Celebrarea ecumenică

Introducere în celebrarea ecumenică

Planul celebrării propuse mai jos este o adaptare a celei pregătite de către Bisericile locale din Umlazi şi se adresează în special tinerilor. Începe cu o invitaţie la linişte, dar nu la o linişte care oprimă, ci care ne permite să ascultăm, în reculegere, vocea lui Dumnezeu şi durerea lumii şi a oamenilor. Liturgia cuvântului evocă temele principale care sunt dezvoltate în capitolul "Introducere în temă" şi fac referire la meditaţia sfântului Paul asupra trupului lui Cristos din 1Cor 12 şi la vindecarea despre care se povesteşte în Evanghelia după Marcu, 7,31-37. Acest plan, care reflectă un anumit tip de rugăciune din Africa de Sud, oferă posibilitatea de a integra pe parcursul celebrării gesturi simbolice, mărturii şi rugăciuni prin care se cere vindecarea, pentru a le permite persoanelor din comunitatea locală, ale căror voci nu se fac auzite sau care suferă, să se alăture rugăciunii colective. Rugăciunile se înscriu într-un cadru trinitar care reuneşte rugăciunile pentru unitatea creştinilor şi pentru toţi aceia care, la nivel local, dar şi de pretutindeni în lume, sunt în mare nevoie.

Celebrarea ecumenică

Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească (Mc 7,37).

Oficiantul: O
Lector: L
Adunarea: A

Primirea participanţilor şi prezentarea celebrării

O: Iubiţi fraţi în Cristos, ne-am adunat aici, membre ale trupului lui Cristos, pentru a asculta ceea ce Dumnezeu doreşte să ne transmită prin cuvântul său, dar şi prin fraţii şi surorile care tac în suferinţa lor.
Anul acesta creştinii din Africa de Sud, pornind de la situaţia lor locală extrem de critică, au simţit nevoia de a ne cere să rupem, în numele lui Cristos, orice formă de tăcere complice faţă de persoanele copleşite de suferinţă.
Oare acest cuvânt nu va fi cu atât mai puternic şi mai profetic cu cât va veni din partea creştinilor de diferite confesiuni care vor vorbi şi vor acţiona împreună?

Creştini din diferite Biserici adunaţi aici pentru această celebrare ecumenică, să ascultăm chemarea lui Dumnezeu:
- Să conştientizăm împreună tăcerea noastră vinovată în faţa suferinţelor şi să ne căim împreună;
- Să ne rugăm pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să coboare asupra tuturor, mai ales asupra celor care participă, prin suferinţa lor, la părăsirea pe care a suferit-o Isus pe cruce;
- Să reacţionăm, ridicându-ne glasurile pentru şi împreună cu cei fără voce, pentru ca să crească mărturia noastră comună pentru Cristos care "pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească".

Imn / Cântec

Încă de la începutul cântecului sau imnului, în manieră Taizé, este recomandabil, pentru a ajuta adunarea să se integreze în această atmosferă de tăcere, să se aducă în faţă o cruce mare, de exemplu, şi să se aşeze culcată pe pământ. Patru tineri să aducă această cruce. Se aşază în genunchi în jurul ei şi se roagă în tăcere.

Introducere în atmosfera de linişte

O: Să facem linişte în faţa lui Dumnezeu... să facem linişte în noi înşine... să ne deschidem pentru a conştientiza liniştea fraţilor şi surorilor noastre care trăiesc în suferinţă: "Dacă un membru suferă, toate celelalte suferă alături de el" (1Cor 12,26).
Fie ca liniştea în comuniune cu cei ale căror voci nu se aud, fie pentru că tac, fie că sunt constrânse să tacă, să ne deschidă urechile. Să nu rămânem surzi. Să ascultăm chemarea lui Cristos. El ne învaţă să ne lăsăm pătrunşi, asemenea lui, de suferinţa celuilalt. El ne trimite în lume în numele responsabilităţii comune a creştinilor de toate confesiunile în faţa acestor suferinţe.

(Trei minute de linişte).

