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Fă să cadă zidurile dintre noi!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Dă-ne darurile tale ca să le împărtăşim!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Mijloceşte pentru noi, Duh al Tatălui, ale cărui gemete inexprimabile depăşesc cuvintele noastre!

C: Vino, Duhule Sfânt!

T: Uneşte pe toţi creştinii în Cristos Domnul nostru!

Se cântă un imn către Duhul Sfânt, de exemplu "Veni, Creator Spiritus", "Veni Sancte Spiritus" (Taize), sau altul potrivit.

C: Să fie Rusalii noi şi continue. Fie ca Bisericile noastre să se angajeze din nou ca să se roage pentru unitatea deplină a tuturor creştinilor, ca rugăciunile noastre să se adauge la un secol de rugăciuni, "ca toţi să fie una". Cerem aceasta prin Isus Cristos Domnul nostru, care vieţuieşte şi domneşte cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, şi este un singur Dumnezeu, în vecii vecilor.

T: Amin.

Cuvântul lui Dumnezeu

L: Is 55,6-9. Căutaţi-l pe Domnul cât timp poate fi găsit.

Ps 34, cântat sau citit cu răspuns. Când cel sărac strigă, Domnul îl aude

L: 1Tes 5,(12a)13b-18. Rugaţi-vă fără încetare

Aleluia cântat

L: In 17,6-21. Ca toţi să fie una

Omilia

Tăcere

Mulţumire adusă lui Dumnezeu

Pentru darurile primite în mişcarea ecumenică şi prin intermediul fidelităţii creştinilor trebuie să ne rugăm pentru unitatea lor în Cristos. În funcţie de contextul adunării se pot menţiona mai explicit roadele mişcării ecumenice şi ale rugăciunii pentru unitate la nivel local sau universal.

T: Cu adevărat Dumnezeu, Tatăl nostru, este bun, şi să spunem aceasta în mod admirabil din inimile noastre.

C: Binecuvântat eşti tu prin Isus slujitorul tău al cărui nume este invocat de mulţimea "naţiunilor".

L1: Binecuvântat eşti tu prin Cristos, trimisul tău, care adună în unitate pe fiii risipiţi.

L2: Binecuvântat eşti tu prin Duhul tău Sfânt. El este comuniunea noastră şi ne conduce la unitate în una şi aceeaşi credinţă.

L1: Binecuvântat eşti tu prin toţi aceia care au fost pionieri ai căutării unităţii creştine, care sunt cunoscuţi cum ar fi părintele Paul Watson şi abatele Couturier, sau mai anonimi: credincioşi laici, călugări şi călugăriţe, slujitoare şi slujitori ai unităţii creştine care au răspuns la chemarea ta.

L2: Binecuvântat eşti tu pentru roadele îmbelşugate ale acestei rugăciuni neîntrerupte, pentru unitatea noastră în Cristos, de pe toate continentele.

L1: Timp de un secol, ai ascultat această rugăciune neîntreruptă cu roade nenumărate.

L2: Duhul tău să ne anime ca să perseverăm în rugăciune. Să putem păstra vie amintirea credinţei active a tuturor sfinţilor, pionierilor, teologilor şi marilor figuri din mişcarea ecumenică, a iubirii lor faţă de evanghelie şi faţă de Biserică.

C: Acum, Dumnezeule Tatăl nostru, din adâncul inimilor noastre ne întoarcem spre tine şi te aclamăm împreună cu toţi aceia pe care cuvântul tău sfânt îi luminează şi îi convoacă, pe care Duhul tău Sfânt îi animă şi pe care tu doreşti să-i reuneşti într-un unic Botez, într-o unică credinţă şi într-o unică Euharistie spre lauda măririi numelui tău.

Cântec care exprimă lauda, mulţumirea, glorificarea lui Dumnezeu. De exemplu "Mărire ţie"; "Trisaghion"; "Mărire lui Dumnezeu" etc. Unii psalmi se potrivesc, însă cu o scurtă prezentare: Ps 32 (33); 33 (34); 35 (36).

