Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile

ZIUA A ŞAPTEA

Abandonarea

"Mântuirea mea rămâne departe" (Ps 22,1).

LECTURA I

El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.

Citire din cartea profetului Isaia 53,1-5

¹ Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? ² El a crescut înaintea lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea lui n-avea nimic care să ne placă. ³ Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la el, şi noi nu l-am băgat în seamă. ⁴ Totuşi, el suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. ⁵ Dar el era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste el, şi prin rănile lui suntem tămăduiţi.

Cuvântul lui Dumnezeu

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)

R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

¹ Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
² el mă paşte în păşuni verzi
şi mă duce la ape liniştite;
³ îmi înviorează sufletul. R.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstirea numelui său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă voi teme de nici un rău, căci tu eşti cu mine.
Toiagul tău şi nuiaua ta mă apără. R.

⁵ Tu îmi întinzi masă
în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu este plin de se revarsă. R.

⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A

Nici o făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,35.37-39

Fraţilor, ³⁵ cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? ³⁷ Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. ³⁸ Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, ³⁹ nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

L-a pus într-un mormânt nou.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 27,57-61

⁵⁷ Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. ⁵⁸ El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. ⁵⁹ Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat de in ⁶⁰ şi l-a pus într-un mormânt nou, pe care şi-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi s-a dus. ⁶¹ Erau de faţă Maria Magdalena şi cealaltă Marie, care şedeau în faţa mormântului.

Cuvântul Domnului

Comentariu

Strigătul de abandonare al lui Cristos de pe cruce este ca un ecou al cuvintelor psalmistului: "Degeaba strig din toate puterile, mântuirea mea este departe". Slujitorul care suferă trebuie să îndure ruşinea de a fi executat ca un criminal oarecare. Apoi se instalează tăcerea deplină a morţii şi a mormântului, închis cu o piatră mare, în timp ce Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau aşezate, fără glas, în faţa mormântului.

Există momente din viaţa noastră în care suferinţa depăşeşte orice măsură, sau orice posibilitate de exprimare; nici un strigăt, nici o lacrimă, nici un gest nu pot exprima durerea noastră. Este ca şi cum am fi acolo, alături de femeile de la mormânt, privind cum dispare tot ceea ce am iubit şi sperat.

Cimitirele din orăşelele şi din zonele rurale din Africa de Sud sunt pline de speranţe zdrobite şi de dureri care nu se pot exprima. Sunt familii care, până nu demult, aveau un singur mormânt pe care să-l viziteze, dar care acum au nouă. Având în vedere lipsa de spaţiu din cimitire, oamenii sunt îngropaţi deasupra celorlalţi membri ai familiei şi clericii celebrează frecvent ceremoniile de înmormântare pentru mai multe persoane o dată. Până nu demult taţii şi mamele se vedeau în viitor alături de familiile lor din ce în ce mai numeroase. Dar astăzi, în nenumărate cazuri, copiii au în faţă un viitor fără părinţi. Moartea poate reduce la tăcere comunităţi întregi.

Totuşi, prin suferinţa lui, Cristos ne-a mântuit. S-a împovărat cu suferinţa întregii umanităţi şi, prin moartea sa, ne-a răscumpărat de păcatele noastre. A fost întins pe cruce pentru a atrage la el mai mulţi oameni. În suferinţa şi confuzia execuţiei sale în grabă pe cruce, a suferit experienţa cea mai înfricoşătoare şi mai grea a durerii umane. Cu cât ne apropiem mai mult de crucea lui Cristos, cu atât ne apropiem mai mult unii de ceilalţi. Cristos şi-a dat viaţa pentru toţi oamenii din lume şi, recunoscând că suntem beneficiarii egali a operei sale de mântuire, descoperim în acest fapt unitatea care ni s-a dăruit deja. Viaţa Bisericii trebuie să fie expresia acestei unităţi care este datoria noastră faţă de el.

Rugăciune

Doamne Dumnezeule, tu care ne dai viaţa, tu care ne ţii în viaţă, îţi mulţumim că înţelegi şi cunoşti suferinţele noastre. Prin Cristos, ai luat asupra ta neputinţa noastră şi prin rănile lui ne-ai vindecat. Dă-ne credinţă şi curaj când suntem copleşiţi. În faţa unor suferinţe, cum ar fi SIDA, cancerul, malaria, şi a traumatismelor războaielor, alungă orice descurajare. Când suferinţa întunecă sensul vieţii, ajută-ne să ne întoarcem către Cristos care a suferit, dar care a învins moartea şi fă din noi un popor unit. În numele lui, te rugăm.

© Editura Presa Bună