Imn / cântec

Acelaşi cântec de la început este reluat de data aceasta de un solist, care la început cântă încet, apoi din ce în ce mai tare, apoi toată adunarea se alătură în cântec.

Rugăciune:

Doamne Dumnezeule, care sălăşluieşti în splendoarea cerurilor, prin descoperirea Cuvântului tău, Isus Cristos, ieşit din sânul tăcerii tale şi ascuns în persoana Mântuitorului lumii, tu ai rupt tăcerea. Deschide-ne ochii ca să-l putem vedea pe Isus, steaua care risipeşte întunericul.

Deschide-ne urechile să putem auzi răsunând vocile îngropate în tăcere ale milioanelor de oameni ale căror glasuri sunt sufocate de încercări şi suferinţe, în această lume efemeră.

Deschide-ne inimile să răspundem la durerile persoanelor care suferă în jurul nostru, precum femeia din Betania care l-a uns pe Isus pe cap cu uleiuri parfumate, precum Simon din Cirene care, fără să protesteze, a purtat crucea Fiului tău, pe când acesta era redus la tăcere de cei care îl hărţuiau.

Adunaţi aici, rupem tăcerea rostind cuvintele rugăciunii pe care Isus ne-a învăţat-o:

Tatăl nostru (fiecare în limba lui).

Cuvântul lui Dumnezeu

1Sam 1,1-18. Ana, suferinţa cea mare.
(text citit de patru persoane, povestitorul, Elquana, Ana şi Eli).

Ps 28,1-2;6-9. Doamne,... stânca mea, nu-ţi lua urechea de la mine...
(citit de o persoană tânără).

1Cor 12,12-29. Dacă un membru suferă, toate celelalte sunt părtaşe la suferinţa lui.

Mc 7,31-37. Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească.
(Copiii şi tinerii din adunare pot mima aceste scene din Mc 7,31-37
Se poate regiza şi un dans pe marginea acestei scene de vindecare).

Predica

Mărturisirea credinţei
Rugăciunea de la Niceea-Constantinopol sau orice altă formulă de mărturisire a credinţei cunoscută pe plan local.

Mărturisirea păcatelor - Iertarea - Semnul păcii

O: Dumnezeu este mai dispus să ne ierte greşelile noastre decât suntem noi să le mărturisim.

Să ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu pentru a-i mărturisi greutatea păcatelor noastre: Oare Isus nu a promis că va da odihnă celor care suferă sub greutatea poverilor? Să-i împărtăşim suferinţa noastră la vederea greşelilor Bisericilor care nu sunt încă suficient de unite pentru a veni cu putere în ajutorul celor slabi, al celor mici şi fără glas, atât de dragi inimii lui Isus, Fiul său:
"Căci am fost flămând, iar voi mi-aţi dat de mâncare; am fost însetat, iar voi mi-aţi dat de băut; am fost străin, iar voi m-aţi primit; am fost gol, iar voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, iar voi m-aţi îngrijit; am fost la închisoare, iar voi m-aţi vizitat" (Mt 25,35-36).

Pot fi câteva grupuri de persoane care în aceste momente pot aduce pe rând diferite obiecte, imagini, desene sau fotografii care evocă situaţii în care membrii comunităţilor creştine locale - de toate confesiunile - rămân fără glas în indiferenţa lor, sau poate nu au fost capabili să vorbească toţi cu aceeaşi voce şi să ia atitudine împreună, de exemplu, în cazul, femeilor bătute, al copiilor maltrataţi, al orfanilor bolnavi de SIDA etc. (aşa cum grupul ecumenic din Africa de Sud, care a propus tema de rugăciune din acest an, a pus în evidenţă aceste aspecte).

- Fiecare grup de persoane înaintează în linişte şi depune pe rând, în faţa adunării (la piciorul crucii aduse mai devreme) obiectele respective, imaginile sau fotografiile.

- Una din persoanele din aceste grupuri poate da mărturie cu voce tare, vorbind despre o ipostază a acestei tăceri întreţinute atât de mult timp sau/şi despre partea de responsabilitate pentru această suferinţă care se datorează doar păcatului.