II. Rugăciuni de mijlocire şi gesturi simbolice de unitate

Mijlociri

C: Să ne rugăm Tatălui, în Fiul şi prin Duhul Sfânt, pentru necesităţile bisericilor noastre, ale lumii şi ale noastre. Să ne rugăm fără încetare pentru unitatea tuturor creştinilor.

T: Doamne, ai milă şi ascultă-ne!

C: Să ne rugăm fără încetare pentru responsabilii Bisericilor noastre şi ai comunităţilor de credinţă, ca să persevereze în efortul de unitate a creştinilor.

T: Cristoase, ai milă şi ascultă-ne!

C: Să ne rugăm pentru toţi cei botezaţi, ca să fie capabili să se roage fără încetare, pentru ca "toţi să fie să fie una... şi ca lumea să creadă".

T: Doamne, ai milă şi ascultă-ne!

C: Pentru Biserici şi comunităţi de credinţă ameninţate de alte dezbinări şi schisme, ca să fie păstrată unitatea lor.

T: Cristoase, ai milă şi ascultă-ne!

C: Pentru consiliile bisericilor din toate părţile lumii, la nivel naţional şi local, pentru ca munca pe care o realizează împreună să fie o mărturie a evangheliei în lume.

T: Doamne, ai milă şi ascultă-ne!

C: Pentru dialogurile ecumenice dintre Bisericile noastre, comuniunile şi comunităţile de credinţă, ca tot ceea ce ne desparte să se depăşească prin înţelepciune, caritate şi adevăr.

T: Cristoase, ai milă şi ascultă-ne!

C: Ca toţi creştinii să mărturisească evanghelia depărtându-se de ceea ce este distructiv pentru a trăi dreptatea, pacea şi fraternitatea. Pentru săraci, asupriţi, victime ale războaielor şi ale violenţei. Pentru inimile frânte. Pentru cei care sunt asupriţi şi maltrataţi.

T: Doamne, ai milă şi ascultă-ne!

C: Ca Domnul să ne asculte şi să răspundă la rugăciunile noastre neîntrerupte, prin Isus Cristos Domnul nostru.

T: Amin.

Semnul păcii

C: Pacea Domnului să fie pururea cu voi.

T: Şi cu duhul tău.

C: Cerând lui Dumnezeu iertarea păcatelor noastre după cum şi noi ne iertăm unii pe alţii, să ne oferim acum un semn de pace şi să arătăm unitatea noastră în rugăciune, credinţă şi iubire şi speranţa comuniunii depline.

Participanţii îşi oferă unul altuia un semn de pace. Se cântă un imn în timp ce participanţii se întorc la locul lor.

Ofranda

III. Angajarea de veghere în rugăciune şi în acţiunea ecumenică, binecuvântarea şi trimiterea

Aprinderea lumânărilor

(Muzică instrumentală în timpul aprinderii lumânărilor)

Pornind din faţă, lumânările persoanelor din primul rând al adunării sunt aprinse şi progresiv ale celorlalţi participanţi până când lumina se extinde la toată Biserica. Atunci când toate lumânările sunt aprinse, toată adunarea proclamă mărturisirea de credinţă. Dacă se doreşte, se va putea folosi la fel Crezul niceno-constantinopolitan sau Simbolul apostolilor.

Mărturisirea de credinţă în Cristos înviat, unitatea noastră, lumina vieţilor noastre

T: Cu bucurie, aducând mulţumire Tatălui care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină. El ne-a eliberat de sub stăpânirea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale. În el avem răscumpărarea, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia, pentru că prin el au fost create toate în cer şi pe pământ: cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie principate, fie puteri: toate au fost făcute prin el şi pentru el. El este mai înainte şi toate subzistă în el. Şi el este capul trupului, al Bisericii; el este începutul, primul născut dintre cei morţi, ca să fie el cel dintâi în toate, pentru că în el i-a plăcut lui Dumnezeu să facă să locuiască toată plinătatea şi prin el să reconcilieze toate pentru sine, făcând pace prin sângele crucii sale, prin el, fie între cele de pe pământ, fie între cele din ceruri (Col 1,12-20).

