Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile

ZIUA A CINCEA

Dumnezeu judecă tăcerea noastră

"Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, mie nu mi-aţi făcut" (Mt 25,45).

LECTURA I

Ţi s-a arătat, omule, ce aşteaptă Domnul de la tine!

Citire din cartea profetului Mihea 6,6-8

Omul care merge la templu îşi pune această întrebare: ⁶ "Cu ce mă voi prezenta în faţa Domnului? Cum mă voi pleca înaintea lui Dumnezeu cel Preaînalt? ⁷ Trebuie oare să mă prezint cu viţei de un an, pentru a-i aduce jertfă? Ca să-i plac Domnului trebuie oare să-l ofer pe întâiul meu născut pentru fărădelegea mea, rodul trupului meu, pentru păcatul săvârşit?" Şi primeşte acest răspuns: ⁸ "Ti s-a arătat, omule, ce este bine şi ce îţi cere Domnul: nimic altceva, decât să fii drept, să iubeşti mila şi să fii smerit înaintea Dumnezeului tău".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30,3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: 6a)

R.: Fii pentru mine, Doamne, o stâncă ocrotitoare.

² Doamne, în tine mă încred, să nu fiu dat nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta.
^3a Pleacă-ţi urechea spre mine
şi vino degrabă în ajutorul meu. R.

^3cd Doamne, fii pentru mine o stâncă ocrotitoare,
o cetate unde să-mi găsesc scăparea.
⁴ Căci tu eşti stânca mea, cetatea mea;
pentru numele tău mă povăţuieşti şi mă călăuzeşti. R.

⁶ În mâinile tale îmi încredinţez sufletul;
tu mă vei mântui, Doamne Dumnezeule adevărat.
^8ab Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta
căci ai privit la neputinţa mea. R.

LECTURA A II-A

A venit timpul ca judecata să înceapă din casa lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 4,16-19

¹⁶ Dacă suferă pentru faptul că este creştin, să nu se ruşineze, ci să-l preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta de creştin. ¹⁷ Într-adevăr, a venit timpul ca judecata să înceapă din casa lui Dumnezeu. Dacă începe cu noi, cum o vor sfârşi cei care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? ¹⁸ Şi dacă cel drept se mântuieşte cu greu, ce se va întâmpla cu cel nelegiuit şi cu cel păcătos? ¹⁹ Aşadar, cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să continue să facă binele, încredinţându-şi viaţa în mâinile creatorului, care este fidel în împlinirea promisiunilor.

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, mie nu mi-aţi făcut.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,31-46

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ³¹ "Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreună cu toţi îngerii, se va aşeza pe tronul său de mărire. ³² Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, ³³ şi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. ³⁴ Atunci împăratul va spune celor de la dreapta sa: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; ³⁵ căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; ³⁶ am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine." ³⁷ Atunci cei drepţi vor răspunde: "Doamne, când te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? ³⁸ Sau când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrăcat? ³⁹ Sau când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?" ⁴⁰ Împăratul le va răspunde: "Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut." ⁴¹ Apoi va spune celor din stânga: "Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi! ⁴² Căci am fost flămând şi voi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi nu mi-aţi dat să beau; ⁴³ am fost străin şi voi nu m-aţi primit; am fost gol şi voi nu m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi voi nu m-aţi vizitat." ⁴⁴ Atunci îi vor răspunde şi ei: "Doamne, când te-am văzut noi flămând, însetat, străin, gol, bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?" ⁴⁵ El le va răspunde: "Vă spun adevărul: Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie nu mi-aţi făcut." ⁴⁶ Şi vor merge aceştia în osânda veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică".

Cuvântul Domnului

Comentariu

Cei care suferă în tăcere - care şi-au pierdut glasul sau le-a fost luat - găsesc refugiu şi speranţă la Dumnezeu, care este credincios promisiunii de a-i pune la adăpost. Deci, pe bună dreptate, ei caută ajutorul său nu neapărat la Dumnezeu, dar şi la slujitorii lui, mai ales la creştinii de diferite confesiuni şi la Biserici. Acestea din urmă sunt chemate să exprime, în numele celor care nu pot lua cuvântul, sau care nu vor să o facă, pentru a-i ajuta pe aceia care nu au puterea de a vorbi ei înşişi: Domnul ne cere să ne deschidem pentru toate situaţiile care pot apărea, în apărarea dreptăţii.

În ciuda acestui fapt, speranţele celor care suferă nu primesc drept răspuns decât tăcerea noastră. Creştinii şi Bisericile nu iau întotdeauna poziţie sau nu se deschid aşa cum ar trebui pentru a-i ajuta pe cei care nu au glas pentru a lua ei înşişi cuvântul. Suntem chemaţi să-i slujim pe semenii noştri, până la cel mai mic dintre ei, dar cu toate acestea adesea nu ne îndeplinim misiunea. Chiar dacă ştim că Isus este prezent în cei mici de lângă noi, nu suntem întotdeauna dispuşi să-i ajutăm aşa cum ar trebui.

Ştim că va veni o vreme când judecata va începe prin casa lui Dumnezeu. Faptele noastre vor fi comparate cu cele pe care ar trebui să le îndeplinim, deci orice abatere va fi uşor vizibilă: de câte ori păstrăm tăcerea şi nu le dăm celor care nu au putere posibilitatea de a se exprima, Dumnezeu ne vede şi ne va judeca. Cu toate acestea, judecata divină nu are ca scop judecata pentru a ne condamna, ci pentru a ne conduce la o viaţă nouă. Mărturisirea ne eliberează: dacă recunoaştem că tăcerea noastră ne face complici la suferinţele semenilor, vom putea vorbi în numele lor pentru a le pune la dispoziţie mijloacele prin care să ia şi ei cuvântul.

Ca Biserici şi creştini - acolo unde ne aflăm - avem datoria de a ne întreba dacă nu cumva nu păstrăm prea mult tăcerea când se pune problema să răspundem la anumite întrebări:
- Facem tot ce ne stă în putinţă pentru a vorbi în numele celorlalţi şi pentru a-i ajuta să se exprime singuri?
- Oare nu suntem noi incapabili de a auzi strigătele celor care suferă? Sau rămânem paralizaţi la vederea atâtor suferinţe, cum ar fi înmormântările interminabile din orăşele, din zonele rurale?
- Bisericile sunt oare uneori atât de preocupate să rezolve problemele interne încât nu reuşesc să audă strigătele celor care sunt în afara lor?
- Divergenţele dintre Biserici împiedică oare acordarea atenţiei cuvenite strigătelor de durere ale celor care suferă?

Acestea sunt câteva întrebări care ne-ar putea deranja, dar dacă ni le punem împreună, vom reuşi să rupem tăcerea şi vom da astfel mărturie despre unitatea noastră în slujba celor care suferă.

Rugăciune

Doamne, refugiul şi mântuitorul nostru, ascultă cuvintele celor care nu au glas să vorbească. Dezleagă-le limbile să poată vorbi şi dă-le dreptatea şi vindecarea, bucuria şi pacea. Deschide-ne urechile pentru a auzi strigătele celor care suferă. Deschide-ne buzele pentru a vorbi în numele lor. Şi deschide-ne inimile să ne angajăm în lupta pentru ca aproapele nostru să aibă posibilitatea să se exprime. Amin.

© Editura Presa Bună