- Apoi o altă persoană din acelaşi grup spune cu voce tare: "Doamne, nu te-am văzut în suferinţa fraţilor şi surorilor noastre". Timp pentru reflecţie suficient între apariţiile fiecărui grup.

O: Dumnezeul milostivirii, prin Fiul tău tu ne oferi iertarea necondiţionată pentru păcatele pe care le mărturisim cu părere de rău. Dă-ne iertarea ta pentru păcatele pe care le-am conştientizat, dar şi pentru cele pe care nu avem curajul să le privim în faţă. Pentru clipele când noi, prin faptele noastre, am respins voinţa ta; când, nepăsându-ne de ceilalţi, le-am răpit şi ultima umbră de speranţă; când, prin indiferenţa noastră faţă de legea ta şi din slăbiciune nu am răspuns la chemarea ta pentru fiecare dintre noi şi pentru întreaga noastră comunitate. Te rugăm să-ţi îndrepţi privirea către noi, în marea ta milostivire, să repari vieţile noastre pătate şi să grăbeşti venirea momentelor de deplină comuniune între noi, în numele şi prin dragostea lui Isus Cristos pentru noi. Amin.

"Dacă cineva păcătuieşte, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept" (1In 2,1) şi "păcatele voastre au fost iertate datorită numelui său" (1In 2,12).

O: Am primit iertarea păcatelor noastre, care ne aduce pacea, să ne dăm unii altora un semn al acestei păci a lui Cristos.
Pacea lui Cristos să fie cu voi.

A: Şi cu Duhul tău.

(Muzică de fond în timp ce membrii adunării schimbă semnul păcii).

Rugăciuni

O: Dumnezeul harului, creatorul nostru, Dumnezeul milostivirii, mântuitorul nostru, Dumnezeul compasiunii, ajutorul nostru, tu, care ştii de ce avem nevoie înainte ca noi să-ţi cerem, te lăudăm pentru creaţia ta, pentru mântuirea pe care ne-o promiţi şi pentru grija pe care o ai pentru noi.
Vindecă-ne pe noi, vindecă Bisericile noastre de surzenia lor, pentru ca noi să auzim mai clar glasul tău în tăcerea celor săraci şi a celor care suferă.
Te rugăm pentru Biserica ta divizată răspândită peste tot în lume şi care are misiunea de a-l face cunoscut pe Cristos, lumina naţiunilor.
Te rugăm să insufli în noi dorinţa de a depune mai mult efort neobosit pentru a realiza unitatea creştinilor, care îţi este plăcută ţie, şi pentru ca nimic să nu stingă căutarea acestei unităţi pentru care s-a rugat Isus.
Aşa cum el nu a căutat să fie mai mare decât Dumnezeu Tatăl, ci s-a lepădat de sine, dă-ne puterea de a nu ne lăsa influenţaţi de greutăţile care ne-ar putea încetini paşii în acest pelerinaj comun spre deplina comuniune.

L1: Dumnezeule, Creatorul nostru, tu ne-ai creat pentru tine în dragostea ta, şi inimile noastre nu vor avea linişte până nu se vor regăsi în tine.
A: Dă-ne încrederea că nimic nu ne va despărţi de dragostea ta.

L2: Dumnezeule, păstorul nostru, tu ne-ai chemat din întuneric în lumina ta cea mare. Ajută-ne să strălucim ca nişte copii ai luminii.
A: Doamne, străluceşte în vieţile noastre.

L3: Dumnezeule, Tatăl nostru, tu care ai grijă infinit de mult de fiecare dintre noi, tu ne faci atenţi la nevoile celor de lângă noi.
A: Învaţă-ne, în bunătatea ta, să-i îmbrăţişăm pe ceilalţi aşa cum tu ne-ai îmbrăţişat în Isus Cristos şi întăreşte mărturia noastră comună de creştini, în spiritul dreptăţii tale, a carităţii fraterne şi a iertării.