Tatăl nostru

Participanţii sunt invitaţi să-şi lase locul şi să ocupe locurile din faţă sau în partea superioară a bisericii. Dacă este posibil, se vor forma unul sau mai multe cercuri concentrice. În funcţie de obiceiurile lor locale, participanţi vor putea să se ţină de mână în timpul recitării rugăciunii.

C: Să ne unim gândurile, inimile şi glasurile noastre cu toţi creştinii din lumea întreagă ca să recităm rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Isus.

T: Tatăl nostru...

Angajarea ecumenică

(fiecare participant ţine în mână o lumânare aprinsă)

T: Doamne, venim să te preamărim pentru harul pe care l-ai revărsat în mişcarea ecumenică. În bucuria de a fi chemaţi să te slujim în aceeaşi căutare a unităţii creştinilor, recunoscând acţiunea Duhului Sfânt şi diversitatea minunată a darurilor şi carismelor destinate ca să fie împărtăşite, ne angajăm să perseverăm în rugăciunea constantă pentru unitatea creştinilor şi să punem între noi gesturi concrete de reconcilierea pentru unitatea perfectă în Isus Cristos Fiul tău. Amin.

Binecuvântarea

C: Părăsim acest loc, fericiţi că am celebrat împreună şi că am fost chemaţi să ne rugăm fără încetare, cu speranţa acestei zile mari în care vom fi în mod desăvârşit una cu Cristos.

C: Domnul Isus Cristos să fie cu voi.

T: Şi cu duhul tău.

C: (Toţi celebranţii se pot uni la aceste cuvinte). Domnul să ne/vă binecuvânteze şi să ne/vă păzească. Domnul să strălucească faţa sa asupra voastră/noastră şi să fie binevoitor faţă de noi/voi. Domnul să vă/ne păzească cu bunătate şi să ne/vă dea pacea sa.

T: Amin.

C: Domnul să vă binecuvânteze în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

T: Amin.

C: Fiecare dintre noi să meargă în pace, fără a înceta niciodată să se roage, bucurându-se mereu în speranţă, fără să înceteze să-i mulţumească lui Dumnezeu.

T: Mulţumim lui Dumnezeu.

Procesiunea finală, lumânarea aprinsă în mână

Responsabilii Bisericilor locale, păstorii, slujitorii, lectorii şi ceilalţi protagonişti ai liturgiei formează o procesiune de ieşire, cu lumânările aprinse. Se alege un imn sau un cântec potrivit pentru procesiunea de ieşire afară sau în piaţă, subliniind angajarea creştinilor în misiunea unităţii.

Semnificaţia gestului simbolic în cadrul acestei celebrări

Este ca unul care veghează, în aşteptarea întoarcerii lui Cristos, că fiecare membru al adunării ţine în mână lumânarea aprinsă, semn al angajării sale de a se ruga fără încetare pentru unitatea creştinilor în speranţă şi în lumina credinţei pascale. Acest simbol scoate în evidenţă vigilenţa noastră o dată ce trebuie grăbită venirea Domnului (tema principală a Scrisorilor către tesaloniceni) şi să ne rugăm şi să lucrăm pentru unitate.

Acest simbolism al luminii aminteşte de celebrarea pascală: Cristos, Paştele nostru, prezent şi activ prin revărsarea Duhului Sfânt, este lumina zorilor unei zile noi pentru lume destinată să renunţe la întunericul păcatului, al dezbinării şi al urii. Nu trebuie oare, în puterea lui Cristos înviat, stimulaţi de Duhul Tatălui, lumina inimilor noastre şi suflul vieţilor noastre, să cooperăm cu ceilalţi creştini în manifestarea vizibilă a unităţii Bisericii lui Cristos?

© Editura Presa Bună