L4: Isuse, cuvânt al lui Dumnezeu, tu te-ai consacrat misiunii de rupere a tăcerii vinovate în toate formele sale.
A: Dă-ne curajul de a-i susţine pe toţi aceia care, în comunităţile ale căror reprezentanţi sunt aici de faţă, fac auzită vocea celor fără grai în numele tău; fie ca ecumenismul autentic, pus în practică în vieţile noastre, să uşureze suferinţa şi singurătatea acolo unde domneşte moartea prematură.

L5: Isuse, prietenul celor săraci şi al celor străini, tu ai întins mâna pentru a atrage la harul şi mântuirea ta pe toţi cei care sunt departe de tine.
A: Dă tuturor celor care se simt străini bucuria de a găsi consolarea şi de a simţi prezenţa ta în comunităţile noastre de credinţă.

L6: Isuse, trimis al Tatălui, tu i-ai chemat pe discipolii tăi să fie mesageri uniţi în propovăduirea evangheliei şi a mijloacelor de schimbare a acestei lumi.
A: Ajută-ne: fie ca perspectiva unei lumi schimbate să pătrundă în imaginaţia tuturor celor credincioşi.

L7: Duhule Sfânt, care eşti viaţă, fie ca noi să putem trăi neîncetat puterea ta care ne însufleţeşte.
A: Prin prezenţa ta printre noi, dă putere celor lipsiţi şi îndeamnă-ne neîncetat să răspândim cuvântul celor care nu l-au cunoscut încă.

L8: Duhule Sfânt, care eşti liant al unităţii, dă conducătorilor comunităţilor noastre de credinţă un zel de neclintit în eforturile lor pentru realizarea unităţii.
A: Ascultă rugăciunile noastre, deschide drumuri noi pentru realizarea unităţii în Biserica ta.

L9: Duhule Sfânt, tu, care ne conduci spre adevărul deplin şi care îndrepţi tot ce este supus greşelii, condu-i pe cei care au funcţii de conducere în comunităţile noastre.
A: Dă-le voinţa de a veghea la nevoile celor săraci, a celor mici şi a celor slabi în credinţă, ţine-i departe de orice ispită, pentru ca integritatea lor morală să fie departe de orice formă de corupţie.

L10: Dumnezeule, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, tu care eşti unul în trei persoane.
A: Fii alături de noi ca să putem îndepărta zidurile care ne despart şi uneşte-ne în Cristos prin legătura Duhului Sfânt.

O: Dumnezeul iubirii, tu care le vezi pe toate, care eşti plin de milostivire, a cărui bunătate întrece orice măsură, tu care, rupând tăcerea, te-ai apropiat de noi înainte ca noi să mergem pe drumul tău, dovedindu-ne astfel dragostea pe care o ai pentru noi prin Isus Cristos, unicul tău Fiu, născut din Fecioara Maria, către tine ridicăm toate rugăciunile noastre.
Fii alături de fiecare copil al tău.
Te rugăm să priveşti cu bunăvoinţă către Bisericile noastre pe care le chemi să facă cunoscută, în fiecare zi a existenţei lor, dragostea plină de milostivire şi compasiune a Fiului tău, Isus Cristos, Dumnezeu care este alături de noi în vecii vecilor. Amin.

Cântare
Este bine să se aleagă Magnificat sau imnul fericirilor pentru a fi în ton cu tema: Dumnezeu îi laudă pe cei umili şi pe cei care tac şi îi copleşeşte cu binecuvântarea sa.

Timp pentru a da mărturie, pentru rugăciune, pentru a obţine binecuvântarea şi de mângâiere.
Este un bun moment pentru a se face mărturii ale unor persoane sau grupuri, mai ales grupuri ecumenice, implicate în acţiuni de solidaritate cum ar fi lupta împotriva epidemiei de SIDA, a violenţei asupra femeilor sau a copii, a malnutriţiei etc.

O: "Orice aţi făcut pentru unul din fraţii mei mai mici, aţi făcut-o pentru mine" (Mt 25,40).
"Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, iar eu vă voi uşura" (Mt 11,28).
Dragi prieteni, aceste cuvinte ale lui Cristos se adresează fiecăruia dintre noi. De fapt, la baza tuturor angajamentelor noastre, inclusiv a angajamentelor ecumenice, dar şi în suferinţa provocată de boală, de singurătate şi de descurajare în cazul multora dintre noi, Cristos este aproape de fiecare om. Ne susţine în slăbiciunea noastră. Este mângâierea şi binecuvântarea noastră.

Reprezentanţii sau clericii Bisericilor prezente vin în faţa adunării pentru rugăciune şi pentru a da binecuvântarea.

Doamne, fii binecuvântat pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o prin Isus Cristos, Dumnezeul nostru. Prin el, care ne-a iubit atât de mult, suntem mai mult decât învingători ai suferinţei, tristeţii, persecuţiilor, foamei, morţii, pericolului, războiului. În liniştea părăsirii şi a singurătăţii, a bolii şi a morţii, copleşeşte-ne cu bogăţia binecuvântării tale.
Fie ca statornicia noastră în slujirea fraţilor şi surorilor noastre în numele tău să fie mai puternică. Fie ca bucuria noastră de a îndeplini voinţa ta să fie mai profundă. Te binecuvântăm şi te lăudăm, căci tu asculţi liniştea din inimile noastre. Tu lucrezi în noi cu puterea ta şi ne vindeci, îndemnându-ne să vorbim în numele Fiului tău, Isus. Trimite-ne în lume pentru a îndeplini lucrarea ta şi pentru a rupe zidurile tăcerii care despart grupările noastre. Ajută-ne să dăm mărturie despre tine, singurul nostru Domn şi Dumnezeu. Tot mai mult în unitatea "unei singure credinţe şi a unui singur botez", noi să creştem în har şi în pacea de la Dumnezeu care este mai puternică decât orice raţionament, pentru ca numele tău să fie lăudat. Amin.

(A se vedea propunerea de mai sus).

Binecuvântarea finală

O: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie mereu cu voi!
A: Şi cu duhul tău.

Cuvintele şi gestul de încheiere
Ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu, al mângâierii cuvântului şi al prezenţei sale, se poate ca în momentul de final fiecare participant să primească ungerea cu mir/untdelemn sfinţit pe mâini pentru a transmite mai departe şi celorlalţi (tradiţie a Bisericilor Ortodoxe).
Primirea darurilor se poate face la ieşirea de la această celebrare. Vor fi consacrate unei activităţi destinate să răspundă concret nevoilor celor care sunt reduşi la tăcere.

Propunere alternativă

În loc de mărturiile propuse pentru a fi făcute în faţa tuturor şi în loc de a primi binecuvântarea, se poate alege o altă variantă care să constea în rugăciunile pentru fiecare persoană prezentă.
Oficiantul invită reprezentanţii confesiunilor prezente (aleşi înainte de începerea celebrării şi cărora li se va explica în prealabil ce urmează) să vină în faţă pentru a se ruga pentru persoanele care doresc să beneficieze de ajutorul rugăciunii în comuniune, a fraţilor şi surorilor în credinţă.

Lectură din Rom 8,31-39, de la "Dacă Dumnezeu este cu noi..."

O: Fraţilor şi surorilor, de fapt "nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu manifestată în Isus Cristos". Aşadar, dacă sunt printre noi oameni care simt în mod special povara bolii, a sentimentului de părăsire sau că sunt neînţeleşi în suferinţa şi singurătatea lor atât de mult încât nu-şi pot găsi liniştea, să nu ezite să vină în faţă şi să ne împărtăşească suferinţa lor pentru ca noi să ne rugăm pentru ei, împreună cu ei, dacă doresc acest lucru.
Am putea să mergem în faţa tuturor să ne rugăm pentru prieteni sau cunoştinţe atinse de suferinţă, boală sau descurajaţi.
În tot acest timp să ne rugăm împreună pentru ca mângâierea lui Cristos să vină asupra acestor fraţi şi surori ale noastre.

Persoanele care vor să facă acest lucru înaintează (pe fond muzical).

Cei care au fost desemnaţi pentru acest lucru îi întâmpină frăţeşte, îi ascultă şi se roagă pentru ei şi împreună cu ei, punându-le mâna pe umăr.

© Editura Presa Bună